Preasfințitul Teofil

Vindecarea slăbănogului din Capernaum – Cuvânt la Sfânta Liturghie

24 iulie 2022

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Preacinstiți părinți, iubiți credincioși,

    Evanghelia acestei duminici ne-a vorbit despre vindecarea unui slăbănog, a unui om paralizat, care a fost pus înaintea Mântuitorului de către apropiați, de către familie, prieteni, nu ni se spune foarte explicit. Ni se spune doar că văzând credința celor apropiați, i-a spus slăbănogului, Îndrăznește, fiule, ți se iartă ție păcatele. Și la acest cuvânt, cei prezenți s-au scandalizat, s-au tulburat în sinea lor, și-au zis, Dar cum îndrăznește să spună acesta, ți se iartă păcatele? Așa ceva doar Dumnezeu poate să facă; și aveau dreptate. Că doar Dumnezeu poate să ierte păcatele. Ei însă nu știau că Cel din fața lor este Dumnezeu Întrupat. Este Fiul lui Dumnezeu, Care S-a făcut și om, pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire.

    Mântuitorul i-a iertat păcatele și ca Dumnezeu dar și ca om; pentru că S-a milostivit de el, de slăbiciunea lui, de neputința lui. Vedem aici legătura foarte strânsă dintre păcat și boală. Păcatul este cel care slăbănogește firea omenească, o îmbolnăvește și, în cele din urmă, ajungem în moarte. Adică sufletul se desparte de trup. Dar, Cel Care ne poate cu adevărat tămădui, repara, este Cel Care ne-a creat. Este Bunul Dumnezeu. Și Mântuitorul Iisus Hristos pentru aceasta a venit în lume; ca să redea făpturii omenești adevărata sănătate, deplina sănătate. Adică întâi de toate iertarea păcatelor, tămăduirea sufletească, dar, și tămăduirea trupească. De aceea a zis Mântuitorul, Ca să înțelegeți și să credeți că Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele, îi zic slăbănogului, scoală-te, ia-ți patul tău și umblă. Cu alte cuvinte, Cel Care poate să ierte păcatele poate să și tămăduiască, să dea și sănătate trupească. Și, mulțimea s-a minunat, văzând că Dumnezeu dă o asemenea putere oamenilor. Pentru că ei Îl vedeau acolo pe Omul Iisus Hristos. Și într-adevăr, Dumnezeu dă oamenilor puterea aceasta de a ierta păcatele. Sau și oamenilor, dă puterea de a ierta păcatele. În ce fel?

    Întâi de toate în Taina Spovedaniei. Dumnezeu ne iartă păcatele prin mijlocirea preotului, a slujitorului Său, a reprezentantului Său. Noi venim, aici, la biserică, în fața preotului duhovnic, ne mărturisim păcatele, cu sinceritate, cu pocăință, cu dorința de a ne îndrepta, iar preotul ne iartă și ne dezleagă, dar nu în numele său. Ci în Numele Celui Care l-a trimis; adică în Numele Domnului nostru Iisus Hristos. Sunt foarte mulți care au reținere, așa ca și pe vremea aceea. Cine poate să ierte păcatele, doar Dumnezeu. Și-n zilele noastre sunt mulți care se îndoiesc de faptul că preotul poate să ierte sau să dezlege păcatele, și sunt oameni, oameni credincioși, oameni botezați, care vin la biserică, dar care ani de zile poartă păcatele pe suflet, pentru că nu au încredere că preotul poate să ierte și să dezlege în Numele Domnului. Și rămân cu povara pe ei, pentru că vedeți, când păcătuiești, nu te îngrijești să nu te vadă Dumnezeu. Nu de Dumnezeu îți este cel mai rușine, ci de oameni. De oameni te ascunzi. Prin urmare, și a recunoaște că ai păcătuit, rușinea mai mare își este față de om decât față de Dumnezeu, și de aceea, intenționat Dumnezeu a rânduit ca iertarea păcatelor iată să se dea și prin mijlocirea unui om. Care este la fel ca și noi, păcătos ca și noi, dar care este totuși ales de Dumnezeu, este slujitorul lui Dumnezeu. Și el tot ceea ce face face în Numele Domnului, nu în numele său personal. Și noi preoții la rândul nostru ne spovedim. Eu, sunt episcop, dar am duhovnic, la care mă spovedesc destul de des. Vă mărturisesc că cel puțin o dată pe lună, mă străduiesc să mă spovedesc. Nu las să treacă mai mult de o lună de zile fără să mă spovedesc. Deci și noi preoții ne spovedim la rândul nostru. Prin urmare și dumneavoastră credincioșii să îndrăzniți să faceți acest lucru, nu stați cu poverile pe umerii voștri. Pentru că nu vă veți elibera, până când nu veți cădea în genunchi în fața preotului și nu veți spune, uite Părinte, am făcut asta, și asta și asta, îmi pare rău și doresc să mă îndrept, să mă schimb, și să pun început bun. Sigur, contează și rugăciunea, și mărturisirea directă în fața lui Dumnezeu. Dar deplina ușurare și vindecare o vom simți doar când vom cădea în genunchi în fața preotului duhovnic, și el ne va ierta și ne va dezlega în Numele Domnului. Deci puterea de a ierta păcatele este dată oamenilor în acest fel: în Sfânta Taină a Spovedaniei.

