Preasfințitul Teofil

Cuvânt la Ipopsifiere – Catedrala Mitropolitană Cluj-Napoca

22 februarie 2020

 În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Înaltpreasfințite Părinte  Mitropolit Andrei, Preasfințiile  voastre, Preacuvioase Părinte Ipopsifiu Benedict, preacuvioși și  preacucernici părinți, preacuvioase maici, iubiți frați și surori în Domnul nostru Iisus Hristos,

    Slujba vecerniei din această seară ne-a dus pe toți cu gândul la Ziua Înfricoșătoarei Judecăți. O zi în care Îl vom vedea pe Dumnezeu așa cum este, și o zi în care ne vom vedea și pe noi așa cum suntem. Pentru că se vede că Judecata nu va fi o balanță, o cumpănă în care de o parte se vor pune faptele bune și de cealaltă parte faptele rele. Ci judecata va fi o revelație. O descoperire a adevăratei noastre stări. Ne vom vedea așa cum suntem, în lumina Domnului nostru Iisus Hristos.

    Până atunci s-ar putea să fim în amăgire, să credem că suntem ai lui Hristos și în realitate să nu fim. Pentru că Mântuitorul ne spune că în ziua aceea foarte mulți din cei dintâi vor fi pe urmă. Și foarte mulți din cei de pe urmă întâi. Și iarăși, ne zice că în ziua aceea foarte mulți se vor îndreptăți și vor zice, Doamne, noi am propovăduit în Numele Tău, am făcut minuni în Numele Tău. Și Domnul nu-i va recunoaște. Le va spune: Depărtați-vă de la Mine toți cei ce lucrați fărădelegea, pentru că nicicând nu v-am cunoscut. Adică se vede că aceștia s-au folosit de Numele Domnului nostru Iisus Hristos propovăduindu-se de fapt pe ei înșiși. Și nu L-au propovăduit pe Domnul Hristos.

    Dar, până atunci, este o mare mângâiere pentru noi să știm că Dreptul Judecător este și Arhiereul cel veșnic. Cel Care a luat asupra Lui păcatele tuturor oamenilor. Și Cel Care ne cheamă pe toți la Sine zicând: Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni pe voi. Se vede că Judecata ne aparține nouă. Domnul ne cheamă pe toți la Sine, iar noi spunem da sau nu acestei chemări. Din clipa Botezului începe de fapt Judecata. Și Mântuitorul zice undeva în Sfânta Evanghelie acest cuvânt: Acum este judecata acestei lumi, acum stăpânitorul ei va fi izgonit afară. Așadar judecata este mereu acum; și ne aparține nouă. Noi alegem să fim cu Mântuitorul Iisus Hristos, cum spunem la Botez. Suntem întrebați: Te lepezi de satana? Mă lepăd. Te unești cu Hristos? Mă unesc. Și cred Lui. Cred Lui ca unui Împărat și Dumnezeu. Și această judecată trebuie să o facem până la ultima răsuflare. Adică să alegem să fim ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

    Preacuvioase Părinte Ipopsifiu Benedict, prin Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Andrei ați fost chemat, iar prin Sfântul Sinod ați fost ales, la slujirea de arhiereu. Și Sfinția voastră ați făcut judecată dreaptă, și ați spus, da. Iată vin să fac voia Ta, Dumnezeule.  

    Rațiunea de a fi a unui episcop, a unui arhiereu, este aceea de a-L iubi pe Mântuitorul Iisus Hristos, și de a-L face iubit. Prin slujirea arhierească Mântuitorul Iisus Hristos continuă să Se facă tuturor toate, până la sfârșitul veacurilor.

    Este mare lucru să îmbraci pe cel gol. Dar este și mai mare să-l îmbraci pe om în Hristos, să-l îmbraci pe om în veșmântul nestricăciunii, așa cum spunem la Botez: Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat.

    Este mare lucru să dai unui flămând o bucată de pâine. Dar este și mai mare, să-i dai omului Pâinea vieții celei veșnice. Să-L dăruiești omului pe Hristos. Mântuitorul spune acest cuvânt: Eu sunt Pâinea cea vie Care M-am pogorât din cer, să Mă dau hrană lumii. Cine nu va mânca Trupul Meu și nu va bea Sângele Meu, nu va avea viață întru el.

    Este mare lucru să dai un pahar cu apă celui însetat. Dar este și mai mare, să-l adapi pe om cu apa cea vie, a Cuvântului lui Dumnezeu.

    Este mare lucru să cercetezi pe cei bolnavi. Dar este și mai mare, să-i spui unui om, ți se iartă ție păcatele. În Numele lui Iisus Hristos, scoală-te și umblă. Să-i dăruiești omului adevărata tămăduire, prin harul Sfintelor Taine.

    Este mare lucru să-i vizitezi pe cei întemnițați. Dar este și mai mare, să eliberezi un om din temnița patimilor, prin Sfânta Taină a Pocăinței.

    Este mare lucru să găzduiești un străin. Dar este și mai mare să recunoaștem că toți suntem străini pe acest pământ. Și că nu avem aici cetate stătătoare. Casa noastră este Hristos.

    Așadar, Părinte Benedict, aceasta este slujirea arhierească la care ai fost chemat. Aș îndrăzni să-ți pun la suflet un cuvânt al Mântuitorului, pe care El îl adresează fariseilor din vremea Sa, dar eu cred că este potrivit și aici: Și pe acestea să le faci, și nici pe celelalte să nu le lași. Adică să te îngrijești și de cele trupești ale păstoriților, dar mai ales pe cele duhovnicești.

    Noi toți, cei care ne-am adunat în această seară aici, ne rugăm Domnului să te întărească cu Duhul Sfânt, până la sfârșit. Să-ți dăruiască mereu gând bun, și inimă bună, cuvânt bun, și faptă bună, sau mai degrabă El Însuși să Se facă întru tine sare a pământului și lumină a lumii, binecuvântare, bucurie și mângâiere, pentru toți, și pentru toate, Amin.

 ***