Preasfințitul Teofil

Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul

Cuvânt la Sfânta Liturghie

29 august 2020

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Preacuvioși părinți, iubiți credincioși,

 Luna august este ultima lună a anului bisericesc, și toate cele trei mari sărbători care s-au rânduit în această lună, ne îndreaptă cu gândul spre sfârșitul vieții noastre.

 Am început cu Praznicul Schimbării la Față, la 6 august. Și acolo L-am văzut pe Mântuitorul schimbat la față în Muntele Taborului, în fața celor trei ucenici, Petru, Iacov și Ioan, și lucrul acesta se întâmpla cu foarte puțin timp înainte de Pătimirile Domnului, de Răstignirea Domnului. Și vroia să-i încredințeze pe ucenicii Săi, că El nu moare ca un neputincios, nu merge să moară ca un neputincios, ci ca Unul Care are stăpânire peste viață și peste moarte. Și așa cum L-au văzut pe El Lumină din Lumină, așa, toți cei care vor crede în El și vor merge pe urmele Lui, vor avea parte de aceeași strălucire. Toți vom străluci în Împărăția lui Dumnezeu, la fel cum strălucește acum soarele, în această lume. Fiecare creștin este o lumină din Lumina lui Hristos.

 Apoi la 15 august am avut Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Maica Domnului L-a iubit pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul și din toată puterea. L-a însoțit pe Mântuitorul Iisus Hristos până la picioarele Crucii. Crucea lui Hristos a fost și Crucea ei. Dragostea lui Hristos pentru mântuirea tuturor a fost și dragostea Maicii Domnului, și este, până la sfârșit. De aceea, i s-a dat un Nume mai presus de orice nume, ca în Numele ei tot genunchiul să se plece, și al celor cerești, și al celor pământești, și al celor de dedesubt, dar, toți cei care-L iubesc pe Dumnezeu ca și Preasfânta Fecioară Maria, care-L poartă în ființa lor, așa cum L-a purtat Sfânta Fecioară Maria, vor avea parte de aceeași slavă, de aceeași cinstire. Fiecărui creștin dreptslăvitor i se va da un nume nou, va fi scris în Cartea Vieții. Și va fi acolo unde este și Maica Domnului.

 Iar astăzi, pomenim sfârșitul mucenicesc al Sfântului Ioan Botezătorul. Despre El, Mântuitorul a zis că este cel mai mare om născut din femeie. Toată viața lui a fost o flacără arzândă, pentru dragostea lui Dumnezeu. El nu a avut altă rațiune de a fi decât aceea de a-L face cunoscut pe Mântuitorul Iisus Hristos. A spus la un moment dat către ucenicii Săi, vorbind despre Iisus, Acum El trebuie să crească, iar eu, să mă micșorez. Toată viața s-a micșorat, pentru a-I face loc Mântuitorului Iisus Hristos, pentru a-L face cunoscut pe Mântuitorul Iisus Hristos tuturor oamenilor.

 Ioan Botezătorul ne-a arătat nouă tuturor că Iisus este Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatele lumii. Și că dacă nu trăim în adevărul Lui, nu vom avea parte de mântuire. Nu vom avea bucuria de a trăi, nici aici, și nici dincolo de moarte. De aceea Sfântul Ioan propovăduia Legea lui Dumnezeu cu atâta ardoare. Lucru care i-a atras în cele din urmă acest sfârșit mucenicesc. Pentru că, din această râvnă pentru Legea lui Dumnezeu și din această dorință ca toți oamenii să se mântuiască, la un moment dat l-a supărat pe regele Irod. Care trăia în concubinaj, cu soția fratelui său. Și Ioan i-a zis: Nu ți se cuvine să o ai de nevastă. Nu este după Legea lui Dumnezeu. Este prin urmare un mare păcat. Și-acest lucru l-a mâniat pe Irod, dar mult mai tare a mâniat-o pe Irodiada. Și care, a căutat prilejul potrivit ca să-l omoare. Și, prilejul a venit la ziua de naștere a lui Irod, unde, spre plăcerea lui Irod a dansat fiica Irodiadei, Salomeea, și Irod i-a zis că-i va răsplăti acest dans cu orice va cere, chiar până la jumătate din regat. Și, sfătuindu-se cu mama sa, Salomeea a cerut pe tipsie capul lui Ioan Botezătorul. Și Irod a fost nevoit, pentru promisiunea pe care a făcut-o, să îi împlinească această dorință. Și așa, Ioan fiind deja în închisoare, a poruncit să i se taie capul.

 Dar, tăierea capului nu a însemnat biruință asupra lui Ioan și asupra Legii lui Dumnezeu. Ci dimpotrivă. Ioan Botezătorul, prin aceasta, s-a făcut Înaintemergător și la iad. Pentru că el s-a dus acolo cu sufletul său binevestind venirea Mântuitorului. Care peste foarte puțin timp avea să meargă și El cu sufletul Său la iad, de unde avea să-i elibereze pe toți cei care L-au așteptat și care L-au dorit.

