Tămăduire și milostivire

Preasfintitul Teofil        

Cuvânt la Sfântul Maslu – Tămăduire și milostivire

5 iunie 2020       

  În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

 Preacuvioși părinți, iubiți credincioși, 

    Mulțumim lui Dumnezeu că ne-a îngăduit să fim împreună în această seară și să slujim Taina Sfântului Maslu. M-am bucurat nespus de mult că ne-am putut ruga împreună, este mare mângâiere pentru noi toți pentru că demult am așteptat un asemenea prilej de rugăciune și de mângâiere duhovnicească. Suntem acum în această perioadă de așteptare, împreună cu Sfinții Apostoli și noi Îl așteptăm pe Duhul Sfânt, așteptăm cu nerăbdare Praznicul Duhului Sfânt, ca să-L putem primi în inima noastră și să-L facem viu și lucrător, să putem ieși din ascunzișurile noastre, din fricile noastre, și să putem să ne trăim credința cu curaj. Și să o putem  propovădui, să o putem mărturisi așa cum Sfinții Apostoli, după ce L-au primit pe Duhul Sfânt, au fost în stare să o facă.

    Noi L-am primit în dar pe Duhul Sfânt, îndată ce am ieșit din apa Botezului toți am fost pecetluiți cu Duhul Sfânt, am primit Pecetea darului Duhului Sfânt. Dar pentru ca Duhul Sfânt să fie lucrător în viața noastră, noi trebuie să-L așteptăm și să-L chemăm, neîncetat, trebuie să spunem mereu acest Vino. Vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea, și mântuiește Bunule sufletele noastre. Și în această chemare și rugăciune smerită și stăruitoare, Duhul Sfânt răspunde cu milostivire. El ne unge pe noi pe toți cu harul Său, cu milostivirea Sa. Foarte sugestiv în limba greacă, cuvintele untdelemn și milă au aceeași rădăcină. Și noi la Taina Sfântului Maslu folosim untdelemnul ca un mijloc de a primi harul Sfântului Duh, prin care să ne ungem rănile. Rănile noastre trupești, și rănile noastre sufletești. Harul Duhului Sfânt este așadar o milostivire care se revarsă peste trupul și peste sufletul nostru. Ne unge, ne alină. Prima Evanghelie care se citește la Taina Sfântului Maslu pomenește de Parabola Samarineanului Milostiv. Acel om care căzuse între tâlhari a fost lăsat acolo aproape mort, și, au trecut și un preot și un levit pe lângă el fără să-i ofere ajutor, și a venit un Samarinean, adică unul care era de alt neam, dar care a avut milă, și s-a aplecat spre cel căzut, și i-a uns rănile cu untdelemn și vin. Untdelemnul are aceste proprietăți tămăduitoare, el este folosit  și în medicina tradițională, dar și în medicina științifică, să-i zicem așa. Și iată, untdelemnul este folosit și în biserică. Ca un mijloc de transmitere a harului.

    Ne bucurăm de fiecare dată la Taina Sfântului Maslu de mila lui Dumnezeu, de harul Sfântului Duh, care ne unge, care ne tămăduiește rănile sufletești și trupești, și face să rodească în noi acele daruri despre care am auzit citindu-se în cel de-al șaselea Apostol: Roadele Duhului sunt dragostea, bucurie, pacea, îndelunga răbdare, înfrânarea poftelor, credința, poate că nu le-am zis pe toate. Dar sunt câteva foarte importante. Și un om care are asemenea roade ale Duhului Sfânt în el, la rândul lui devine tămăduire pentru alții. Un om bun, un om milostiv, este recunoscut de toți ca fiind ulei de pus pe rană, și noi spunem așa: este alifie de pus pe rană, spunem despre un om bun, despre un om milostiv.

    Și noi aici la Taina Sfântului Maslu mai ales în sensul acesta venim să ne vindecăm. Adică venim să ne vindecăm de răutate, de egoism, de invidie, de gelozie, de toate patimile acestea care ne distrug. Care ne desfigurează adevăratul nostru chip. Nu mai semănăm cu Mântuitorul Iisus Hristos, ci semănăm mai degrabă cu vrăjmașul diavol sau cu dobitoacele necuvântătoare. Dar dacă primim acest dar al Sfântului Duh și conlucrăm cu El, atunci la rândul nostru devenim tămăduire pentru alții, devenim mângâiere pentru alții. Poate că nu de puține ori ați făcut această experiență, că ați fost la spital, și acolo v-a întâmpinat un medic cu bunăvoință, sau o asistentă v-a tratat cu respect, v-a slujit, v-a ajutat, și v-ați bucurat atât de mult, bunătatea lor a făcut mai mult decât tratamentul. Iar dacă, contrar, vreun medic sau vreo asistentă s-au purtat cu autoritate sau cu superioritate sau cu dispreț față de dumneavoastră, cât de rău v-ați simțit, chiar dacă v-au dat un tratament bun, dar atitudinea lor superioară sau răutăcioasă v-a făcut mult rău.

    Să învățăm să fim oameni buni și milostivi. Să fim fiecare dintre noi alifie de pus pe rană. Oricine se întâlnește cu noi, să se bucure de noi, să simtă mângâiere, să simtă de fapt mângâierea lui Dumnezeu pentru că nu este de la noi această mângâiere, ci este darul Duhului Sfânt, care S-a revărsat peste noi, și Care lucrează în noi, și prin noi, Amin.

***