Preasfințitul Teofil

Cuvânt la Sfântul  Maslu – Puterea Sfintei Cruci  

13 septembrie 2019 

 În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Preacucernici părinți, iubiți credincioși,

    Mă bucur tare mult că a rânduit Bunul Dumnezeu să fim împreună în această zi în care dumneavoastră l-ați pomenit pe ocrotitorul acestei parohii, pe Cuviosul Ioan de la Prislop, dar în această seară deja am intrat și în atmosfera Praznicului Înălțării Cinstitei și de Viață Făcătoarei Cruci, o zi de mare însemnătate pentru viața noastră în biserică, pentru viața noastră bisericescă. Ziua aceasta este de fapt în legătură cu Vinerea Mare, cu Răstignirea Mântuitorului, și de aceea, în orice zi a săptămânii s-ar întâmpla, ea este o zi de post.

    În această seară am slujit împreună Taina Sfântului Maslu, și de foarte multe ori, adică după fiecare Evanghelie și rugăciune, am cântat împreună un tropar. Pe care l-am cântat cu bucurie și cu convingere, așa am simțit eu. Doamne, armă împotriva diavolului Crucea Ta ne-ai dat-o nouă. Că se înspăimântă și se cutremură nesuferind a căuta spre puterea ei. Că morții i-ai sculat și moartea o a-i surpat, pentru aceasta ne închinăm Îngropării Tale, și Învierii. Prin cuvintele acestui tropar de fapt noi mărturisim două adevăruri, două lucruri esențiale: pe de o parte recunoaștem că, în mare măsură, suferințele noastre sunt pricinuite de cel rău; de diavolul. El dintru început l-a smintit pe om și l-a abătut de la calea lui Dumnezeu prin înșelăciune, prin minciună. I-a strecurat omului îndoiala, cum că Dumnezeu nu i-ar spune adevărul, Dumnezeu l-ar amăgi. Așa i-a spus lui Adam: Nu te teme, n-o să mori. Dumnezeu nu te-a lăsat să mănânci din pomul cunoștinței binelui și răului ca să nu fii ca El. Și așa Adam vedeți a căzut în cursa vrăjmașului, în cursa diavolului. Și, știm cu toții ce s-a întâmplat. Dar Dumnezeu se vede că îi îngăduie diavolului să lucreze un timp pe care doar El îl cunoaște. Vedem cum în zilele noastre satana nu încetează să lucreze împotriva lui Dumnezeu și împotriva omului. Chiar dacă a venit în această lume Mântuitorul Iisus Hristos, și într-o oarecare măsură a zdrobit puterea celui rău, totuși el nu încetează să lucreze, împotriva Mântuitorului, împotriva Bisericii Sale, împotriva noastră a celor ce suntem botezați în Numele Preasfintei Treimi. În fel și chip ne ispitește și pe noi vrăjmașul și ne abate de la calea lui Dumnezeu, și foarte multe suferințe și dureri din viața noastră sunt din această pricină. Dar, pe de altă parte, recunoaștem că izbăvirea și mântuirea ne vine de la Mântuitorul Iisus Hristos. Vedem în Crucea lui Hristos un semn al biruinței asupra diavolului, asupra păcatului și a morții. Crucea este așadar armă împotriva diavolului; se înspăimântă și se cutremură. Nu suportă să privească Sfânta Cruce. Dacă vreodată ați avut ocazia să vedeți un om îndrăcit, un om demonizat, la vreo slujbă de dezlegare sau pe undeva sau poate la televizor sau cine știe, repet, poate că unii ați văzut oameni demonizați și cum ei nu suportă Sfânta Cruce. În general, nu suportă lucrurile sfinte, icoanele, când se apropie de biserică, sau de persoanele consacrate, ei încep să facă foarte urât. Așa cum au făcut și cei doi demonizați din ținutul gherghesenilor. Când Mântuitorul S-a apropiat de acel loc, ei au început să urle, și să țipe, zicând: Ce ai cu noi Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit să ne chinuiești înainte de vreme? Deci iată, satana nu suportă prezența lui Hristos, și nu suportă prezența lucrurilor sfințite: a Sfintei Cruci, a icoanelor, a sfintelor vase. Toate acestea devin arma noastră împotriva diavolilor.

