Preasfințitul Teofil
Sfântul Întâiul Mucenic și Arhid. Ștefan
Cuvânt la Sfânta Liturghie
27 decembrie 2020
În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.
Preacucernice părinte, preacuvioase părinte ierodiacon,
iubiți credincioși,
În lumina marelui Praznic al Nașterii Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, îl pomenim astăzi pe Sfântul Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan, ocrotitorul parohiei dumneavoastră.
Mântuitorul Iisus Hristos, chiar dacă a venit în această lume cu atâta gingășie, cum am văzut-o acum la Naștere, și după aceea pe tot parcursul vieții Sale pământești, al slujirii Sale, a arătat oamenilor foarte multă dragoste și bunăvoință, cu toate acestea a stârnit și foarte multă vrăjmășie și tulburare. Încă de la Naștere știm cum Irod s-a tulburat, și a pornit o prigoană foarte mare, ucigându-i pe toți copilașii din Ierusalim de doi ani și mai mici, după vârsta pe care o aflase de la magi. Desigur că în acel moment Mântuitorul nu trebuia să fie încă prins, și Arhanghelul i-a spus lui Iosif, Ia Pruncul și pe mama Lui și du-te în Egipt, și stai acolo până când îți voi spune eu, pentru că, iată, Irod caută să ia viața Pruncului, deci a fost scăpat, nu era momentul să fie prins. Dar apoi, a venit și ceasul celui rău, și în grădina Ghețimani s-au apropiat de El soldații și Iuda, și L-au prins. Dar L-au prins pentru că au avut îngăduință să facă aceasta. Mântuitorul le-a spus, Acesta este ceasul vostru și puterea întunericului. Dacă nu li s-ar fi dat această îngăduință, n-ar fi fost în stare să-L prindă.
Dar, și după ce Mântuitorul a înviat, și S-a înălțat la ceruri, și-au rămas în această lume ucenicii Săi, roadele jertfei Sale, se întâmplă același lucru. Dragostea pe care o propovăduiesc ucenicii Mântuitorului, Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos, la fel, stârnește foarte multe împotriviri; nu toți oamenii primesc cu inimă bună cuvântul lui Dumnezeu. Și sunt mulți, care se poartă foarte urât. Mergând până la a-i ucide pe propovăduitorii Evangheliei. Și așa a fost dintru început, și se întâmplă până în zilele noastre.
Sfântul Ștefan, din această pricină a fost omorât cu pietre de către mai marii iudeilor, pentru că-L propovăduia pe Hristos. Pentru că el știa că Hristos este împlinirea Legii celei vechi. Că El este Trimisul lui Dumnezeu, Care trebuia să mântuiască întâi de toate pe Israel, și-apoi pe toți oamenii din toate timpurile și din toate locurile. Dar mai marii iudeilor n-au înțeles acest lucru. Deși citeau Scripturile, dar nu le-au priceput. Mintea lor era întunecată. Pentru că erau legați mai mult de cele lumești, de cele pământești. Și de aceea, propovăduirea Sfântului Ștefan și a Sfinților Apostoli i-a tulburat foarte tare. Și s-au hotărât să-l ucidă cu pietre. Dar, Sfântul Ștefan nu era deloc tulburat pentru că îl ucideau cu pietre. El suferea pentru faptul că ei nu pot primi cuvântul, și-n felul acesta își pierd mântuirea. Nu suferea că-l ucid pe el. Pentru că el știa că uciderea aceasta va însemna de fapt mai marea lui apropiere de Domnul. Și-n ceasul uciderii, fața lui era senină ca a unui copil. Îi strălucea ca soarele. Vedea cerurile deschise. Îl vedea pe Mântuitorul Iisus Hristos stând de-a dreapta Tatălui. Și Care Se pregătea să-I primească sufletul. Și tot în ceasul acela al uciderii, Sfântul Ștefan se ruga pentru ucigașii săi. La fel cum S-a rugat și Domnul pe Cruce, pentru răstignitorii Săi, nu i-a osândit, nu i-a blestemat. Ci a zis, Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac. Tot așa s-a rugat și Sfântul Ștefan. Doamne nu le socoti lor păcatul acesta.
