Preasfințitul Teofil

Cuvânt la vecernie – 30 ianuarie 2021

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Preacucernice Părinte Sergiu, Preacuvioase Părinte Casian,  iubiți credincioși,

    Îi mulțumim Bunului Dumnezeu pentru această sfântă seară de rugăciune, în care ne-am adunat iată în Numele Domnului nostru Iisus Hristos și am săvârșit împreună slujba vecerniei, pregătind sărbătoarea de mâine: fiecare duminică este părznuirea săptămânală a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, iar acum pentru frățiile voastre va fi și sărbătoarea hramului, așa un pic anticipat.

    Sărbătoarea de astăzi a Sfinților Trei Ierarhi ne-a ajutat încă o dată să înțelegem cât de mult iubește Dumnezeu să fim laolaltă, să fim uniți. El ne-a zidit de fapt după Chipul Său, și El este un Dumnezeu Unul în Ființă și Întreit în Persoane. Deci chiar adică sunt trei Persone distincte, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, totuși numim un singur Dumnezeu. Credem într-un singur Dumnezeu. Legătura este foarte strânsă. Și după această icoană a fost creat și omul. Dumnezeu vrea ca și omul să fie unul în ființă într-o mulțime de persoane.

    Din nefericire lucrul acesta nu s-a realizat, din pricina greșelii proropărinților noștri Adam și Eva, și apoi această rană s-a tot adâncit și vedem cum de-a lungul istoriei s-au produs atâtea răni, atâtea dezbinări, și-acum refacerea unității pe care Dumnezeu o dorește în firea noastră omenească este foarte greu de realizat. Pentru aceasta Mântuitorul a vărsat Sângele Său pe Golgota. Pentru ca să ne aducă pe noi toți laolaltă; să fim o turmă și un Păstor. Rugăciunea cu sudori de sânge din Ghețimani pentru aceasta a fost. Pentru unirea noastră; Domnul știe că acesta este lucrul cel mai greu pentru noi, oamenii. Și noi vedem în fiecare zi, și simțim cât de greu este să se realizeze unitatea, întâi de toate în familiile noastre, unde sunt legături foarte puternice, legături de sânge. Și foarte greu se realizează unirea. După aceea vedem în comunitățile noastre  de credință, în comunitățile noastre parohiale, cât de greu, cât de anevoie se realizează unirea dintre noi, chiar dacă venim la biserică, chiar dacă ne rugăm, chiar dacă ne împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului, nu întotdeauna simțim bucuria comuniunii și a legăturii dintre noi. Rămân mereu răni adânci, care nu, nu se  vindecă. Dar nu trebuie să deznădăjduim; dacă Domnul a urcat pe Golgota pentru aceasta și Și-a vărsat Sângele, înseamnă că El nădăjduiește. Și undeva în Sfânta Evanghelie avem acest cuvânt al Mântuitorului, care exprimă nădejdea iubirii. Zice: Când voi fi înălțat de pe pământ, pe toți îi voi trage la Mine. Iată aceasta este speranța iubirii. Că undeva, într-un sfârșit, Domnul pe toți ne va trage la El. Și aceasta trebuie să fie și speranța noastră; și lupta noastră de fiecare zi. Rugăciunea noastră cea mai fierbinte: ca toți să fim una. Așa cum spunem mereu, vedeți, la Sfânta Liturghie: Să ne iubim unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt. Trebuie să facem din aceasta și rugăciunea noastră individuală. În fiecare zi să ne rugăm pentru unirea dintre noi. Și poate că unii știți, și deja folosiți, dacă nu vă recomand o rugăciune pentru unire, pentru unitate a Sfântului Părinte Sofronie Saharov. Și care poate fi folosită în orice context, ca rugăciune de unitre în viața de familie, ca rugăciune de unire în viața parohială, ca rugăciune de unire în viața unei mănăstiri, sau în orice comunitate, această rugăciune poate să fie adaptată, și să o rostim, să o citim din toată inima cumva, să ne lăsăm pătrunși de duhul acestei rugăciuni pe care a izvodit-o Sfântul Părinte Sofronie. Și putem și noi, cu alte rugăciuni, poate izvorâte din suferințele noastre, din durerile noastre. Pentru că ne doare pe fiecare dintre noi această lipsă de unire. Acestea sunt cele mai mari dureri pe care le trăiește omul, cele mai mari suferințe. Și din această durere, să se nască rugăciunea pentru unire; pentru că numai Dumnezeu poate să vindece rănile. Acolo unde vede că este dorință și tânjire, El va revărsa cu îmbelșugare harul Său.

    Să dea Dumnezeu ca întâlnirea noastră din această seară și de mâine, să fie un prilej de a spori tot mai mult darul unității și rugăciunea, mai ales pentru unire, ca prin această rugăciune să reverse Domnul cu îmbelșugare harul Său în inimile noastre și așa să ne unim unii cu alții și împreună să-I aducem slavă lui Dumezeu, și-n veacul acesta, și în cel ce va să fie, Amin. Iertați-mă.

 ***