Preasfințitul Teofil

Vindecarea celor zece leproși – Cuvânt la Sfânta Liturghie

15 ianuarie 2023

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Preacucernice părinte M., preacuvioase părinte C.,

iubiţi credincioşi,

    Evanghelia pe care am ascultat-o astăzi citindu-se la Sfânta Liturghie este o Evanghelie foarte scurtă, dar, din care putem să desprindem foarte multe învățăminte duhovnicești, iar eu m-am oprit la trei.

    Întâi de toate, credința. Zece leproși, care, întâlnindu-L pe Mântuitorul Iisus Hristos, au crezut că El ar putea să-i tămăduiască, ar putea să-i vindece. Nu știau că este Fiul lui Dumnezeu, dar știau că este omul lui Dumnezeu, că este un mare prooroc, că este un mare învățător, Care face minuni cu puterea lui Dumnezeu, și de aceea I s-au adresat chiar așa, Iisuse, Învățătorule, fie-Ți milă de noi. Iar în sufletul lor era această credință, că El ar putea să-i ajute.

    Este mare lucru să ai încredere în Dumnezeu. Noi toți oarecum formal ne mărturisim credința în Dumnezeu. Spunem, dacă cineva ne întreabă, sunteți credincioși, ești credincios, noi o să spunem da, sunt credincios, cred în Dumnezeu, sunt creștin ortodox, și nu este puțin lucru. Dar mare lucru este să avem încredere în Acest Dumnezeu în Care noi ne mărturisim credința. Să avem încredere că El știe toate, și că poate să le facă întotdeauna pe toate spre binele nostru. Din nefericire, vedeți, în sufletul nostru foarte des se strecoară îndoiala. Deși ne mărturisim credința în Dumnezeu, totuși în viața noastră este foarte multă îndoială. Mai ales în situațiile dificile, în situațiile grele, parcă nu avem încredere că Dumnezeu ar putea să ne ajute. Ar putea să rezolve o problemă foarte grea. Sau chiar dacă nu o rezolvă, să avem încredere că așa este mai bine. Că dacă Dumnezeu face ceva, face întotdeauna spre binele nostru iar dacă nu face, tot spre binele nostru nu face.

    Deci e foarte importantă încrederea în Dumnezeu. Credința în El, dar și încrederea; iată cei zece leproși pot să ne insufle, și credința, și încrederea că Dumnezeu și poate și vrea să ne ajute. El știe toate cele ce sunt despre noi. Am văzut și în multe alte împrejurări din Sfânta Evanghelie că Mântuitorul cunoaște suferința omului. La slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda, S-a dus direct la el, fără să I se ceară nimic și a zis, Scoală-te și umblă. Femeia gârbovă, care s-a dus la sinagogă să se roage într-o zi de Sâmbătă și a intrat și Mântuitorul în sinagogă; S-a dus deîndată la ea și-a zis, Femeie, ești dezlegată de neputința ta. Domnul cunoaște suferința noastră. Știe ce ne doare. Zaheu, și-a dorit să-L vadă pe Iisus. Când S-a apropiat Domnul de locul unde era Zaheu, acolo înălțat într-un dud, l-a chemat pe nume și a zis, Zaheu coboară-te degrabă, astăzi vreau să rămân în casa ta.

    Domnul știe toate ale noastre. Și cele ascunse ale inimii noastre, pe care noi poate de multe ori le dosim. Le punem acolo într-un sertar. Și n-am vrea să le scoatem. Dar Domnul știe despre ele. Dar, important este ca și noi să le recunoaștem. Să le mărturisim. Să scoatem sertarul. Dacă ținem sertarul acela închis, atunci vom rămâne cu acele probleme. Domnul mântuiește doar ceea ce recunoaștem, doar ceea ce asumăm. Lui Zaheu i s-a făcut mântuire, pentru că el a recunoscut că este păcătos. Cei zece leproși au fost vindecați, pentru că ei știau că sunt bolnavi, au cerut mila lui Dumnezeu. Așa, și-n viețile noastre, este important să recunoaștem slăbiciunile noastre, păcatele noastre, neputințele noastre, să nu ascundem. Tot ce ascundem, rămâne acolo. Și va fi o prăpastie. Se va face zid între noi și Dumnezeu. Țineți minte. Deci toate lucrurile pe care intenționat le ascundem, și nu le mărturisim, se vor face zid despărțitor între noi și Dumnezeu. Să mărturisim tot, să recunoaștem tot, să nu ascundem, să cerem iertare, să cerem milă, și vom vedea că Domnul, grabnic, vrea să o facă; dar iată, trebuie să vrem și noi acest lucru. Deci credință, și încredere. Că Dumnezeu știe toate ale noastre, că ne iubește, și vrea să ne ajute, să ne tămăduiască, să ne mântuiască.

