Preasfințitul Teofil

Cuvânt la Sfânta Liturghie

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie

26 octombrie 2021 

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Preacuvioși și preacucernici părinți, preacuvioase maici,

iubiți credincioși, 

 Astăzi, Sfânta Biserică îl pomenește și îl cinstește în mod deosebit pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Un sfânt care a trăit la începutul veacului al patrulea, pe vremea Împăratului Dioclețian, și, fiind demnitar, ofițer în armata acestuia, era în același timp și creștin. Iar lucrul acesta, în acea vreme, era foarte persecutat. Împărații romani încă erau păgâni, și bine-nțeles că promovau păgânismul, iar credința creștină, care era nouă în imperiu, era foarte persecutată. Și acesta este motivul pentru care acest tânăr ofițer Dimitrie a pătimit foarte mult, și-n cele din urmă și-a dat viața pentru credința sa, pentru Cel în Care a crezut, și L-a mărturisit, chiar cu vărsarea sângelui său.

 Îl numim Mare pe Sfântul Mucenic Dimitrie, nu pentru că ar fi fost mare de înălțime; ci pentru că a suferit foarte mult. A fost mare suferința pe care a îndurat-o, pentru credința sa. Dar mult mai mare decât suferința, i-a fost dragostea; față de Mântuitorul Iisus Hristos. Și de aceea a fost în stare să îndure asemenea suferințe; pentru că a fost aruncat în închisoare, a fost bătut, schingiuit, dar, n-a cârtit, ci chiar cu bucurie le răbda pe toate.

 O ultimă încercare pe care a făcut-o împăratul, în dorința de a-l atrage pe Dimitrie la închinarea la idoli, a fost o luptă în arenă cu gladiatori. Și-acolo, a adus pe un gladiator renumit, pe nume Lie, ca să arate cât de puternic este, și că, în comparație cu el, credința creștină nu înseamnă nimic, puterea lui Hristos nu înseamnă nimic, iată puterea lui Lie este mult mai mare decât credința ta și decât Dumnezeul în care te încrezi tu. Și, un ucenic al Sfântului Dimitrie, Nestor, auzind de toate acestea, s-a dus la Sfântul în închisoare și i-a cerut binecuvântare ca să lupte cu acest gladiator pe nume Lie. Și Sfântul Dimitrie l-a bine cuvântat, iar el când a intrat în arenă, s-a rugat și-a zis, Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mă. Și Dumnezeul lui Dimitrie l-a ajutat și l-a învins pe gladiatorul Lie și l-a ucis, spre uimirea tuturor, și spre tulburarea împăratului, care, nu s-a convins că Hristos este mai puternic, ci, a dat poruncă ca Sfântul Dimitrie să fie ucis, și de asemenea și ucenicul său, Nestor, care va fi pomenit mâine. Așadar, dragostea a fost mai mare decât suferințele. Și-această dragostea a dat putere și lui Dimitrie, și lui Nestor, ca să învingă răul, să învingă suferințele.

 Îl numim pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtor de Mir, pentru că atunci când s-au descoperit moaștele sale, au izvorât un mir, un ulei, binemirositor, și care s-a dovedit a fi făcător de minuni, era plin de harul lui Dumnezeu; și foarte mulți bolnavi s-au vindecat prin ungerea cu acel ulei, care izvora din moaștele sale. Și această minune se repetă. Și s-a repetat de-a lungul anilor. Pe mormântul Sfântului Dimitrie, Împăratul Constantin cel Mare a construit o biserică. Și rămășițe din acea biserică se păstrează până în zilele noastre în Tesalonic, unde acum este o basilică foarte mare, sunt acolo și rămășițe din biserica pe care a construit-o Sfântul Împărat Constantin cel Mare. Și, acolo, la mormântul Sfântului, de-a lungul anilor, s-a repetat această minune, și se repetă până în zilele noastre. Și, la Tesalonic, este un pelerinaj foarte mare în fiecare an, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie fiind și ocrotitorul orașului Tesalonic. Deci acesta este motivul pentru care îl numim și Izvorâtor de Mir.

