Preasfințitul Teofil

Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil

Cuvânt la Sfânta Liturghie

8 noiembrie 2020

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Preacucernice părinte, preacuvioase părinte ierodiacon,

iubiți credincioși,

 Este Ziua Domnului și iată cu multă bucurie ne-am adunat la Sfânta Biserică și am slujit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, bucurându-ne de marele dar al Învierii. Tot astăzi este și ziua de pomenire a sfinților îngeri. A Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, căpeteniile oștilor îngerești, și împreună cu ei, pomenim și cinstim toate oștile îngerești.

 Lumea îngerilor este o lume foarte tainică. Este o lume despre care nu știm foarte multe lucruri dar totuși, o lume foarte prezentă, de care suntem foarte apropiați. Prima rugăciune pe care noi o învățăm în fragedă copilărie este rugăciunea către îngerul păzitor. Și apoi, după aceea învățăm și Rugăciunea Tatăl nostru și celelalte rugăciuni. Deci suntem foarte apropiați de sfinții îngeri, chiar dacă nu știm noi foarte multe lucruri despre ei. Dar ei ne cunosc pe noi, cunosc viața noastră și sunt în maximă apropiere de noi, pentru că Dumnezeu a rânduit lucrurile în așa fel încât îngerii să slujească oamenilor, să slujească mântuirii oamenilor.

 Îngerii au fost creați înainte de lumea văzută, înainte de om. Au fost creați de către Dumnezeu din nimic. Sunt făpturi înzestrate cu rațiune, cu liberate și simțire. Îngerii, fiind netrupești, ei nu au sex, ei nu sunt de sexul masculin sau feminin, ei sunt, îngerii sunt făpturi asexuale. Ei nu se înmulțesc așa cum se înmulțesc oamenii. Ei sunt pur și simplu creați de Dumnezeu, și se împărtășesc de iubirea lui Dumnezeu, slujindu-L neîncetat. Și slăvindu-L neîncetat. Fiind înzestrați și ei cu acest dar al libertății, din nefericire o parte dintre ei, la un moment dat au căzut, au început să se împotrivească lui Dumnezeu, și în frunte cu Lucifer, au căzut din lumina lui Dumnezeu și au devenit ceea ce noi numim astăzi demoni, sau diavoli, sau draci, sau îngerii răi. Înțelegem că răul nu are o existență veșnică. El are un început. Acest început stă în această mișcare a unor îngeri care au început să se împotrivească lui Dumnezeu. Și, dacă are răul început, înseamnă că va avea și un sfârșit. Dar când va fi acest sfârșit, numai Bunul Dumnezeu știe. Până atunci, iată îngerii buni Îl slujesc pe Dumnezeu și Îl slăvesc neîncetat, dar ne slujesc și nouă oamenilor. Avem fiecare un înger păzitor, care ne poartă de grijă, desigur nu împotriva voinței noastre. Îngerul ne ajută doar dacă noi ne dorim, și dacă noi îl chemăm. Noi ne-am obișnuit în fragedă copilărie să spunem rugăciunea îngerașul, dar, este de dorit să continuăm să spunem această rugăciune și după ce creștem, devenim oameni adulți, maturi, poate vom folosi o rugăciune mai serioasă, sunt în cărțile de rugăciuni, și în Rugăciunea de dimineață, și în Rugăciunea de seară, avem câte o rugăciune închinată îngerului păzitor. De asemenea, tot în Ceaslov, sau în cărțile de rugăciuni, găsim un Canon de rugăciune închinat îngerului păzitor, și un altul, închinat tuturor oștirilor îngerești, și tuturor sfinților. Iată rânduieli de rugăciune de care noi le putem folosi zilnic dacă se poate, dacă nu, ori de câte ori avem posibilitatea și disponibilitatea.

