Preasfințitul Teofil

Cuvânt la Sfânta Liturghie

Vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor

25 octombrie 2020

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Preacuvioase părinte, iubiți credincioși,

 Evanghelia acestei duminici ne-a povestit despre o minune, săvârșită, iarăși, de către Mântuitorul Iisus Hristos, și anume vindecarea unui demonizat; a unui om care era stăpânit de mai multe duhuri rele, ni se spune în Sfânta Evanghelie că erau multe duhuri rele care au intrat în el și au pus stăpânire și peste mintea lui, și peste inima lui, peste voința lui, și el nu se mai putea manifesta liber.

 Și Mântuitorul, cunoscând această suferință, S-a apropiat de locul unde el petrecea, și când S-a apropiat, diavolii au început să urle. Și să zică, Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit să ne chinuiești înainte de vreme? Și Domnul le poruncea insistent să iasă din om iar ei, au început să se târguiască, și-au zis, dacă vrei să ne scoți afară din acest om, lasă-ne atunci să intrăm în această turmă de porci, pentru că era în preajmă o turmă de porci care păștea. Și Domnul a zis, Bine, intrați în turma de porci. Și au intrat, și turma deîndată s-a aruncat în lac. Și au pierit toți porcii, dar omul s-a izbăvit și s-a liniștit. Și când au auzit locuitorii acelui ținut, ținutul Gherghesenilor, au venit și au văzut, și s-au speriat foarte tare. N-au fost în stare să se bucure de izbăvirea concetățeanului lor, ci mai degrabă s-au speriat că s-ar putea să mai piardă și alți porci, și alte bunuri, cumva prezența lui Hristos a fost pentru ei motiv de îngrijorare. S-au temut să nu piardă. Fără să vadă că au câștigat totuși, în același timp, ceva foarte prețios. Au pierdut o turmă de porci, dar s-a izbăvit un suflet, s-a mântuit un om. Și este o mare diferență. Și cred că lucrul acesta a vrut Domnul să-l arate când a îngăduit demonilor să intre în turma de porci, și aceștia s-au aruncat în lac, Domnul a vrut să arate că un suflet de om valorează mai mult decât o turmă de porci. Pentru mântuirea unui suflet merită să sacrificăm orice. Și ne va spune Mântuitorul și în altă împrejurare, că lumea întreagă dacă ar câștiga-o omul, dar dacă-și pierde sufletul, n-a câștigat nimic. Deci iată, un suflet, valorează mai mult decât întregul univers. De aceea Mântuitorul a venit în această lume și S-a întrupat, și a pătimit pentru noi, pentru că El ne prețuiește foarte mult. Noi toți suntem chipul și asemănarea Lui, și de aceea tot omul are valoare. Are valoare veșnică. Tot omul prețuiește atât cât prețuiește jertfa Mântuitorului Iisus Hristos. Și pentru mântuirea unui om merită orice sacrificiu. Putem să renunțăm la tot, dacă este să ne mântuim sufletul. Și iarăși, putem să spunem și invers, dacă este să ne pierdem sufletul, atunci mai bine să lepădăm toate.

 Evanghelia acestei duminici cred că răspunde foarte limpede la o întrebare care frământă pe mulți dintre noi. Pentru că mulți dintre noi pătimim, de la demoni. Foarte multă lume se plânge, de farmece, de exemplu. Și uneori este o realitate, uneori este și închipuire, și doar o presupunere, dar uneori este și realitate, sunt oameni care chiar suferă din pricina farmecelor, pentru că sunt oameni care fac farmece, sunt vrăjitori, și sunt oameni care apelează la serviciile lor, pentru a-și rezolva problemele, neștiind că de fapt și le complică mai tare; pentru că diavolul nu ajută la mântuirea omului. Dă doar o aparentă formă de ajutor, dar de fapt problema se va agrava și mai mult. Și de aceea foarte mulți oameni pătimesc, din pricina aceasta. Și vin la preoți, și se întreabă, ce să facem, cum să scăpăm? Cum să ne izbăvim? Și iată răspunsul. Apropierea de Hristos. Hristos este Cel Care poate să-i alunge pe demoni, Care poate să le poruncească cu putere. Pentru că doar El are stăpânire asupra lor. Și aceasta și pentru a întâmpina, a preîntâmpina o asemenea împrejurare. Dacă noi vrem să nu fim loviți în vreun fel de puterea celui rău, trebuie să fim în strânsă legătură cu Mântuitorul Iisus Hristos. Prin rugăciune, prin Sfânta Împărtășanie, și prin toată fapta cea bună. Prin toate mijloacele pe care le avem noi la îndemână, trebuie să întărim legătura cu Hristos, și atunci diavolul nu se poate apropia, pentru că vedeți, diavolul nu suportă prezența lui Hristos. Când S-a apropiat Hristos au început să urle.

