Preasfințitul Teofil

Vindecarea slăbănogului de la Vitezda

Cuvânt la Sfânta Liturghie

7 mai 2023

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Preacuvioși părinți împreună slujitori, iubiţi credincioşi,

Hristos a Înviat!

  În primele trei duminici după Învierea Domnului, cu toții am încercat să ne întărim, împreună cu Sfinții Apostoli, cu Sfântul Apostol Toma, cu Sfintele Femei Mironosițe. Să ne întărim credința că Hristos este viu. Că El a înviat din morți. Că are stăpânire peste întreaga făptură. Și astăzi, odată în plus, din Evanghelia care s-a citit astăzi cu slăbănogul de la Scăldătoarea Vitezda, realizăm că Mântuitorul, tot ceea ce a făcut, a făcut pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire. El nu a făcut o demonstrație de putere, ca să ne impresioneze. Ci ne-a arătat, că într-adevăr, El este Stăpânul vieții și al morții, că El cu adevărat ne iubește pe toți, și vrea ca noi să fim sănătoși, să fim vii.

  Dar, de bună seamă că depinde foarte mult și de alegerea noastră, de răspunsul nostru. El S-a dus la slăbănog cu această întrebare: Vrei să te faci sănătos? Ar fi putut să-l facă sănătos fără să-l întrebe nimic. Dar, El vrea să țină cont de alegerea noastră, de dorința noastră, pentru că vedeți, și starea aceasta de îmbolnăvire, și de păcat, este tot un rod al alegerii noastre. Primii oameni au păcătuit, pentru că au ales acest lucru. Domnul le-a spus să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului. Pentru că dacă vor mânca, vor muri. Dar ei, au ales să mănânce. Au făcut altfel decât Domnul i-a învățat. Și-atunci, a urmat ceea ce a urmat.

  Așadar, suferința care ne-a cuprins pe toți, de atunci și până în zilele noastre, este un efect al alegerii. Noi am ales să păcătuim. Și acum dacă vrem să ne mântuim, dacă vrem să fim cu adevărat sănătoși, iarăși trebuie să ne dorim. Domnul nu ne mântuiește împotriva voinței noastre. Deci e important să reținem acest lucru, să înțelegem acest lucru, că Domnul, tot ceea ce a făcut, a făcut de dragul nostru, a făcut pentru binele nostru, pentru mântuirea noastră, dar trebuie ca și noi să ne dorim acest bine și această mântuire pe care El vrea să ne-o ofere.

  Slăbănogul a avut această șansă să-L întâlnească pe Mântuitorul la Scăldătoarea Vitezda, unde se întâmpla o minune. Un înger al Domnului se cobora din când în când în scăldătoare și tulbura apa, și cel care intra întâi după tulburarea apei se făcea sănătos, ori de ce boală era cuprins. Și vă închipuiți că acolo era foarte multă lume, foarte mulți bolnavi, și fiecare căuta să ajungă primul în scăldătoare, după ce se tulbura apa. Slăbănogul, despre care ne povestește Sfânta Evanghelie, nu avea pe nimeni. Adică el era un om paralizat, și nu se putea mișca singur. Ar fi avut nevoie să-l ajute cineva. Dar nu avea pe nimeni. Și de aceea el rămânea mereu în urmă. Dar a așteptat îndelung, a răbdat îndelung în tăcere, el nu striga, nu plângea, ci răbda în tăcere. Și pentru această răbdare în tăcere, Domnul S-a dus la el. Îi cunoștea suferința. S-a dus și l-a întrebat: Vrei să te faci sănătos? Și el bine-nțeles că și-a dorit acest lucru, dar, zice, Nu am om, care să- mă arunce în scăldătoare. Și Domnul i-a zis, nu ai om, dar iată de acum a venit Dumnezeu la tine, ca să-ți dăruiască sănătatea după care tânjești atât de mult, pe care ți-o dorești atât de mult.

  Noi, nu mai suntem dependenți de un asemenea loc, de un asemenea miracol, pentru a ne întâlni cu Mântuitorul Iisus Hristos. El este mereu viu și prezent în mijlocul nostru. Ori de câte ori venim la Sfânta Biserică, El este aici. Ne-a promis acest lucru, zice, Unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, și Eu sunt în mijlocul lor. Noi astăzi suntem mai mulți decât doi sau trei, cred că suntem aproape douăzeci, poate chiar treizeci, poate că nu, dar suntem mai mulți decât doi sau trei, și Domnul sunt convins că este în mijlocul nostru și, cred că ne întreabă și pe noi dacă ne dorim să fim cu adevărat sănătoși. Și cred că toți ne dorim acest lucru, să fim sănătoși, și când zic sănătos, nu mă gândesc doar la sănătatea aceasta trupească, ci mai ales la sănătatea lăuntrică, la sănătatea sufletească. Pentru că după ce l-a tămăduit pe slăbănog, i-a zis aceste cuvinte, Ai grijă, să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ție ceva mai rău. Deci boala lui trupească era o consecință a păcatelor, pe care le-a săvârșit probabil în tinerețea sa. A avut o tinerețe dezordonată; și această dezordine în viața lui, a dus la îmbolnăvire. La îmbolnăvirea sufletului și a trupului.

