Preasfințitul Teofil
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie
Cuvânt la Sfânta Liturghie
26 octombrie 2020
În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.
Preacuvioase părinte, preacuvioase maici, iubiți credincioși,
Astăzi îl pomenim pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de mir, un sfânt care a trăit la sfârșitul veacului al treilea, pe vremea Împăratului Diolclețian, se pare că a fost ofițer în armata romană, avea o demnitate foarte înaltă, dar, între timp a primit și credința creștină. Lucru pe care cred că l-a ținut într-o oarecare măsură cu discreție, dar au fost și momente în care el și-a mărturisit credința în Mântuitorul Iisus Hristos, și aceasta i-a atras prigoană din partea împăratului, care era păgân. Și care la acea vreme persecuta cu foarte multă cruzime pe creștini.
Și, pe Sfântul Dimitrie la un moment dat l-a aruncat în temniță, și acolo în temniță fiind un ucenic al său, pe nume Nestor, i-a cerut binecuvântare, ca să se lupte cu un gladiator care era foarte renumit în acea vreme, toți se temeau de el, pe nume Lie, și sfântul i-a dat binecuvântare, și când a intrat în arenă Nestor a zis, Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mă. Și-n felul acesta l-a biruit pe acel gladiator înfiorător, înfricoșător, dar aceasta iarăși a stârnit mânia împăratului. Și aflând cine este Nestor, că este ucenicul lui Dimitrie, și că de la el a primit încurajare și binecuvântare, în cele din urmă i-a condamnat pe amândoi la moarte, la tăierea capului.
Dar vedeți, cu toate că noi astăzi pomenim mucenicia Sfântului Dimitrie și mâine îl vom pomeni pe Sfântul Mucenic Nestor, Evanghelia ne duce totuși cu gândul la dragoste. Am auzit în cuvântul Evangheliei de astăzi, Poruncă nouă vă dau vouă, să vă iubiți unul pe altul, așa precum Eu v-am iubit pe voi. Zice, Dacă vă urăște pe voi lumea, aduceți-vă aminte de Mine, aduceți-vă aminte că mai întâi M-a urât pe Mine. Înțelegem din aceste cuvinte și din felul în care s-a rânduit Sfânta Evanghelie la pomenirea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, că nu răutatea oamenilor l-a transformat pe Dimitrie în mucenic. Ci dragostea lui fierbinte față de Mântuitorul Iisus Hristos. Dar și față de semeni. El din dragoste și-a dat viața pentru Hristos. El a înțeles că nimic nu poate fi mai prețios pe această lume; nici onorurile militare, nici alte privilegii pe care le-am putea avea, dacă nu-L avem pe Hristos de fapt nu avem nimic și nu ne putem bucura cu adevărat de nimic. Și atunci, el a mers cu liniște, cu pace spre moarte, pentru că Îl avea pe Hristos în inimă. Așa cum l-am văzut și pe Sfântul Ștefan, întâiul martir al Bisericii, era omorât cu pietre dar fața lui era senină, strălucea ca soarele. Și el vedea cerurile deschise, el nu se gândea la răutatea celor care-l omorau, ci se gândea la Hristos, Îl vedea pe Hristos, Care-i primea sufletul, și se ruga, dimpotrivă se ruga pentru ucigașii săi, la fel ca și Hristos pe Cruce, și zicea, Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta.
Și mă gândesc că această atitudine a mucenicilor trebuie să ne fie și nouă sursă de inspirație, de insuflare. Pentru că și nouă ne este dat să întâmpinăm în această lume, în această viață, destul de multe răutăți, și nedreptăți. Și, noi avem ispita de a apleca gândul și privirea spre răutatea oamenilor. Și începem să ne întrebăm de ce așa, de ce cutare mă urăște, de ce cutare mă neîndreptățește, de ce, ne întrebăm de ce. Dar vedeți că mucenicii nu au făcut așa. Și nici Mântuitorul n-a făcut așa. Mântuitorul, când s-a apropiat de Patimă, El știa cine avea să-L ucidă. Dar gândul Lui nu era nici la Iuda, nici la iudei, nici la romani, gândul Lui era la Tatăl. El Se ruga Tatălui și zicea, Oare nu voi bea paharul pe care Tatăl Mi l-a dat să-l beau? Deci cred că și noi, în vremea încercării, în vremea tulburării, atunci când ne izbim de răutatea oamenilor, gândul nostru trebuie să se ducă la Mântuitorul Iisus Hristos; iată cum ne spunea în Evanghelie, Aduceți-vă aminte de Mine. Aduceți-vă aminte că mai întâi M-au urât pe Mine. Dacă M-au urât pe Mine, și pe voi vă vor urî, dacă M-au iubit pe Mine, și pe voi vă vor iubi.
Și vedeți, că se întâmplă. Ca și creștini, putem să fim și iubiți, și cinstiți, pentru faptul că suntem creștini, sunt oameni care apreciază acest lucru, sunt uimiți, și poate că în cele din urmă se convertesc și ei la credința în Hristos, dar sunt și oameni care ne urăsc, care se scârbesc de noi, care consideră credința creștină o slăbiciune, o prostie, un lucru înapoiat. Deci pot fi ambele variante. Dar indiferent că suntem lăudați și apreciați, sau ocărâți și batjocoriți, noi trebuie să rămânem statornici în credința noastră, noi știm de fapt de ce credem. Ce înseamnă această legătură pentru noi. Zice Mântuitorul în Sfânta Evanghelie că Împărăția lui Dumnezeu s-a asemănat cu un mărgăritar de mare preț. Pe care dacă cineva vrea să și-l cumpere, vinde tot ce are. Și merge și își cumpără acel mărgăritar. Sau în altă parte zice cu o comoară care a fost ascunsă. Și, cheltuie tot până cînd descoperă acea comoară. Iar Hristos este comoara de mare preț. Și dacă noi recunoaștem această comoară și simțim că El este totul pentru noi, atunci restul nu mai contează. Zice Sfântul Apostol Pavel undeva într-o Epistolă, zice, Toate le socotesc gunoaie, ca pe Hristos să-L dobândesc. Auziți ce cuvânt? Toate le socotesc gunoaie, ca pe Hristos să-L dobândesc.
Să ne dea Dumnezeu și nouă această înțelepciune și acest curaj, de a rămâne mereu uniți cu Hristos, de a ne abate mereu privirea la Hristos, și de a nu ne lăsa copleșiți de răutatea oamenilor și a demonilor. Oamenii și demonii sunt plini de răutate pentru că nu-L cunosc pe Hristos. Dacă L-ar cunoaște pe Hristos, ar avea și ei dragoste și bunătate. Și-atunci noi nu trebuie decât să ne rugăm pentru ei. Ca Dumnezeu să-i miluiască, ca Dumnezeu să le descopere și lor dragostea Sa, și bunătatea Sa, și ca în cele din urmă, de va fi cu putință, toți să ne mântuim, prin mila lui Dumnezeu, Amin.
***