Preasfințitul Teofil     

Vindecarea slăbănogului din Capernaum

Cuvânt la Sfânta  Liturghie

19 iulie 2020      

 În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Preacucernice părinte, preacuvioase  părinte,

iubiți credincioși, 

    Este Ziua Domnului, și am venit toți la Sfânta Biserică, să ne întâlnim cu Mântuitorul Iisus Hristos, să-I ascultăm cuvântul, să ne hrănim cu Trupul și Sângele Lui, pentru dumneavoastră sigur ziua de astăzi are și o semnificație mai aparte, specială, este sărbătoarea ocrotitorului parohiei dumneavoastră, de fapt ieri l-am pomenit pe Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum, dar, doar aseară am putut să ne întâlnim, la Taina Sfântului Maslu, și iată astăzi la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.

    Evanghelia care s-a citit astăzi ne-a vorbit despre întâlnirea Mântuitorului Iisus Hristos cu un om bolnav, cu un slăbănog, un paralitic care I-a fost adus și pus înainte de către câțiva prieteni, oameni apropiați. Și văzând credința lor, Mântuitorul deîndată i-a zis slăbănogului, Fiule, ți se iartă ție păcatele. Și lucrul acesta de bună seamă că pe cei de față i-a scandalizat. Cum adică să spună un om, ți se iartă păcatele. Doar Dumnezeu poate să ierte păcatele. Și aveau dreptae. Dar ei nu știau că Cel din fața lor nu este doar un simplu om ci este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Care S-a făcut și om, pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire. Și Domnul a căutat să-i încredințeze de acest adevăr, și le-a zis, Iată ca să știți că Cel Care a zis ți se iartă păcatele, are putere și să-l vindece, îi zic slăbănogului, Ție îți zic scoală-te, ia-ți patul tău și umblă, mergi la casa ta. Deci i-a întărit în credință. Le-a arătat că El nu este doar un simplu om ci El este cu adevărat Dumnezeu desăvârșit, și om desăvârșit. El a venit în această lume pentru mântuirea întregului neam omenesc. Într-un anume fel, în acel slăbănog ne putem vedea pe noi pe toți, toți suntem slăbănogi. Pentru că toți suntem bolnavi, și trupește, și sufletește, și avem nevoie de mila lui Dumnezeu și de iertarea Lui.

    Aș vrea să remarcăm întâi de toate credința. Credința prietenilor slăbănogului. Mântuitorul, văzând credința lor, l-a iertat pe slăbănog de păcate și i-a dat și tămăduire trupească. Iată ce mult, cât de mult poate credința dreaptă, credința puternică. Acei oameni credeau că Mântuitorul Iisus Hristos poate să le împlinească dorința. Și Domnul a cunoscut această credință, pentru că El este un cunoscător al inimilor. La fel cum cunoaște și inimile noastre. Această imagine, această priveliște, ne încurajează și pe noi, în rugăciunea noastră, pentru cei apropiați, pentru familia noastră, pentru prietenii noștri, care sunt bolnavi, care sunt păcătoși, în rugăciunea pentru noi înșine. Ne dă curaj să mijlocim, să îndrăznim, pentru că iată Domnul ne ascultă, ne vede, și chiar ne împlinește rugăciunea dacă ea izvorăște din credință. Ne putem ruga și pentru cei adormiți, pentru cei care au plecat din această lume, din această viață și noi știm că ei nu au plecat într-o stare de desăvârșire a vieții. Și simțim nevoia să ne rugăm pentru ei, ca Domnul să le ierte păcatele. Și unii ne strecoară îndoiala, că n-are rost să ne rugăm pentru  cei morți, că nu te mântuiește decât ceea ce tu ai făcut, decât faptele tale bune. Iată că nu este așa. Domnul, văzând credința prietenilor slăbănogului, i-a oferit acestuia iertare, și tămăduire. La fel, văzând credința noastră, Domnul ne ascultă și ne împlinește rugăciunile, văzând credința noastră, văzând credința Bisericii, Domnul iartă păcatele celor morți și le dă odihnă. Și bucurie veșnică. Deci să îndrăznim în a ne ruga, pentru cei apropiați, pentru cei dragi, și pentru cei vii, și pentru cei adormiți, dar nu doar pentru cei apropiați, ci pentru toți oamenii. Să înțelegem de fapt că apropiat pentru noi este tot omul. Toți suntem frați. Toți suntem urmași ai lui Adam. Toți suntem fii ai Aceluiași Părinte. Deci toți oamenii sunt aproapele nostru, pentru toți trebuie să ne rugăm cu credință ca Domnul să ne ierte păcatele, și să ne dea tămăduire și trupească, și sufletească.