 La fel cum vedem în situația persoanelor demonizate. Poate că mulți ați avut ocazia să întâlniți, sau să vedeți la televizor. Când se apropie de sfințenie, de biserică, de icoană, de sfintele moaște, încep să urle, încep să facă urât. Și înseamnă că nu este altă soluție decât Hristos. Pe acești oameni trebuie să-i apropiem de Hristos, să ne rugăm pentru ei, să cerem rugăciune Bisericii, preoților. Să ținem post, cei din familie, și să ne rugăm stăruitor. Și-n felul acesta, aceste persoane se vor izbăvi din puterea vrăjmașului.

 Altă soluție nu este. Dacă noi vrem să-i scoatem pe demoni cu domnul demonilor, să știți că ne păcălim; ne amăgim foarte mult. Și vom merge din rău în mai rău. Și vă pun la suflet. Știu că atunci când omul este la necaz, ar face orice ca să scape de necaz. Dar totuși nu chiar orice. Nu alergați la vrăjitori; nu alergați la ghicitori, pentru că vă complicați viața. Alergați la biserică. Căutați-L pe Mântuitorul Iisus Hristos. El este singurul Care ne poate izbăvi de lucrarea vrăjmașilor demoni. Care nu ne cruță. Pe nici unul dintre noi. El rămâne adversarul nostru până la ultima răsuflare, până la moarte. Și noi trebuie să fim mereu vigilenți, ca să nu-i dăm ocazie, să nu-i dăm prilejul să se apropie de noi sau să pătrundă în viața noastră, în sufletul nostru.

 Și mai este un lucru pe care aș vrea să-l evidențiez, în legătură cu Sfânta Evanghelie de astăzi. Omul care a fost izbăvit, bucurându-se de marele dar pe care l-a primit de la Mântuitorul Iisus Hristos, L-a rugat să-l lase să-L urmeze. Domnul i-a zis, Nu. Du-te în casa ta, du-te la ai tăi, și povestește-le cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu. Foarte important acest lucru. Să conștientizăm binele pe care ni l-a făcut Dumnezeu. Pentru că se întâmplă și situația aceasta; am întâlnit-o adeseori. Ne rugăm lui Dumnezeu, pentru ceva. Și ne rugăm mult. Și Dumnezeu ne ajută, ne răspunde, ne împlinește cererea. Iar după ce s-a împlinit rugăciunea noastră, nu mai recunoaștem darul lui Dumnezeu, nouă ni se pare că așa trebuia să fie. Că de fapt ar fi meritul nostru. Este foarte urât. Foarte urâtă o asemenea atitudine. Să Îl rogi pe Dumnezeu, să primești ajutoru Lui, și după aceea să nu recunoști și să nu mulțumești. Iată Mântuitorul îl îndeamnă pe omul izbăvit de demoni să meargă să spună cât bine i-a făcut lui Dumnezeu. La fel și noi. Dacă ne-am bucurat vreodată de ajutorul lui Dumnezeu, să nu uităm. Să recunoaștem deîndată că a fost ajutorul lui Dumnezeu și să-I mulțumim. Cum a fost și cu vindecarea celor zece leproși. Unul dintre ei a simțit nevoia să mulțumească. Nouă au plecat în grabă. Și n-au mai venit să mulțumească. Și Domnul iarăși a atras atenția: Unde sunt ceilalți? Nu toți s-au vindecat? Și doar unul a venit să aducă slavă lui Dumnezeu?

  Deci iată Dumnezeu Se bucură de mulțumirea oamenilor. Nu pentru că ar avea pretenții. Pentru că El oricum, nu leapădă darul Său. Dacă ne-a făcut bine, acel bine rămâne. Dar este frumos, este un firesc să mulțumești, atunci când primești un dar. De aceea Mântuitorul ne atrage atenția, și și în Evanghelia de astăzi, să recunoaștem, și chiar să mărturisim, să spunem și altora, cât bine ne-a făcut Dumnezeu. Vom ajuta, nici nu știm noi pe cine, în ce împrejurare, dacă noi vom da mărturie că Dumnezeu m-a ajutat. Uite am fost bolnav, m-am rugat, medicii nu mi-au mai dat nici o șansă, dar Dumnezeu m-a vindecat, spre uimirea tuturor. Acest lucru trebuie vestit, trebuie mărturisit. Suntem într-o situație asemănătoare cu a acestui om din Evanghelie. Pătimim de la demoni. Ne-am rugat. Am fost la biserică. Am fost la preot, și Dumnezeu ne-a izbăvit. Să mărturisim acest lucru. Să spunem și altora cum lucrează Dumnezeu în viețile noastre. Și așa îi vom încuraja și pe alții să alerge la Dumnezeu, să ceară ajutorul lui Dumnezeu, și ei la rândul lor să se bucure de izbăvire, de mila și de ajutorul lui Dumnezeu.

 A Domnului nostru Iisus Hristos să fie slava, împreună cu Tatăl, și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și-n vecii vecilor, Amin.

***