Preasfințitul Teofil
Cuvânt la Sfântul Maslu – Faptele bineplăcute Domnului
1 martie 2020
În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.
Preacuvioși părinți, iubiți frați și iubite surori în Domnul nostru Iisus Hristos,
Zilele acestea cred că le-am pettrecut toți cu gândul la Înfricoșătoarea Judecată, Evanghelia Duminicii trecute ne-a dus cu gândul la acest moment înfricoșător în care toți vom sta înaintea Dreptului Judecător, și atunci se va vedea în ce măsură am avut, sau vom avea atunci, părtășie cu El sau nu. Am înțeles din această Evanghelie că vom fi apreciați după felul în care am săvârșit fapta bună, faptele de milostenie, îndreptate spre aproapele nostru. Dar, de asemenea, cred că este foarte important să reținem și acest aspect, că nu toate faptele bune sunt mântuitoare. Și ne putem pune îndreptățit această întrebare: cum adică să faci fapte bune, și ele să nu aibă valoare mântuitoare? Fariseul, din Parabola cu Vameșul și Fariseul, cred că ne lămurește, sau ne dă răspunsul. Cum se poate să faci fapte bune și să nu fi bineplăcut înaintea lui Dumnezeu. E atunci când omul nu face fapta bună nu de dragul lui Dumnezeu, ci o face de dragul său. Din iubire de sine, din adorare de sine. Fariseul făcea fapte bune, dar el de fapt se îndreptățea înaintea lui Dumnezeu. Nu erau făcute de dragul lui Dumnezeu, și nici de dragul aproapelui.
Aceeași tipologie o vedem și în fratele cel mare din Parabola Fiului Risipitor. El Îi zice Tatălui său, niciodată nu Ți-am călcat cuvântul. Adică era un copil cuminte, un copil ascultător, care le făcea pe toate ca la carte, cum am zice noi. Și totuși, acel copil cuminte, și ascultător, nu-L iubea nici pe Tatăl său, și nici pe fratele său. Apostolul al treilea, care s-a citit, și se citește întotdeauna la Taina Sfântului Maslu, Sfântul Apostol Pavel vorbește acolo foarte limpede cum se poate să ai chiar și credință încât să muți munții, să faci fapte bune, să-ți împarți toată averea la săraci, să-ți dai trupul să fie ars, și toate acestea să fie făcute fără dragoste față de Dumnezeu și de aproapele, deci să nu aibă valoare mântuitoare, să nu aibă valoare veșnică. Undeva în Sfânta Evanghelie Mântuitorul spune că în ziua Judecății, foarte mulți se vor îndreptăți și vor zice: Doamne noi am propovăduit în Numele Tău, am făcut minuni în Numele Tău. Și Domnul le va spune: Depărtați-vă de la Mine toți cei ce lucrați fărădelegea. Nicicând nu v-am cunoscut. Iată ce cuvânt greu. Nicicând nu v-am cunoscut. Măcar că ei credeau că lucrează în Numele Domnului Hrisos. Deci este de luat aminte, și pentru noi. Să înțelegem că fapta bună, mântuitoare, este doar aceea care este făcută în Numele Domnului nostru Iisus Hristos, de dragul Lui, și de dragul aproapelui, în care recunoaștem chipul și asemănarea Lui. Altfel, tot ceea ce facem, iată va fi doar din iubire de sine, sau dintr-un soi de obișnuință, dar nu va avea valoare veșnică, nu va avea valoare mântuitoare.
Inclusiv sănătatea, vedeți, noi venim la Sfântul Maslu pentru că ne dorim sănătate, ne dorim să fim sănătoși; acum toată lumea este speriată, toată lumea este tulburată de răspândirea acestei boli. Dar, sănătatea nu este de folos dacă nu o punem în slujba lui Dumnezeu. În rugăciunea a șasea de la Sfântul Maslu, noi ne rugăm să i se dăruiască sănătate celui bolnav dar de ce, ce să facă el cu acea sănătate, zice: Gura lui o umple de lauda Ta. Mâinile lui îndreptează-le spre împlinirea poruncilorTale. Picioarele Lui îndreptează-le spre vestirea Evanghelie Tale. Deci cerem sănătate. Dar nu ca să o punem în continuare în slujba păcatului. Ci să o punem în slujba lui Dumnezeu, în slujba propovăduirii Evangheliei, în slujba mântuirii tuturor oamenilor.
Dumnezeu vrea ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină. Aceasta trebuie să fie și dorința noastră: ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină. Și sănătatea pe care ne-o dăruiește Dumnezeu, să o cheltuim în această direcție: ca toți oamenii să-L cunoască de Mântuitorul Iisus Hristos, toți oamenii să se bucure de dragostea Lui. Și dacă vom face așa, cu siguranță că vom fi fericiți, și în veacul acesta, atât cât este cu putință, dar mai ales în cel ce va să fie, Amin.
***