 Important este să conștientizăm această legătură cu îngerii; și cu îngerul păzitor. Să nu o neglijăm. Pentru că de cealaltă parte îngerii răi, ei sunt foarte insintenți, în lupta lor de a ne abate de la calea lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu și îngerii buni ne respectă libertatea, și nu fac nimic împotriva voinței noastre, îngerii răi nu respectă libertatea omului. Ei sunt foarte insistenți. Ei siluiesc, mai degrabă, libertatea noastră. Și dacă nu-l lăsăm pe ușă, va căuta să intre pe geam. Dar diavolul vrea cu orice preț să ne acapareze, și să ne abată de la calea lui Dumnezeu, de la calea mântuirii, așa cum a reușit să facă cu primii oameni, Adam și Eva. I-a aruncat în înșelare, în amăgire, a strecurat în inima lor îndoiala față de Bunul Dumnezeu, cum că Dumnezeu nu le dorește binele, și omul a căzut în această capcană. Și vedem cum de-a lungul istoriei, de la Adam și până în zilele noastre, omul, cu foarte multă ușurință, cade în capcana diavolului. Suntem mai dispuși să credem șoaptele diavolului, decât cuvântul lui Dumnezeu. De Dumnezeu ne îndoim, mereu. Îl punem la îndoială. În schimb, când vine diavol cu amăgirile lui, cu foarte multă ușurință îl băgăm în seamă, îi dăm crezare. Dar toate acestea până la urmă spre pierzania noastră, pentru că diavolul nu ne vrea binele. Să fim convinși de lucrul acesta. Și cred că cei mai mulți v-ați încredințat din experiență că diavolul nu ne vrea binele. Sunt foarte mulți oameni care din dorința de a-și rezolva problemele aleargă la vrăjitori. Considerând că ar putea să-i ajute, și ei promit ajutor, ajutor grabnic. Dar până la urmă lucrurile se complică și mai tare. Diavolul nu vine în ajutorul nostru, decât aparent. Și până la urmă, el ne poate duce la o deznădejde maximă. Și dacă trecem din această viață în această stare de deznădejde, atunci dincolo de mormânt ne va aștepta iadul, ne va aștepta întunericul cel mai dinafară. Dar să ne ferească Bunul Dumnezeu pe noi pe toți de o osândă ca aceasta, noi să avem încredere în cuvântul lui Dumnezeu, să avem încredere în lucrarea îngerilor buni, care ne stau mereu la dispoziție, doar trebuie să-i chemăm, simplu. Să-i chemăm în ajutor, să le citim rugăciunile despre care v-am vorbit, și cu rugăciuni scurte putem să-i invocăm în rugăciune. Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine, ajută-mă. Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, împreună cu toate oștile îngerești, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi; ajutați-ne, în lupta aceasta cu păcatul și cu lucrarea celui rău. Și vom vedea cum îngerii buni răspund grabnic rugăciunilor noastre, și Bunul Dumnezeu ne stă mereu la îndemână.

 El este pururea cu noi. Chiar dacă noi greșim, chiar dacă noi Îi întoarcem spatele, El nu Se leapădă de noi. El abia așteaptă pocăința noastră, abia așteaptă întoarcerea noastră. La fel cum pe îngeri i-a creat din dragoste, pentru slava Sa, la fel și pe noi oamenii ne-a creat tot din dragoste, și noi suntem chemați să-I slujim lui Dumnezeu neîncetat. Acum, omul din nefericire, prin lucrarea celui rău, a căzut, vedeți, în înșelare, și noi suferim foarte mult. În viața omului a pătruns boala, și-n cele din urmă moartea. Dar, vedeți, Bunul Dumnezeu nu este nepăsător față de suferința omului, ci L-a trimis pe Mântuitorul Iisus Hristos, L-a trimis pe Fiul Său. Care S-a făcut om și a trăit împreună cu noi și ne-a arătat că El vrea și poate să ne tămăduiască și de boală, și de moarte. Evanghelia acestei duminici ne-a încredințat de acest lucru. Am văzut cum Mântuitorul a înviat-o pe singura copilă a unui rabin, a unui mai mare al unei sinagogi, pe nume Iair, doar prin puterea cuvântului. Și în drum spre casa lui Iair, a vindecat o femeie bolnavă, avea scurgerea sângelui de doisprezece ani, și a alergat peste tot dar nimeni n-a fost în stare să-i dea tămăduirea pe care și-o dorea. Și auzind de Mântuitorul Iisus Hristos, de minunile pe care El le săvârșește, a venit cu smerenie, doar dacă mă voi atinge de poala hainei Lui, mă voi tămădui. Și așa a făcut. Auzind că Mântuitorul este prin preajmă, era înconjurat de mulți oameni, și ea, cu multă discreție, s-a atins de poala hainei Lui, și deîndată s-a tămăduit. Dar Mântuitorul i-a cunoscut și suferința, și tot ceea ce a făcut, și-a vrut să o vădească, ca să ne-o dea pildă nouă tuturor. Dar de fapt cine s-a atins de Mine? Cineva s-a atins de Mine. Și ucenicii au zis, Doamne, ești înconjurat de așa de mulți oameni, toată lumea Te îmbulzește, și Tu mai întrebi cine s-a atins de Tine? Și atunci totuși Mântuitorul insistă: Cineva s-a atins de Mine, am simțit că a ieșit din Mine o putere. Și-atunci femeia văzâdu-se vădită, a venit în fața Domnului și a zis ceea ce a făcut. Și Domnul i-a zis, Îndrăznește fiică, credința ta te-a mântuit.

