„Hristos este mai puternic decât iadul, este mai puternic decât moartea, biruința este a Lui. Rămâne ca noi să nu ne clătinăm în nădejdea noastră, în credința noastră în El, orice s-ar întâmpla.”

    „Vino Doamne Iisuse şi Tu Însuţi fă întru mine voia Ta cea sfântă. Să fie aceasta una din rugăciunile noastre cele mai fierbinţi, cele mai stăruitoare, vino Doamne, şi Tu Însuţi fă întru mine voia Ta.”

    „Răul nu se învinge cu sabia, ci cu Crucea. Doar prin Cruce se poate învinge răul în această lume, şi Mântuitorul a făcut această biruinţă.”

***

    „Acesta este un semn că cineva se află în Duhul lui Dumnezeu: respectul pentru libertate. Diavolul nu o face. Și cei care merg pe urmele lui. Diavolul, vedeți, este silnic. Și încercă să ne abată de la Hristos. Fie că vorbește, fie că tace, el încearcă să ne abată de la Hristos. Dar Iisus ne respectă libertatea. „De voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și  ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie.” Și la fel cei ce merg pe urmele Lui, au un mare respect pentru libertatea celuilalt. Deci acesta este semnul că suntem în harul lui Dumnezeu: respectul pentru libertatea celuilalt.”

***

    „Când noi înșine suntem răstigniți, și prigoniți, din pricina păcatelor noastre, sau din pricina nedreptăților care sunt în această lume, să nu ne clătinăm. Să ne aducem aminte că și noi suntem raze ale Tatălui. Și noi suntem lumină din Lumina lui Hristos. Amintiți-vă de acel moment intens din noaptea Învierii, când toți ne aprindem lumânarea din lumânarea preotului, sau a episcopului, care-L reprezintă pe Hristos, Lumina lumii. Și toți ne aprindem lumânarea, și poate unii de la alții; și prin aceasta arătăm că fiecare este lumină din Lumina lui Hristos. Să nu uităm acest lucru: chiar dacă suntem în suferință, chiar dacă suntem în boală, chiar dacă suntem prigoniți pe nedrept, tot fiii lui Dumnezeu rămânem. Chiar dacă nu primim nici un răspuns la rugăciunile noastre și la strigătele noastre, cum nici Hristos pe Cruce n-a primit nici un răspuns. A strigat cu disperare, Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Dar n-a primit nici un răspuns. Cu toate acestea El Se abandonează în mâinile Tatălui, zice: Părinte, în mâinile Tale încredințez duhul Meu. Așa și noi: orice s-ar întâmpla, oricât ar fi de greu, oricât ar fi de tăcut Dumnezeu la rugăciunile noastre, să nu ne lepădăm de El. Tot în mâinile Lui să ne abandonăm sufletul și viața. Doamne, Tu știi toate. De la Tine vin, și la Tine mă duc. Ale Tale, dintru ale Tale. Ție Ți Se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, acum și pururea, și-n vecii vecilor, Amin.”