    Al doilea lucru, ascultarea. Ascultarea de Dumnezeu prin biserică. Cei zece leproși au cerut vindecare. Lepra era o boală cumplită; și-n vremea aceea dar și-n zilele noastre, chiar dacă știința medicală a evoluat, lepra este la fel de cumplită, și și-n zilele noastre sunt leprozerii. Adică așezăminte unde locuiesc asemenea oameni. Și se pare că nu este o boală molipsitoare totuși; în vremea aceea se credea că este o boală molipsitoare, de aceea leproșii erau izolați. Dar nu este o boală molipsitoare, este în schimb o realitate foarte greu de suportat. Pentru că pur și simplu se desprinde carnea de pe tine, îți cad anumite mădulare fără să te doară. Dar tu te desfigurezi așa, pe zi ce trece, și este foarte greu de suportat această imagine pentru membrii unei familii de aceea, cei bolnavi până la urmă sunt duși în asemenea leprozerii. În vremea Mântuitorului, vindecarea era posibilă doar printr-o intervenție miraculoasă, doar printr-o minune a lui Dumnezeu, și de aceea doar preoții puteau să constate această minune, și să-i dea dreptul celui vindecat să se reîntoarcă în casa sa, la familia sa. De aceea Domnul le zice, Mergeți și vă arătați preoților. Ar fi putut să zică, Doamne, dar noi Te-am rugat să ne vindeci și Tu ne trimiți la preoți? Totuși, ei au încredere în cuvântul lui Hristos. Și, pornesc spre Templu. Și, pe drum, constată că s-au vindecat. Și bine-nțeles că sufletul lor s-a umplut de bucurie. Unul dintre ei s-a întors, ca să-I și mulțumească lui Dumnezeu, dar, despre mulțumire voi vorbi un pic mai încolo, este al treilea punct pe care aș vrea să-l ating. Acum, ascultarea de Dumnezeu prin Biserică. Mergeți și vă arătați preoților.

    Foarte mulți oameni spun, eu cred în Dumnezeu dar nu cred în Biserică, nu cred în preoți. Să știți că este o mare amăgire. Legătura cu Dumnezeu este imposibilă fără Biserică și fără preot. Pentru că legătura cu Dumnezeu este imposibilă fără Hristos, fără Jertfa Sa. Hristos S-a făcut om. S-a arătat nouă în chipul unui om desăvârșit, S-a jertfit pentru noi. Și ne-a lăsat ca hrană Jertfa Sa. Trupul și Sângele Său L-a oferit ucenicilor la Cina cea de Taină, și-L oferă mereu la fiecare Sfântă Liturghie. Iar acest lucru este imposibil fără preoți. Doar prin mijlocirea preoților se poate săvârși Sfânta Liturghie. Doar prin mijlocirea preoților se săvârșesc Sfintele Taine. Botezul, Mirungerea, Iertarea păcatelor, Cununia, Maslul, Hirotonia, toate acestea se fac prin mijlocirea preoților. Harul lui Dumnezeu așadar nu-l putem primi fără preot. E adevărat, ne putem ruga și acasă. Și oriunde ne-am afla, legătura cu Dumnezeu prin rugăciune o putem întreține oriunde, într-adevăr. Dar iată, Jertfa Euharistică nu o putem avea decât în biserică, aici unde suntem toți împreună, avându-i în frunte pe preoții noștri, pe păstorii noștri.

    Deci să nu evitați legătura cu Dumnezeu prin biserică pentru că doar aici ne putem verifica, ne putem certifica. Atunci preoții puteau să zică, da, te-ai vindecat, poți să te întorci la familia ta. La fel este și astăzi. Doar prin preot tu poți să te verifici dacă ești sau nu ești pe drumul cel bun. Pentru că foarte ușor putem cădea în înșelare. Diavolul ne poate amăgi, ne poate ispiti. Vine în chip de înger de lumină, ne spune lucruri minunate, poate să spună, tu ești un om sfânt, tu ești omul lui Dumnezeu, și tu să crezi asta, și să cazi în mândrie, la fel ca și el, ca și diavolul. Și-atunci întotdeauna noi trebuie să ne verificăm. Să întrebăm, Părinte oare este bine ce gândesc, oare este bine ce fac? Întotdeauna să cerem binecuvântare, mai ales în lucrurile importante din viața noastră. Părinte binecuvântați să fac acest lucru. Să mă căsătoresc bunăoară, sau să-mi găsesc un loc de muncă sau să fac cutare sau cutare lucru, cutare schimbare în viața mea; binecuvântați-mă, rugați-vă pentru mine. Și-atunci veți vedea cum se manifestă lucrarea lui Dumnezeu în viața noastră prin mijlocirea, prin rugăciunea preotului. Credem în Dumnezeu, dar credem și în Biserică, și în slujitorii rânduiți de către Dumnezeu în Biserică. Zice Mântuitorul, Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, la fel vă trimit și Eu pe voi, le zice Apostolilor. Cine vă primește pe voi, Mă primește pe Mine și pe Cel Ce M-a trimis pe Mine, Cine se leapădă de voi, se leapădă și de Mine și de Cel Ce M-a trimis pe Mine.

