Preasfințitul Teofil

Capela Facultății de Teologie Ortodoxă

Umblarea pe mare – Potolirea furtunii

15 mai 2021 Cluj-Napoca

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Preacucernici părinți profesori, preacucernici și

preacuvioși părinți, iubiţi credincioşi,

Hristos a Înviat!

 Iată, toată săptămâna aceasta, împreună cu Sfântul Apostol Toma, ne-am întărit și noi credința că Mântuitorul Iisus Hristos este viu. Este mereu aproape de noi, este prezent în mijlocul nostru, și-L putem întâlni, Îl putem chiar pipăi, este aproape de noi prin cuvântul Său, este aproape de noi în Sfânta și Dumnezeiască Taină a Euharistiei, și bine-nțeles în taina fratelui, în taina aproapelui. Pentru că zice Mântuitorul, Dacă ați făcut ceva unuia dintre acești frați mai mici ai Mei, Mie Mi-ați făcut.

 Așadar, nu ne putem plânge că nu-L vedem pe Hristos, sau că nu-L simțim aproape. Pentru că El este în maximă apropiere de noi, cred că este mai aproape de noi și decât aerul pe care-l respirăm.

 Din cuvântul Evangheliei care s-a citit astăzi la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, mi-aș dori să remarcăm, să subliniem, cred eu trei lucruri foarte importante. Întâi de toate, rugăciunea la vreme de ispită, la vreme de încercare. Mântuitorul era după minunea înmulțirii pâinilor. Lumea era foarte impresionată de ceea ce a văzut. Și, ar fi dorit să Îl instaleze împărat. Bine-nțeles, un împărat lumesc, așa cum ei își doreau și așteptau. Dar Domnul nu pentru aceasta a venit în lume. Și-atunci, ni se spune în Sfânta Evanghelie că S-a retras singur, în pustie. Nu ni se spune că S-a dus acolo ca să Se roage, dar suntem convinși că nu pentru altceva s-a dus în pustie. Decât pentru ca să Se roage. Să Se roage Tatălui, pentru cei care nu înțelegeau drept lucrurile. Pentru ca să-i lumineze, pentru ca să le dea înțelepciune. Și, mă gândesc că și noi suntem adeseori în situații asemănătoare. Ni se propun anumite lucruri dar care s-ar putea să fie peste puterile noastre sau împotriva voinței noastre, nu știm ce este mai bine să facem și iată soluția; să ne retragem. Să găsim un moment de liniștire, de însingurare, și de rugăciune. Și cu siguranță că în rugăciune vom primi răspunsul cel bun. Dacă trebuie într-adevăr să se întâmple un anumit lucru sau nu, dacă trebuie să ne izbăvească din el sau nu, sau poate trebuie să trecem prin anumite situații. Dumnezeu să ne dea putere.

 Al doilea lucru pe care aș vrea să-l vedem, să-l remarcăm, ucenicii erau pe mare. Și marea era învolburată. Și s-au tulburat, s-au speriat foarte mult. Și Domnul S-a apropiat de ei mergând pe apă ca și pe uscat, și s-au speriat și mai tare. Și-atunci Domnul le-a strigat: Eu sunt. Nu vă temeți. Este foarte mângâietor și pentru noi. Pentru că, asemenea ucenicilor, suntem pe marea învolburată a acestei vieți, și vedem, ne tulburăm, de tot ceea ce ni se întâmplă, de tot ceea ce se întâmplă în lume, și iată cuvântul lui Hristos și către noi: Nu vă temeți. În toate ispitele, în toate tulburările, în toate încercările, Hristos este aproape. El vine spre noi. Și dacă noi avem privire ațintită înspre El, atunci vom trece cu bine. Un moment asemănător a fost, la un moment dat, a fost cu Apostolul Petru. Care tot așa; s-a pornit pe mare, ca și pe uscat, la cuvântul Domnului. I-a zis, Vino. Și câtă vreme privirea i-a fost ațintită la Hristos, a mers pe apă ca și pe uscat. În clipa în care și-a abătut privirea de la Hristos, și s-a uitat la valuri, poate în inima lui a început îndoiala, dacă este o nălucă, dacă nu este El; și a început să se scufunde. Dar apoi a strigat iarăși, Doamne, scapă-mă. Și Domnul i-a întins binevoitor mâna și l-a luat și l-a pus în corabie mustrându-l, totuși, zicându-i, Puțin credinciosule, de ce te-ai îndoit?

 Deci privirea țintă la Hristos. Orice s-ar întâmpla. Să nu ne abatem privirea de la El. Dacă privirea va fi mereu îndreptată spre El, vom merge pe apă ca și pe uscat. Nimic nu ne va putea tulbura. Dar dacă ne vom abate privirea de la El, atunci posibil că ne vom scufunda, dar iarăși putem striga, Doamne, scapă-mă, Doamne mântuiește-mă, tot la El ne întoarcem și ne dă mâna. Chiar n-avem altă scăpare în această lume. Se zice în Faptele Apostolilor că nu este vreun alt nume sub soare, în care să se fi dat nouă oamenilor mântuirea, decât în Numele Domnului nostru Iisus Hristos. Neîncetat să-L chemăm. Cu rugăciunea aceasta scurtă, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul, sau pot fi și variante mai scurte, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, mântuiește-mă, Doamne Iisuse miluiește-mă. Sau uneori pur și simplu doar să rostim Numele Domnului, Doamne Iisuse, sau Iisuse, Iisuse, Iisuse, fără să spunem altceva. Și veți vedea, din experiență, ce înseamnă chemarea Numelui lui Hristos.

Și mai este un lucru pe care aș vrea să-l mai remarcăm în Evanghelia de astăzi. După minunea înmulțirii pâinilor, foarte multă lume L-a căutat pe Domnul. Și, El le spune acest cuvânt, care exprimă cred eu o mare mâhnire. Zice, Mă căutați, nu pentru că ați văzut minuni; ci pentru că ați mâncat, și v-ați săturat. Deci iată o mare mâhnire a Domnului; atunci când Îl căutăm din interes, din interese din acestea materiale. Pentru că ne poate ajuta, pentru că ne poate rezolva problemele, și așa mai departe. Cred că El Își dorește să-L căutăm cu drag, pur și simplu, ca Persoană. Pentru că El este rațiunea noastră de a fi. Zice Sfântul Evanghelist Ioan, în Prologul Evangheliei sale, că toate s-au făcut prin El, și pentru El. Cu atât mai mult omul, care este coroana creației. Nu are valoare, decât în legătură cu El.

 Și, poate fi o întrebare, pe care să ne-o punem fiecare. Eu, de ce Îl caut pe Domnul? Pentru că-L iubesc, pentru că-Mi este drag, pentru că aș vrea să fiu cu El, și aici, și-n veșnicie, orice s-ar întâmpla? Sau doar pentru că aș vrea să mă ajute într-o anumită problemă? Dacă-L căutăm doar de drag, fericiți suntem, și mare bucurie este și pentru Domnul. Dacă-L căutăm doar din interes, nu este cea mai bună variantă dar, nădăjduim că într-un sfârșit se poate schimba. Adică, dintr-o căutare din aceasta din interes, să ajungem la până la urmă să-L căutăm de drag. Să înțelegem, din experiență, că viața noastră nu are sens și nu are valoare înafara Lui.

 A Lui să fie slava, împreună cu Tatăl, și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și-n vecii vecilor, Amin. Hristos a Înviat!

***