    Dar, aș îndrăzni să zic că Sfânta Cruce este o armă a noastră împotriva diavolilor nu ca un semn cu putere magică. Nu oricând și nu oricum. Pentru ca să ne apere Sfânta Cruce de lucrarea celui rău, trebuie să avem și noi viață de cruce. De ce-l înspăimântă pe diavol Sfânta Cruce? Pentru că Hristos Și-a arătat, prin răbdarea Crucii, ascultarea față de Tatăl. Crucea lui Hristos înseamnă să le primim pe toate cu mulțumire, fără cârtire. Apostolul  Petru L-a îndemnat pe Mântuitorul să fugă de Cruce. Și Mântuitorul i-a zis: Nu cugeți cele ale lui Dumnezeu ci cele ale oamenilor. Zice: Oare nu voi bea paharul pe care Tatăl Mi l-a dat să-l beau? Deci iată cum privea Mântuitorul suferințele. Nedreptatea care urma să se petreacă cu El la Ierusalim. Ca fiind paharul pe care Tatăl I L-a dat să-l bea. Pilat I-a zis lui Hristos: Nu știi că am putere să Te răstignesc și putere să Te eliberez? Și Hristos îi zice: N-ai avea nici o putere asupra Mea dacă nu ți-ar fi fost dat ție de sus. Așadar toate încercările, toate  durerile, toate suferințele, sunt cu îngăduința lui Dumnezeu. Este paharul pe care Dumnezeu ni-l dă fiecăruia să-l bem. Este paharul cu leacuri amare, dar tămăduitoare. Suferința ne tămăduiește de necredință, de înstrăinarea noastră de Dumnezeu. Așadar, puterea Crucii lui Hristos înseamnă puterea răbdării, puterea de a-I mulțumi lui Dumnezeu pentru toate, de le primi pe toate din mâna lui Dumnezeu, și pe cele bune, și pe cele mai puțin bune. Puterea de a ierta. Ce a făcut Mântuitorul pe Cruce? I-a iertat pe răstignitorii Săi. S-a rugat pentru ei. A zis: Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac. Iată ce înseamnă Crucea lui Hristos și puterea Crucii lui Hristos: puterea de a ierta. Avem noi această putere de a ierta? Noi purtăm Crucea lui Hristos la piept, o punem în casele noastre, o sărutăm cu evlavie la biserică. Dar, avem noi puterea de a ierta, de a-i ierta pe cei care ne greșesc? Iertăm din toată inima oricui și orice? Suntem în stare să-i apărăm pe prigonitorii noștri, pe vrăjmașii noștri, în fața lui Dumnezeu? Și să spunem ca și Hristos, iartă-i Doamne, că nu știu ce fac? Dacă avem această putere, fericiți suntem. Dar dacă nu, înseamnă că viața noastră nu este o viață de cruce.

    În Faptele Apostolilor, la un moment dat se povestește că niște iudei încercau să izgonească demoni, din oameni demonizați, folosind Numele lui Iisus și al Sfântului Apostol Pavel, ei nefiind creștini. Dar au auzit că diavolii se tem de Numele lui Iisus. Și atunci când s-au apropiat de cei demonizați au zis: În Numele lui Iisus pe Care-L propovăduiește Pavel, îți poruncesc să ieși afară. Și diavolul a zis: Pe Iisus Îl cunosc; și pe Pavel. Dar voi cine sunteți? Vedeți? Nu este suficient doar să purtăm Sfânta Cruce. Și să o sărutăm. Ci trebuie să avem și o viață de cruce. Altfel diavolul nu se teme. Dacă nu avem o viață de cruce, o viață de răbdare, o viață de sfințenie, iată, puterea de a ierta… Să știți că foarte multe suferințe, foarte multe boli, sunt din pricina faptului că nu iertăm, din inimă. Conflicte nerezolvate, conflicte nedepășite îi îmbolnăvesc pe oameni de boli grave, de cancer; cancerul de multe ori are această sursă: vrăjmășiile nedepășite. Faptul că nu îi iertăm pe cei care ne greșesc. Ducem până la mormânt dușmănii. Mai mult, nu ne cerem iertare lui Dumnezeu cum se cuvine. Ne îmbolnăvim sufletul și trupul pentru faptul că nu ne pocăim pentru păcatele noastre și nu ne cerem din inimă iertare. Pentru că dacă ne cerem lui Dumnezeu iertare din toată inima Dumnezeu ne iartă. Dar bine-nțeles că și noi la rândul nostru după aceea trebuie să iertăm. Cum am auzit în Parabola Datornicului Nemilostiv, care s-a citit nu demult. I-a zis Stăpânul slujitorului Său: Te-am iertat doar pentru că M-ai rugat. Nu se cuvenea să faci și tu la fel? Dumnezeu ne iartă cu ușurință. Doar pentru că-L rugăm. Se cuvine ca și noi la rândul nostru să iertăm cu aceeași ușurință, și dacă nu avem, dacă simțim că nu avem această putere, atunci să-I cerem Domnului stăruitor puterea de a ierta. Să ne rugăm mai mult decât pentru sănătate, mai mult decât să ne dea Dumnezeu sănătate, să-L rugăm să ne dea puterea de a ierta. Pentru că iertarea și iubirea sunt de fapt adevărata noastră sănătate. Dacă vom avea în inima noastră pacea lui Hristos, atunci ni se va tămădui și sufletul și trupul, atât cât Dumnezeu consideră că este necesar.

    Așadar să reținem aceasta iubiții mei: că puterea Crucii lui Hristos este puterea de a răbda, puterea de a-I mulțumi lui Dumnezeu pentru toate, puterea de a ierta tuturor toate din inimă. A Domnului nostru Iisus Hristos să fie slava, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor, Amin

***