    Al treilea lucru pe care aș vrea să-l remarcăm, este mulțumirea. Zece leproși bolnavi cer mila lui Dumnezeu, toți zece se tămăduiesc, doar unul se întoarce, să-I aducă mulțumire lui Dumnezeu. Simte că ceea ce i s-a întâmplat este darul lui Dumnezeu, și cade în genunchi la picioarele lui Iisus, pe Care-L recunoaște ca fiind slujitorul lui Dumnezeu. Nu știe că este Fiul lui Dumnezeu, că este Dumnezeu Întrupat. Dar Îl recunoaște ca un slujitor al lui Dumnezeu. De aceea cade în genunchi la picioarele Lui, și Îi mulțumește. Ce gest frumos. Să cazi în genunchi la picioarele lui Iisus și să-I mulțumești. De câte ori facem aceasta? Amintiți-vă, când ați făcut ultima dată un asemenea gest, să cădeți în genunchi la picioarele lui Iisus și să-I spuneți, Îți mulțumesc Doamne, că mă rabzi, că mă ierți, că mă iubești, că îmi porți de grijă, chiar dacă sunt om păcătos. Că mi Te dăruiești iată în Taina Sfintei Împărtășanii, că mi Te dai ca Hrană cu Trupul și Sângele Tău, Îți mulțumesc Doamne. Și pentru atâtea și atâtea binefaceri arătate și nearătate, știute și neștiute pe care le reverși cu îmbelșugare peste sufletul meu, Îți mulțumesc Doamne. Dacă nu faceți foarte des acest lucru, poate de astăzi veți începe să faceți. Și veți vedea câtă bucurie simțim în suflet, atunci când cădem în genunchi la picioarele lui Iisus, și recunoaștem darul lui Dumnezeu din viața noastră. Nu trebuie să fie lucruri mărețe care să se întâmple. Lucruri banale. Toate sunt darul lui Dumnezeu, faptul că respirăm aerul, este darul lui Dumnezeu. Aerul nu este al nostru. Faptul că bem apa, este darul lui Dumnezeu, fără apă nu poți trăi, dar apa este darul lui Dumnezeu. Te speli și te simți bine, mulțumesc Doamne. E un mare dar. Și multe multe lucruri aparent banale dar cu care ne-am obișnuit, și ni se pare că așa trebuie să fie sau că ni se cuvin, sau că le merităm. Nu. Toate sunt darul lui Dumnezeu. Și pentru toate trebuie să spunem din inimă, Mulțumesc Doamne.

    Iar mulțumirea nu este o pretenție a lui Dumnezeu. Ci este un firesc. Așa trebuie să fie. Cum zicem noi, așa-i stă bine omului, să zică mulțumesc atunci când primește un dar. Și de la Dumnezeu, dar și unii de la alții. Trebuie să spunem mulțumesc. E o bucurie când primești ceva în dar și trebuie să recunoști, și simți nevoia să zici mulțumesc. De aceea Mântuitorul întreabă, Nu toți zece s-au vindecat? Ceilalți nouă unde sunt? A venit doar unul singur? Atrage atenția pentru ca să ne atragă nouă tuturor atenția că ne stă bine să mulțumim, să spunem mulțumesc. Și repet, nu pentru că Dumnezeu pretinde, pentru că toți s-au vindecat, și au rămas vindecați. Dar totuși dacă nu recunoaștem darul lui Dumnezeu și nu spunem mulțumesc, viața noastră se va degrada, chiar dacă la un moment dat ne împărtășim de anumite binefaceri, chiar dacă iată se întâmplă o minune, ne vindecăm de o boală incurabilă. Dacă nu mulțumim lui Dumnezeu din toată inima, până la urmă viața noastră se va degrada. Pentru că în afara lui Dumnezeu omul nu are nici un rost, nu are nici o valoare. Este un nonsens. De aceea mulțumirea ne pune în legătură cu Dumnezeu. Ne păstrează în legătură cu Dumnezeu. Sfânta Liturghie se mai numește și Euharistie. Cuvântul Euharistie în limba greacă înseamnă mulțumire. Deci Liturghia înseamnă mulțumire. A-I mulțumi lui Dumnezeu pentru toate binefacerile pe care mereu și cu îmbelșugare le revarsă peste sufletele noastre.

    Credință puternică în Dumnezeu dar și încredere că El poate și vrea să ne ajute, ascultare de Dumnezeu prin Biserică, și prin slujitorii ei, prin episcopi și preoți, și mulțumire. Mulțumire lui Dumnezeu pentru toate. Și pentru cele plăcute dar și pentru cele dureroase. Toate sunt cu îngăduința lui Dumnezeu, și toate sunt spre binele nostru veșnic. Toate acestea au fost cu îmbelșugare în viețile Sfinților Ierarhi Atanasie și Chiril, ocrotitorii parohiei dumneavoastră, care vor fi pomeniți săptămâna aceasta. Noi astăzi am venit să slujim împreună Sfânta Liturghie și să-i cinstim. Ei ne pot ajuta, ei ne pot insufla, și nouă, toate acestea trei, credința, ascultarea și mulțumirea.

    A Domnului nostru Iisus Hristos să fie slava, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, de acum și până în veac, Amin.

 ***