    Dar mai este un mod în care ni s-a dat nouă oamenilor puterea de a ierta păcatele, aș zice, în taina iubirii. Noi toți avem puterea de a ierta păcatele. În ce fel? Dacă vezi că cineva a păcătuit, nu-l judeca. Nu-l vorbi de rău. Nu-l disprețui. Ci roagă-te pentru el; și spune, Doamne Iisuse, iartă-l. Iartă-l și pe el și pe mine, și pe toți, că toți suntem greșiți înaintea Ta. Nu-i nimeni fără de prihană. Pe toți să ne ierți și să ne miluiești, fie-Ți milă de noi. Că uite noi ca oameni neputincioși și slăbănogi greșim, păcătuim, dar Tu, ca un Dumnezeu bun, milostiv și iubitor de oameni, iartă-ne pe toți și ne miluiește. Deci în felul acesta noi toți avem puterea de a ierta păcatele. Adică să ne rugăm unii pentru alții. Nu să ne judecăm unii pe alții sau să ne învinovățim sau să ne vorbim de rău, pentru că atunci nu se va schimba nimic. Cel care a greșit și noi îl vorbim de rău, nu se va îndrepta. Ci vom adăuga rană peste rană, rău peste rău. Dar dacă ne vom ruga cu durere, și ne vom căi pentru el la fel ca și pentru noi, sunt șanse să vedem minuni sub ochii noștri, să vedem cum omul se poate schimba, se poate îndrepta, și din mari păcătoși, oamenii pot să devină mari sfinți. Toții marii sfinți pe care noi îi cinstim, marea lor majoritate la origine au fost și mari păcătoși. Dar s-au convertit, s-au căit, s-au întors la Dumnezeu și Dumnezeu i-a primit cu milostivire și-au devenit sfinți făcători de minuni.

    Deci să avem curaj, să avem încredere. Și la Taina Spovedaniei, dar și să ne rugăm unii pentru alții. Și tot pornind de la Evanghelia acestei duminici aș zice că Dumnezeu ne-a dat nouă oamenilor puterea de a mijloci. De a ne ruga unii pentru alții. Pentru că, s-a spus acolo în Sfânta Evangheile că văzând credința lor, adică a prietenilor, a familiei, i-a zis slăbănogului, ți se iartă păcatele. Deci înseamnă că Dumnezeu primește rugăciunea noastră, mijlocirea noastră. Dacă noi ne rugăm pentru cineva, mai apropiat sau mai depărtat, Dumnezeu primește cu milostivire. Noi ne putem ruga pentru noi înșine. Dar ne putem ruga și pentru cei apropiați, pentru familia noastră, pentru prieteni. Ne putem ruga și pentru dușmani. Mai ales, pentru cei care ne fac rău, să ne rugăm. Ca Dumnezeu să-i ierte și să-i miluiască. Ne putem ruga pentru cei adormiți, ați făcut-o mai devreme. Pentru că vedeți, de multe ori se întâmplă să ne găsească moartea nepregătiți. Nu suntem pregătiți pentru ceasul morții și de aceea este nevoie de multă rugăciune și milostenie pentru sufletele celor adormiți, ca Domnul să-i primească neosândiți întru Împărăția Sa.

    Deci puterea de a mijloci unii pentru alții, de a ne ruga unii pentru alții. Am văzut aceasta la Sfântul Ilie, ocrotitorul parohiei dumneavoastră. Cum s-a rugat el. S-a rugat pentru fiul acelei femei văduve care l-a primit și l-a hrănit în vreme de foamete și el a murit, copilul acelei femei, și el s-a rugat, a mijlocit înaintea lui Dumnezeu, și copilul a înviat. S-a rugat pentru sine Proorocul Ilie, pentru că era dezamăgit, era deznădăjduit. Pentru că vedea necredința poporului. Și a mai marilor. Și era foarte dezamăgit. Și credea că este singurul credincios pe fața pământului, și a zis, Doamne, ia-mă și pe mine, că nu mai suport. Și Domnul i-a zis, Stai liniștit că mai am suflete care nu și-au plecat genunchii înaintea idolilor. Nu ești singurul credincios pe fața pământului. Și-așa, a primit încurajare și mângâiere și și-a continuat lucrarea, s-a rugat, acolo pe Muntele Carmelului, ca să-l audă Dumnezeu cu foc din cer. Să se pogoare peste jertfa lui, ca să-i convingă pe israeliți că Dumnezeul cel adevărat este Cel Care a făcut cerul și pământul, și nu idolii făcuți de mâinile oamenilor. Nu Baal poate să fie Dumnezeu. Baal nu putea să ajute. Preoții lui Baal s-au rugat toată ziua, dar nu i-a putut auzi cu foc. Dar când s-a rugat Ilie, Dumnezeu a pogorât foc din cer asupra jertfei sale și a mistuit și jertfa și altarul. Și-atunci tot poporul a căzut cu fața la pământ și-a zis, Cu adevărat, Domnul este Dumnezeu.

    Vedeți ce putere are mijlocirea? Mijlocirea noastră a preoților, aceasta este menirea noastră a preoților, a episcopilor, să ne rugăm pentru popor. Ca poporul să se întărească în credință, dar și dumneavoastră  aveți puterea de a mijloci pentru noi, de a vă ruga pentru noi. Deci trebuie să ne rugăm unii pentru alții și să ne susținem unii pe alții, în credință și în dragoste. Fără rugăciune și fără mijlocire, este cu neputință a duce crucea și greul vieții.

    Deci să reținem: puterea de a ierta păcatele în Taina Spovedaniei, și-n taina iubirii, și puterea de a mijloci; de a ne ruga unii pentru alții. Noi preoții pentru dumneavoastră credincioșii, și dumneavoastră credincioșii pentru noi preoții, și așa, toți, întăriți în credință, să mergem pe calea crucii, pe calea mântuirii, și să ajungem să stăm neosândiți în fața tronului lui Dumnezeu.

A Lui să fie slava, de acum și până în veac, Amin. Iertați-mă.

 ***