    Și apoi, această putere de a ierta păcatele. Cei care au fost acolo de față s-au smintit că Hristos a zis, Ți se iartă păcatele. Și-apoi Domnul a zis: Ca să știți că putere are Fiul Omului pe pământ să ierte păcatele, îi zic slăbănogului, Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă. Deci iată, Dumnezeu a dat această putere de a ierta păcatele, întâi de toate Omului Iisus Hristos, dar și nouă oamenilor. Văzându-L pe Mântuitorul Iisus Hristos, imitându-L pe Mântuitorul Iisus Hristos, și noi avem această capacitate, această putere de a ierta păcatele. Întâi de toate o avem noi preoții, care suntem urmași ai Mântuitorului, urmași ai Sfinților Apostoli. Și nouă ni s-a dat această putere de a ierta păcatele, în Sfânta Taină a Spovedaniei. Dar, și dumneavoastră credincioșii aveți puterea de ierta păcatele. În ce fel? Rugându-ne. Mijlocind. Nu judecând. Noi când vedem pe cineva care a greșit, deîndată judecăm. A uite că ăla este păcătos, uite ce-a făcut. Sau poate și mai grav, spunem Acest om nu merită să trăiască. Acela ar fi mai bine să fie închis, sau să moară. Foarte grav dacă gândim, dacă simți așa. Dacă spunem așa, nu suntem în duhul lui Hristos și-n duhul Evangheliei. Noi suntem chemați să fim fii ai binecuvântării. Apostolul de astăzi ne spunea, binecuvântați, și nu blestemați. Deci iată noi trebuie să ne rugăm pentru toți oameneii, orice am vedea, orice am auzi, reacția noastră să fie, Doamne, fie-Ți milă. Doamne, Tu știi toate. Iartă-ne pe toți, miluiește-ne pe toți, toți suntem lucrul mâinilor Tale, chiar dacă nu toți chemăm Numele Tău. Dar toți avem nevoie de mila Ta, de iertarea Ta. Deci în felul acesta avem noi toți puterea de a ierta păcatele. Rugându-ne unii pentru alții, mijlocind unii pentru alții. Și să ne folosim, să ne punem în lucrare această putere de a ierta păcatele. Și veți vedea că se va schimba viața noastră. Întâi de toate eu mă voi schimba, inima mea se va schimba, dacă mă voi ruga pentru celălalt. Dar voi vedea cum și-n viața celorlalți. Voi vedea cum Dumnezeu ascultă și împlinește rugăciunea mea, rugăciunile Bisericii. Este grabnic ascultător. Abia așteaptă asemenea rugăciuni de mijlocire. Să îndrăznim așadar, din toată inima.

    Având această credință și această dragoste pentru mântuirea sufletelor oamenilor, am botezat-o astăzi pe micuța Maria. Ea încă nu este în stare să-și mărturisească credința. Dar noi am mărturisit-o, părinții ei trupești au cerut botezul, părinții ei duhovnicești, Părintele M. cu doamna preoteasă A. au mărturisit-o, ca nași, și și-au asumat această responsabilitate, de a o crește întru credință. Și noi toți am fost de față, și ne-am rugat pentru ea. Deci iată, pe temeiul credinței noastre, și a rugăciunii noastre Domnul a altoit-o pe Trupul Său pe micuța Maria. Și de acum nu-i rămâne decât să crească în dreaptacredință, și să devină un mădular bineplăcut al Trupului lui Hristos, o mlădiță vie și roditoare, care să rodească rod de sfințenie, rod de viață, care să-I aducă Domnului roade bineplăcute ale virtuților. De credința noastră, și de mărturia noastră, va depinde viața ei, și mântuirea ei. Să fim conștienți, și responsabili de acest lucru. Mântuirea celorlalți depinde foarte mult de viața mea, de felul meu de a fi, de mărturia pe care eu pot să o dau pentru adevărul Evangheliei, pentru credința în Mântuitorul Iisus Hristos.

    Să ne ajute Domnul, și Sfântul Emilian, ocrotitorul dumneavoastră, care a trăit cu multe secole în urmă dar iată, până în ziua de astăzi sufletul lui îndumnezeit este prezent, și grabnic ascultător și ajutător. Așadar să ne ajute, să ne dea și nouă credința pe care el a avut-o, așa încât a fost în stare să-și dea viața pentru dragostea Mântuitorului. Să ne dea și nouă această credință și această râvnă, și așa să mergem pe calea mântuirii, până la ultima răsuflare, Amin.

A Domnului nostru să fie slava, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și-n vecii vecilor, Amin.

 ***