Vedeți, câtă dragoste avea Ștefan în inimă? Și față de Dumnezeu, dar și față de semeni. Și, ne putem întreba de unde. De unde avea el atâta dragoste, de unde atâta credință, încât era în stare să-și dea viața? Și aș găsi cel puțin două răspunsuri. Ștefan cunoștea foarte bine Scripturile. Citea în fiecare zi Cuvântul lui Dumnezeu. Se hrănea în fiecare zi cu acest cuvânt. Nu era zi în care să nu citească Scripturile. Dar nu oricum le citea. Ci le citea cu smerenie, cu evlavie. Se ruga lui Dumnezeu ca să-l lumineze. Să-i dea dreaptă înțelegere pentru tot ceea ce citea. Și-așa, Ștefan trăia în adevărul lui Dumnezeu; pentru că Scripturile nu sunt născocire omenească. Nu sunt scrieri omenești. Scripturile sunt revelație dumnezeiască. Sunt descoperirea pe care Dumnezeu i-o face omului. Noi nu putem să cunoaștem adevărul, nici despre Dumnezeu, nici despre lume, nici despre noi, dacă nu ni s-ar descoperi toate acestea. Și Dumnezeu ne-a descoperit, Dumnezeu ne-a luminat. Și această descoperire se află în Sfintele Scripturi. Și Sfântul Ștefan zilnic se hrănea cu Sfintele Scrituri.
Și ce mai făcea Sfântul Ștefan? Se ruga. Se ruga în fiecare zi. Rugăciunea era viața lui, era aerul pe care-l respira în fiecare zi. Și de aici își trăgea el puterea. Și-n credință, și-n dragoste. Din cercetarea Scripturilor, și din rugăciunea neîncetată.
Și noi suntem roade ale jertfei Mântuitorului Iisus Hristos, și noi suntem roade ale propovăduirii Sfinților Apostoli și a urmașilor lor, până în zilele noastre. A rugăciunii înaintașilor noștri. Și noi credem în Mântuitorul Iisus Hristos, și Îi ascultăm cuvântul în fiecare duminică și sărbătoare. Poate că citim, chiar și acasă, Sfintele Scripturi. Ar fi dorit să facem aceasta, pentru că și noi avem nevoie să dăm această mărturie urmașilor noștri. Și celor care încă nu-L cunosc pe Domnul. Și noi trebuie să propovăduim. Și noi trebuie să vestim Evanghelia mântuirii.
Poate că noi nu simțim că avem aceeași tărie a credinței și aceeași putere a dragostei. Dar iată, acum știm de unde ne putem hrăni, de unde ne putem alimenta. Din cercetarea Scripturilor, a cuvântului dumnezeiesc. Să fim cu luare-aminte când venim la biserică, atunci când se citește Evanghelia, când se citește Apostolul. Auzim mereu îndemnul Să luăm aminte, Să luăm aminte. Adică să fim atenți. Să ne deschidem mintea și inima, ca să putem primi cuvântul lui Dumnezeu, și mai ales să-l putem împlini. Să ne rugăm lui Dumnezeu în acel ceas să ne dea putere să-l putem împlini. Dar, să citim și acasă. Să nu fie casă de creștin fără Scriptură. Și zilnic să citim. Și dacă uneori nu înțelegem, să-l întrebăm pe Părintele. Ca să ne explice, ca să ne lumineze, și așa, să trăim în adevărul dumnezeiesc.
Și pe lângă cercetarea Scripturilor, rugăciunea. Rugăciunea zilnică. Rugăciunea neîncetată. Ne rugăm la biserică, unde suntem toți împreună, aici suntem ca un stâlp de foc. Dar trebuie să ne rugăm și acasă, și pe stradă, și la serviciu, și oriunde ne-am afla. În minte și-n inimă, gândul nostru trebuie să fie mereu îndreptat spre Dumnezeu. Pentru că dacă nu ne rugăm, atunci pătrunde vrăjmașul în mintea noastră. Și, dorința lui este să ne abată de la calea lui Dumnezeu; și observați cum reușește. Pentru faptul că nu ne rugăm îndeajuns, și că nu cercetăm Scripturile îndeajuns, suntem foarte ușor de clătinat, foarte ușor ne tulburăm, foarte ușor ne smintim. Și nu știu dacă suntem în stare să ne dăm viața; dacă va veni într-o zi vreun prilej de a ne da viața pentru Domnul Hristos, nu știu dacă vom fi în stare.
Dar, să nu deznădăjduim, acum dacă Dumnezeu ne îngăduie, dacă Dumnezeu ne rabdă, înseamnă că El așteaptă altceva de la noi, înseamnă că mai este timp de pocăință, timp de întoarcere. Timp de întărire și de sporire în credință și în dragoste. Și să dea Dumnezeu ca ziua de astăzi, pomenirea Sfântului Întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan, care este ocrotitorul dumneavoastră spiritual, dar nu numai, al întregii Biserici, al tuturor celor care cred în Mântuitorul Iisus Hristos și își doresc să se mântuiască; deci ziua lui de pomenire să fie pentru noi toți o zi de insuflare. Să prindem mai multă râvnă, și mai mult curaj. Pentru a stărui în cele bineplăcute lui Dumnezeu, pentru binele nostru până la urmă: pentru binele vremelnic, dar mai ales pentru binele nostru și pentru fericirea noastră veșnică, Amin. Iertați-mă.
***