Preasfințitul Teofil

Sfântul Dimitrie Basarabov

Cuvânt la Sfânta Liturghie

27 octombrie 2020

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Preacuvioase părinte, preacuvioase maici, iubiți credincioși,

 Astăzi îl pomenim pe Sfântul Mare Mucenic Nestor, ucenicul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir, cel care a luat binecuvântare de la Sfântul Dimitrie, ca să se lupte cu acel gladiator înfiorător, înfricoșător, care pe mulți omora, pe mulți tineri, pe mulți oameni, și Nestor s-a aprins de această râvnă să lupte cu el și să-l omoare, așa încât să pună capăt acestui rău. Și s-a dus la Sfântul Dimitrie, care era întemnițat, și i-a cerut binecuvântarea și rugăciunea. Și Sfântul l-a binecuvântat, și așa s-a dus în arenă și s-a rugat zicând, Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi, și așa l-a biruit pe acel gladiator, pe nume Lie. Și această imagine este foarte sugestivă pentru noi. Pentru că în același chip și noi luăm binecuvântare de la sfinți. De la sfinții care ne sunt apropiați, pe care îi cunoaștem, pe care îi iubim, ca să luptăm împotriva vrăjmașilor.

 Atât de multă lume aleargă la Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov pe care iarăși astăzi îl pomenim, și ale cărui moaște se află în Catedrala Patriarhală din București. De ce fac aceasta oamenii? Pentru că simt că de la Sfântul Dimitrie izvorăște această putere care ne ajută să luptăm. Să ducem lupta cea bună, cum zice Sfântul Apostol Pavel. Și care este de fapt lupta cea bună? Cine sunt adevărații noștri vrăjmași? Cu cine ne luptăm noi de fapt?

 Vrăjmașii noștri sunt patimile din noi. Vrăjmași ai noștri sunt tot ceea ce ne împiedică pe noi să iubim, aș zice. Vă spuneam ieri că pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie nu răutatea oamenilor l-a transformat în mucenic, ci dragostea lui față de Mântuitorul Iisus Hristos. El Îl iubea pe Mântuitorul Iisus Hristos. Din toată inima. Altfel n-ar fi fost în stare să-și dea viața pentru El. Și noi simțim că nu avem această dragoste. Pentru că suntem înlănțuiți de fel și fel de patimi. De mândrie, de răutate, de desfrânare. Și toate acestea paralizează în noi puterea de a iubi. Noi din cauza aceasta nu putem să iubim, pentru că suntem înlănțuiți de felurite patimi. Care desigur sunt stârnite și alimentate și de către demoni, și de către lumea aceasta care ne înconjoară. Dar esențial noi cu acestea trebuie să luptăm.

  Și când ne apropiem de sfinți, lucrul acesta în mod deosebit trebuie să-l cerem: să ne dea ajutor, să ne dea putere ca asemenea lor și noi să biruim patimile, și noi să ajungem la această măsură, de a-L iubi pe Mântuitorul din toată inima. Poate că o rugăciune pe care am putea să o facem iarăși, și către Mântuitorul și către sfinții Săi, Doamne, scoate din inima mea tot ceea ce mă împiedică să iubesc. Sau, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, sau Sfinte Mare Mucenice Nestor, sau Sfinte Preacuvioase Părinte Dimitrie, scoate din inima mea, scoateți din inima mea tot ceea ce mă împiedică să iubesc; tot ceea ce nu mă lasă să iubesc. Și în această rugăcine trebuie să stăruim foarte mult. Pentru că vedeți cât de puternic este acest ghețar al patimilor, nu se topește ușor. Sau am putea asemăna inima noastră cu o stâncă, cu o piatră pe care am vrea o să sculptăm, să o șlefuim, să facem din ea ceva frumos, și nu este ușor. Deci chiar este nevoie de multă rugăciune și de multă pocăință, așa încât inima noastră să se înmoaie, și să se aprindă în ea focul iubirii.

 Să ne ajute Bunul Dumnezeu și Sfinții Săi și să ne dea putere și curaj, ca să ducem această luptă bună, până la capăt, sau cel puțin până când vom simți că în inima noastră s-a aprins focul iubirii, și față de Dumnezeu, și față de semeni, Amin.

 Bunul Dumnezeu să primească sfintele rugăciuni, să vă binecuvinteze și să ne ajute tuturor.

***