  Și așa se întâmplă și în viețile noastre. Observați, că o viață dezordonată, o viață trăită în păcat, ne îmbolnăvește, și trupește, și sufletește. Și-apoi, este nevoie de multă răbdare, până când să Îl întâlnim cu adevărat pe Mântuitorul Iisus Hristos, și El să ne ofere și sănătatea sufletului, și sănătatea trupului. Ne oferă sănătatea sufletului, pentru că ne iartă păcatele, în Taina Sfintei Spovedanii. Ori de câte ori ne spovedim, ne recunoaștem păcatele, El ni le iartă cu ușurință, cu bucurie. Abia așteaptă un asemenea moment, în care noi să cădem în genunchi, și să-I mărturisim păcatele noastre. Să recunoaștem că am greșit, dar că ne dorim să ne îndreptăm, că ne dorim să punem începutul cel bun. Și bine-nțeles că El ne dăruiește și sănătatea trupească. Dar, doar acolo unde El consideră că este bine așa. Sănătatea sufletească o dăruiește tuturor celor ce se pocăiesc. În schimb, sănătatea trupească, nu întotdeauna o dăruiește. Sunt oameni care au avut parte de tămăduirea lăuntrică, dar de cea trupească nu; au răbdat, până la moarte, boli grele. Dar le-au răbdat cu ușurință. Pentru că au primit harul lui Dumnezeu în inimă, și răbdau în seninătate. Și-au murit în pace, și cu zâmbetul pe buze, pentru că L-au dobândit pe Hristos în inima lor.

  Și acesta cred că este cel mai prețios lucru pe care noi ni-l putem dori. Să-L dobândim pe Hristos în inima noastră. El să trăiască mereu în mintea și-n inima noastră. Oriunde ne-am afla, El să fie cu noi, și noi să fim cu El. Și dacă se întâmplă acest lucru, atunci cu adevărat putem să fim fericiți, și-n veacul acesta, chiar dacă suntem înconjurați de încercări, de suferințe și de dureri, omul credincios poate să fie senin, poate să fie fericit, pentru că este vorba de această fericire lăuntrică, pe care o dă întâlnirea cu Dumnezeu, prezența harului lui Dumnezeu, și bine-nțeles că și dincolo de moarte, pentru omul credincios se deschide raiul, se deschide cerul. Așa cum, s-a deschis când Sfântul Ștefan și-a dat sufletul, întâiul martir al Bisericii. El a văzut cerurile deschise. Și pe Mântuitorul Iisus Hristos stând de-a dreapta puterii, și primindu-i sufletul. La fel, orice om credincios, Sfântul Mucenic Sava de la Buzău, ocrotitorul parohiei dumneavoastră, care a fost pomenit luna trecută. Și el, tot așa, a avut o credință puternică. Și și-a dat viața pentru Domnul, pentru că Îl cunoștea, pentru că-L iubea, și atunci când el a fost omorât, el a văzut cerurile deschise. Și Domnul i-a primit sufletul. Și la fel, se întâmplă cu orice om credincios.

  Poate că ați avut parte să stați la căpătâiul unui om credincios. Care atunci când își dă sufletul, o face cu multă seninătate. Pur și simplu, adoarme. Și rămâne cu zâmbetul pe buze, și în jurul lui se simte multă pace. Multă liniște. Cred că ați avut, mulți dintre dumneavoastră, o asemenea experiență. Dar dacă nu, să știți că este o realitate. În preajma omului credincios, atunci când își dă sufletul, este multă liniște, multă pace, mult har, uneori chiar un miros de bună mireasmă. Și, aceasta poate să fie o binecuvântare pentru noi toți. Dacă credem în Mântuitorul Iisus Hristos, dacă mergem pe urmele Lui, dacă ne străduim să ne trăim viața fără de păcat, atunci și în sufletul nostru va fi mereu liniște și pace, și ne vom da sufletul în mâinile Lui atunci când va veni ceasul.

  A Domnului nostru Iisus Hristos să fie slava, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, de acum și până-n veac, Amin. Hristos a înviat!

                                                                               ***