 Deci vedem cum Mântuitorul poate să ne izbăvească și de boală, și de moarte. El dorește ca noi toți să redobândim starea aceea pe care am avut-o la început, înainte de căderea lui Adam. Dar chiar și mai mult. Starea pe care o are Mântuitorul Iisus Hristos acum, ca om, de-a dreapta Tatălui, în Împărăția cerurilor, aceeași stare Domnul vrea să ne-o dăruiască nouă tuturor. Prin învierea fiicei lui Iair și prin tămăduirea acestei femei, Domnul ne-a arătat că El poate acest lucru. Și-l poate pentru noi toți. Bine-nțeles, dacă noi avem încredere în El. Acesta este lucrul esențial. Ca noi să avem încredere în El. Dacă nu avem încredere în El, atunci împotriva voinței noastre nu va face nimic. Și noi vom continua să suferim, și în lumea aceasta, și iată vom suferi și în veșnicie, dacă mergem în această stare, de îndoială și de neîncredere în Dumnezeu. Aș vrea să remarcăm momentul acela în care s-a atins femeia bolnavă de Mântuitorul Iisus Hristos. Era multă lume care se atingea de Mântuitorul. Dar doar o singură femeie s-a vindecat. Pentru că doar ea s-a apropiat de El cu smerenie, și cu credință. Vedeți, noi suntem mulți care am venit astăzi la Sfânta Biserică. Dacă n-ar fi fost aceste condiții ale pandemiei, am fi fost cu siguranță și mai mulți. Dar oare, câți ne apropiem de Mântuitorul Iisus Hristos cu credința acestei femei? Cu smerenia acestei femei? Nu știm. Nici despre mine nu pot să spun nimic. Dumnezeu va judeca și va aprecia pe fiecare. Și vom vedea aceasta după roade. Dacă ne vom întoarce la casa noastră cu bucurie în suflet, izbăviți de neputințele noastre, de tulburările noastre, de bolile noastre, de răutățile noastre, înseamnă că ne-am apropiat de Mântuitorul Iisus Hristos cu credință puternică. Dar dacă ne întoarcem la casele noastre cu aceeași neliniște, cu aceeași întristare, cu aceleași probleme pe care le avem, înseamnă că legătura noastră cu Mântuitorul este șubredă.

 Și-atunci ceea ce trebuie să-I cerem Domnului este tocmai credință. Doamne, dă-ne mai multă credință. Întărește-ne credința. Sporește-ne credința. Dăruiește-ne să credem drept întru Tine, și să ne încredem în Tine din toată inima, din tot sufletul și cu toată puterea, ca să ne putem bucura de Tine și în veacul acesta, iar în cel ce va să fie, împreună cu toate oștile îngerești, cu Maica Domnului și cu toți sfinții, să Te slăvim, și să-Ți mulțumim neîncetat, Amin.

***