Preasfințitul Teofil

Zilele Praznicului Întâmpinării Domnului – Cuvânt la Sfântul  Maslu

7 februarie 2020      

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Preacuvioși părinți,  iubiți  credincioși,

    Încă suntem în zilele Praznicului Întâmpinării Domnului nostru Iisus Hristos. Și vă amintiți, atunci când Domnul a fost înfățișat la Templu înaintea preoților, la patruzeci de zile, El a fost primit acolo, întâmpinat, și de un om bătrân, un om foarte înaintat în vârstă, pe care îl cheamă Simeon, și despre care Sfântul Evanghelist Luca spune cuvinte foarte frumoase. Spune că omul acela era drept, și temător de Dumnezeu, și aștepta mângâierea poporului lui Israel, mântuirea lui Israel. Foarte mult mi-a plăcut această descriere, acest chip. Un om drept, și temător de Dumnezeu, care aștepta mângâierea lui Israel. Și pentru aceasta, zice iarăși Sfântul Evanghelist Luca, Duhul Sfânt era cu el. Duhul Sfânt îl însoțea. Duhul Sfânt îl povățuia. Duhul Sfânt i-a descoperit că nu va vedea moartea până nu va tine în brațe pe Hristosul Domnului. Duhul Sfânt i-a descoperit momentul în care să se ducă la Templu, și să-L întâlneacsă pe Pruncul Iisus.

    Deci iată, un om care este drept și temător de Dumenzeu, și care dorește mântuirea oamenilor, întotdeauna este susținut, și călăuzit, de Duhul Sfânt. Pentru că acolo la Templu erau foarte mulți oameni. Foarte mulți preoți stăteau la Templu. Dar nici unul dintre ei nu L-a recunoscut pe Pruncul Iisus. Nici unul dintre ei nu a văzut în El mântuirea lui Israel și mântuirea întregii lumi. Ce concluzie putem trage de aici? Că iată, deși mergem la templu, deși mergem la biserică, este posibil să nu avem această călăuzire, această luminare a Duhului Sfânt. Și de ce? Pentru că nu avem cu adevărat în noi frica de Dumnezeu, frica lui Dumnezeu, nu păzim cu adevărat toate legile și poruncile Domnului. Suntem foarte îngăduitori. Atunci când este vorba de Legea lui Dumnezeu, și de Poruncile dumnezeiești. Facem foarte multe compromisuri. Interpretăm cuvântul lui Dumnezeu după mintea noastră, după patimile noastre. Când este vorba despre noi suntem foarte riguroși. Și am vrea ca și Dumnezeu să fie foarte atent cu noi, să nu ne treacă niciodată cu vederea. Dar când este vorba de Dumnezeu și de cuvântui Lui, suntem foarte îngăduitori, și uneori chiar foarte nepăsători. Nu luăm în serios cuvântul lui Dumnezeu. Nu avem cu adevărat această frică de Dumnezeu, această frică mântuitoare. Nu frica de un tiran care ne pedepsește, ci iată frica de Părintele nostru Care ne iubește și Care ne poartă de grijă.

    Aicea cred că marea majoritate sunteți părinți, și aveți copii. Știți cât de mult vă doare, atunci când copilul nu vă bagă în seamă, nu vă ascultă. Nu este suferință mai mare pentru un părinte decât să-l vadă pe copilul său că este neascultător, și că face altceva decât el îl îndrumă, și-i arată. Închipuiți-vă că și Dumnzeu ca Părinte simte la fel. Și poate că atunci când nu ne ascultă copiii, ar fi de dorit să ne punem și această întrebare: oare noi Îl ascultăm pe Dumnezeu? Noi păzim cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu, Poruncile dumnezeiești? Dacă da, fericiți suntem; dar dacă nu, atunci cred că iată este un moment potrivit să luăm aminte. Să punem început bun. Să luăm în serios cuvântul lui Dumnezeu. Să fim și noi ca și dreptul Simeon, temători de Dumnezeu; drepți și temători de Dumnezeu. Adică dreptatea noastră aceasta este: să păzim Legea lui Dumnezeu. Să păzim poruncile dumnezeiești. Și să ne fie frică să nu le păzim, dar nu pentru că Dumnezeu ne-ar pedepsi pentru aceasta, ci pentru că nepăzind Poruncile dumnezeiești, noi ne înstrăinăm de Izvorul vieții și al fericirii noastre. Nu este altă sursă de fericire și de viață decât Dumnezeu. Și dacă noi pierdem această legătură, atunci pentru noi sfârșitul este întunericul cel mai dinafară. O suferință veșnică. Dar dacă rămânem în dragostea lui Dumnezeu, atunci și soarta noastră a va fi ca și aceea a Dreptului Simeon. Și să remarcăm și aceasta; că Dreptul Simeon aștepta, dorea mântuirea lui Israel. Și a întregii lumi. Pentru că el, el, după ce L-a ținut în brațe pe Pruncul Iisus, a zis, Acum slobozeștepe robul Tău Stăpâne că au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai dăruit-o înaintea feței tuturor popoarelor. Lumină spre descoperire neamurilor, și slava poporuilui Tău Israel. Deci iată ce a văzut el în Hristos: pe Mântuitorul tuturor. El aștepta și dorea mântuirea tuturor, și s-a bucurat când această Mântuire a văzut-o în brațele sale Pentru că această mântuire este de fapt Fiul lui Dumnezeu Întrupat.

    Și noi să ne dorim mântuirea tuturor. Ați auzit în rugăciunea a șasea de la Sfântul Maslu, că Dumnezeu vrea ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină. Deci Dumnezeu dorește mântuirea tuturor. Și noi, trebuie să dorim ceea ce dorește Dumnezeu. Acum, noi când venim la biserică, venim iată la Sfântul Maslu, ne rugăm foarte mult, cu foarte multă ardoare și stăruință pentru noi înșine, și pentru toți cei apropiați nouă, pentru cei care ne sunt dragi, pentru cei pe care îi cunoaștem. Dar aceastră rugăciune să încercăm să o extindem la întreaga Biserică și la întreaga lume. Așa cum ni se pare că noi avem preț în ochii lui Dumnezeu, sau că cei apropiați au preț în ochii noștri și în ochii lui Dumnezeu, la fel să știți că toți oamenii prețuiesc înaintea lui Dumnezeu în egală măsură. Mă doare pentru cineva apropiat care este bolnav de cancer, dar sunt o mulțime de alți oameni bolnavi de cancer care suferă; și care probabil sunt singuri, nu are cine să se roage pentru ei. Dar și ei sunt la fel de valoroși în ochii lui Dumnezeu. Așa că să încercăm să extindem rugăciunea, de la noi, și de la cei apropiați nouă, să o extindem la întreaga Biserică și la întreaga lume. Și noi să ne dorim mântuirea tuturor.

    Și dacă vom face aceasta atunci iată Duhul Sfânt va fi cu noi. Duhul Sfânt ne va întări, Duhul Sfânt ne va povățui, Duhul Sfânt ne va lumina, Duhul Sfânt ne va dărui tuturor viață, și fericire veșnică, Amin. Iertați-mă. Bunul Dumneseu să primească sfintele rugăciuni și să vă binecuvinteze, și să vă ajute tuturor.

 ***