 Iubiții mei, Evanghelia care s-a citit astăzi la Sfânta Liturghie ne-a vorbit tot despre dragoste. Despre Porunca iubirii. Mântuitorul a zis, Poruncă vă dau vouă, să vă iubiți unul pe altul. Aceasta este chemarea noastră a creștinilor. Să cultivăm dragostea. Să răspândim dragostea, în această lume căzută. Dacă Sfântul Dimitrie ar fi răspuns la răul din vremea sa cu răutate, nu s-ar fi întâmplat altceva decât s-ar fi făcut un rău mai mare. Dar pentru că el a răspuns răului cu bine, cu dragoste, cu binecuvântare, în cele din urmă, răutatea a căzut, păgânismul a căzut, idolii au căzut, și credința creștină a înflorit și s-a răspândit iată ajungând până în zilele noastre.

 Și-n vremea noastră, este foarte multă prigoană. Este foarte mult rău. Și-n vremea noastră, cei care conduc lumea nu sunt favorabili credinței. Poate că nu este la fel o prigoană pe față, dar este o prigoană foarte subtilă împotriva credinței creștine. Iar noi trebuie să răbdăm acest lucru, și să nu răspundem răului cu rău. Nu trebuie să-i vorbim de rău pe cei care conduc lumea. Avem această ispită, când auzim, când ne uităm la televizor, când citim fel și fel de știri despre ceea ce fac cei care conduc lumea ne tulburăm, ne smintim și-ncepem să vorbim de rău. Dar este un păcat pentru noi creștinii să vorbim de rău pe ei care ne conduc. Chiar dacă ei sunt răi, noi nu trebuie să-i vorbim de rău, pentru că dacă-i vorbim de rău, nu se vor face mai buni. Ci dimpotrivă. Se vor înrăi și mai tare. Și ne vom înrăi și noi. Acesta este marele pericol. Că dacă răsplătim răul cu rău, intrăm în logica răului. Și răul începe să ne stăpânească și pe noi. De aceea Mântuitorul zice, Nu răsplătiți răul cu rău. Faceți bine celor ce vă fac rău. Binecuvântați pe cei ce vă blestemă. Aceasta este chemarea noastră a creștinilor. Să cultivăm și să răspândim dragostea.

 Și tot în Evanghelia de astăzi, Mântuitorul ne ruga să ne aducem aminte de El. Atunci când suferim, atunci când suntem nedreptățiți, sau prigoniți, trebuie să ne aducem aminte de El. Zice Domnul, Dacă M-au iubit pe Mine, și pe voi vă vor iubi. Și se întâmplă aceasta. De multe ori, pentru faptul că suntem creștini, suntem respectați, și iubiți. Mai ales noi preoții, episcopii, pentru faptul că suntem slujitorii lui Hristos, lumea ne cinstește foarte mult, vedeți, ne sărută mâna, se pleacă în fața noastră. Dar zice, Dacă M-au urât pe Mine, și pe voi vă vor urî. Și ni se întâmplă și nouă aceste lucru. Pentru faptul că suntem creștini, uneori suntem huliți, suntem ironizați, suntem batjocoriți, chiar și noi episcopii sau preoții suntem adeseori batjocoriți, ni se întâmplă, mergând pe stradă și văzându-ne oamenii în ținută preoțească, să râdă de noi, să ne scuipe, să ne batjocorească. Dar zicea cineva foarte frumos: atunci când, pentru faptul că ești slujitorul lui Hristos, ești cinstit și respectat, Îi ești dator lui Hristos. Dar atunci când se întâmplă să fii ocărât și batjocorit pentru Numele Lui, atunci Hristos Îți este dator ție. Și este preferabil să ne fie Hristos dator nouă, decât să-I fim noi datori Lui. Să nu uităm acest lucru. Și, de asemenea, și Sfântul Pavel, în Epistola care s-a citit astăzi, îl ruga pe Sfântul Timotei să-și aducă mereu aminte de Mântuitorul Iisus Hristos, și să pătimească împreună cu el, ca un bun ostaș al lui Hristos; rugămintea aceasta cred că este iarăși și pentru noi.

 Mereu să ne aducem aminte de Domnul nostru Iisus Hristos, să citim zilnic Evanghelia Sa, să fim cu luare aminte atunci când venim la sfintele slujbe, așa încât chipul Lui să se întipărească în mintea și în inima noastră, și noi să devenim întru totul asemănători Lui, așa cum a devenit Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Sfântul Mare Mucenic Nestor, și toți sfinții care din veac I-au bineplăcut lui Dumnezeu, Amin.

***