 Ce înțelegem de aici? Că biruința este întotdeauna a adevărului. Adevărul învinge numai prin simplu fapt că există. Adevărul nu răstignește pe nimeni. El Se lasă răstignit, dar nu răstignește pe nimeni. Ioan Botezătorul nu i-a făcut nici un rău lui Irod. Doar i-a descoperit adevărul lui Dumnezeu; i-a arătat că el ar trebui să trăiască o viață de familie binecuvântată de Dumnezeu, și nu una destrăbălată. Și aceasta a stârnit mânia lui Irod. Și, cum am spus, în cele din urmă uciderea lui Ioan. Dar Ioan, în felul acesta, a devenit Înaintemergătorul lui Hristos și la iad, și până acum cuvântul lui răsună. Îndemnul lui la pocăință răsună până în zilele noastre în Biserica lui Dumnezeu. Ioan este împreună cu Maica Domnului și cu toți sfinții. Cu sufletul său alături de Mântuitorul Iisus Hristos, și așteaptă învierea morților și viața veacului, și mântuirea noastră a tuturor.

 Așa cum a dorit mântuirea lui Irod, dorește și mântuirea noastră. Cred că și nouă ne-ar spune, să fugim de desfrânare. Dacă între noi sunt oameni care trăiesc în desfrânare, care nu trăiesc viața de familie lăsată de Dumnezeu, Ioan ar avea pentru ei un cuvânt foarte aspru, de mustrare. Dar un cuvânt care îndeamnă la pocăință, nu la mânie, și nu la ură. Nu la răzbunare. Cuvântul lui Ioan este un îndemn la pocăință și la îndreptare. Pentru că de fapt Dumnezeu dorește aceasta. Ca noi toți să ne mântuim, să ne îndreptăm viața. Oricine, oricât ar fi de păcătos, dacă se căiește și dacă se întoarce, Dumnezeu îl primește. De aceea le spunea Ioan celor care mergeau la el când boteza în apele Iordanului, zice, Să nu credeți că prin simpla intrare în Iordan veți scăpa de mânia lui Dumnezeu. Faceți fapte vrednice de pocăință; adică îndreptați-vă viața. Dacă ceva nu este în acord cu Legea lui Dumnezeu în viața voastră, îndreptați. Cât mai este timp. Irod, dacă nu a îndreptat, dacă nu a ascultat cuvântul lui Ioan, dar de fapt era cuvântul lui Dumnezeu prin gura lui Ioan, Irod a avut un sfârșit tragic. El a fost un nefericit și în viața aceasta, chiar dacă s-a bucurat de multe desfătări, de putere, de răsfăț. Sfârșitul lui a fost unul tragic. Și dincolo de moarte, el se află acum în întunericul cel mai din afară.

 Și la fel va fi și cu noi. Dacă nu ne îndreptăm. Dacă nu schimbăm ceea ce este greșit în viața noastră, atunci sfârșitul nostru va fi unul tragic. Sfârșitul lui Ioan Botezătorul a fost un sfârșit mucenicesc, dar nu unul tragic. Pentru că el Îl iubea pe Dumnezeu. Și sufletul lui s-a dus la Dumnezeu. Dar Irod, dacă nu L-a iubit pe Dumnezeu și dacă s-a împotrivit Legii Lui, în ceasul morții sufletul lui nu s-a dus în mâna lui Dumnezeu ci s-a dus la iad. S-a dus acolo unde sunt demonii. Și cei care se împotrivesc lui Dumnezeu și iubirii Lui.

 Așa că ziua de astăzi, iubiții mei, este o zi care ne îndeamnă să iubim Legea lui Dumnezeu. Să trăim în adevărul lui Dumnezeu. Doar adevărul ne face liberi. Doar a trăi în adevărul lui Dumnezeu ne dă cu adevărat bucuria de a trăi. Și în veacul acesta, și în cel ce va să fie. Și chiar dacă suntem prigoniți, sau răstigniți, sau ni se taie capul, aceasta este de fapt până la urmă o pricină de bucurie, cum zice Mântuitorul în Fericiri: Fericiți veți fi, când vă vor ocărî, și vă vor prigoni, și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind, din pricina Mea, adică din pricina lui Hristos. A suferi pentru Hristos este de fapt un prilej de bucurie duhovnicească, de bucurie veșnică. Această suferință va fi răsplătită în Ziua cea de Apoi. Să ne dea Dumnezeu acest curaj. Sfântul Ioan Botezătorul să mijlocească pentru noi acest curaj, și să ne ajute pe toți să facem cu adevărat fapte vrednice de pocăință, Amin. Dumnezeu să primească sfintele rugăciuni, să vă binecuvinteze, și să vă ajute tuturor.

 Nu uitați, ziua de astăzi este zi de post. Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul se cinstește cu post în orice zi de peste săptămână s-ar întâmpla; chiar și dacă ar fi duminica, este zi de post. Pentru că nu o putem cinsti mucenicia lui Ioan decât cu post și cu rugăciune. Și prin aceasta, vrem să arătăm, pe de o parte, că dezmățul, și trăirea în desfrânare, duce la pieire veșnică. Pe de altă parte, înfrânarea ne face asemănători Sfântului Ioan Botezătorul, și asemenea lui putem să trăim și noi ca îngeri în trup. Așa că, și dacă nu ați început cu acest gând, continuați de aici încolo. Ziua de astăzi încercați să o trăiți cu post și cu rugăciune; poate să citiți Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul. Să faceți o faptă de milostenie, și mai ales, să luați hotărârea de a vă îndrepta viața. Dacă ceva nu este în acord cu voia lui Dumnezeu schimbați acel lucru cât mai este timp. Amin.

***