Preasfințitul Teofil

Cuvânt după Sfânta Liturghie – Izvorul Tămăduirii

3 mai 2019

 Hristos a Înviat!

    Mulţumim lui Dumnezeu că ne-a îngăduit să slujim astăzi împreună Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la acest praznic al Maicii Domnului, praznicul Izvorul Tămăduirii, şi să rămânem cu această convinge, că Hristos este doctorul sufletelor şi al trupurilor, El este singurul Care ne poate tămădui cu adevărat, şi pe dinafară, şi pe dinlăuntru, dar El poate să facă acesta iată şi prin mijlocirea sfinţilor, şi prin mijlocirea persoanelor sfinţite, a preoţilor, a celor care slujesc în Biserica Sa, şi cum am spus în cuvântul de învăţătură, prin mijlocirea lucrurilor materiale: a apei, a untdelemnului, a pâinii şi a vinului, prin toate acestea El ne împărtăşeşte harul Său cel vindecător.

    De asemenea, aş vrea să reţinem din Sfânta Evanghelie că Mântuitorul a arătat acolo foarte multă mâhnire pentru ceea ce se petrecea în Templul din Ierusalim. El a fost transformat dintr-o casă de rugăciune a lui Dumnezeu într-o casă de negustorie, într-o peşteră de tâlhari. Înfricoşător lucru. Şi Mântuitorul Şi-a arătat mâhnirea şi i-a alungat pe toţi afară. Înseamnă că în casa lui Dumnezeu nu se poate face altceva decât slujbă lui Dumnezeu, decât rugăciune neîncetată. Dar în Noul Legământ, adevăratul templu al lui Dumnezeu este omul. Mântuitorul Iisus Hristos a devenit Templul cel viu al lui Dumnezeu. Pentru că zis: Dărâmaţi Templul acesta, adică Templul de zid, iar Eu în trei zile Îl voi ridica, şi se referea la Templul Trupului Său. Maica Domnului, şi ea a devenit un templu viu al lui Dumnezeu, aşa o cinstim la Sărbătoarea Intrării în Biserică: Bucură-te, preacurat templu al Dumnezeului celui Viu. Deci iată, omul devine templu al lui Dumnezeu. Și cuvântul acesta a lui Hristos este valabil şi pentru templul acesta care suntem noi. Deci nu trebuie să transformăm acest templu al lui Dumnezeu într-o peşteră de tâlhari. Adică mintea şi inima noastră trebuie să aducă neîncetat slujbă lui Dumnezeu. Aşa cum am spus, sau cum spunem la sfârşitul Sfinte Liturghii, în perioada cealaltă a anului; acum în Săptămâna Luminată cântăm Hristos a Înviat, dar în cealaltă perioadă spunem: Să se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, toată ziua să ne învăţăm dreptatea Ta. Deci iată, mintea şi inima noastră trebuie să fie într-o legătură neîntreruptă cu Dumnezeu. Altfel, acolo unde nu este prezent Dumnezeu, este prezent diavolul. Când omul nu se roagă, atunci de cele mai multe ori vorbeşte cu cel rău, sau vorbeşte lucruri deşarte, care-l transformă într-o peşteră de tâlhari. Să fim cu luare-aminte la acest cuvânt al Mântuitorului, şi la această mâhnire. Îi producem mâhnire şi suferinţă atunci când transformăm casa Lui, care suntem noi, care este inima noastră, într-o peşteră de tâlhari.

     Atunci când conştientizăm aceasta şi ne dăm seama, să ne cerem iertare, şi să stăruim în rugăciunea neîncetată, în pomenirea neîncetată a Numelui Său cel sfânt şi sfinţitor: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pre noi şi lumea Ta şi mântuieşte sufletele noastre, ca un bun şi iubitor de oameni. Amin. Hristos a Înviat! Iertaţi-mă.

***