Preasfințitul Teofil

Cuvânt la Sfântul Maslu – Postirea și roadele Duhului Sfânt

25 iunie 2021 

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

 Preacuvioși părinți, preacuvioase maici,

iubiți credincioși,

    În aceste zile ne-am bucurat cu toții de marele Praznic al Pogorârii Sfântului Duh. Este ziua de naștere a Bisericii, și este ziua de naștere a fiecăruia dintre noi, pentru că Pogorârea Sfântului Duh a fost și asupra noastră când am ieșit din apele botezului, și ne-am născut a doua oară din apă și din Duh. Și am fost pecetluiți atunci cu pecetea Darului Sfântului Duh. Și din ceasul acela, Duhul Sfânt nu ne-a părăsit. Chiar dacă noi nu am fost întotdeauna consecvenți, poate că noi am uitat de prezența și de lucrarea Duhului Sfânt în viața noastră. Dar Duhul Sfânt nu ne-a părăsit, nu ne-a lepădat. El este mereu aproape, ne stă mereu la îndemână, și mă gândesc că fiecare Praznic al Pogorârii a Sfântului Duh este un prilej de aducere aminte că Duhul Sfânt este viu și lucrător, că nu ne părăsește niciodată. Trebuie doar să conlucrăm cu El.

    De fiecare dată cănd venim la Taina Sfântului Maslu, auzim cuvântul Sfântului Pavel, din Epistola către Galateni; că roada Duhului este bucuria, pacea, îndelunga răbdare, înfrânarea poftelor, și că împotriva unora ca acestea nu este lege. Adică un om care are aceste roade ale Duhului Sfânt, este un om care a depășit Legea. Adică el nu mai face ceva doar pentru că i se poruncește. Ci el face pentru că simte, pentru că iubește, pentru că nu mai poate altfel. Nu are nevoie să fie constrâns de Lege ca să fie bun. Sau să fie răbdător, sau înfrânat. Dar câtă vreme aceste roade ale Duhului Sfânt nu lucrează în noi, noi suntem sub Lege. Tot ceea ce facem, facem pentru că Domnul ne spune, pentru că Domnul ne poruncește. Inclusiv iubirea, pentru noi, sună ca un imperativ, ca o poruncă. Zice, Poruncă nouă vă dau vouă, să vă iubiți unul pe altul. De ce, iubirea este o poruncă? Pentru că nu o avem. Sau este foarte slabă. Și vedeți cât de ușor, puțina noastră dragoste pe care o putem avea în inimă se poate transforma în ură? Nu trebuie mult ca ceea ce ni s-a părut nouă că este dragoste, dintr-o dată să fie ură. Înseamnă că, nu suntem încă desăvârșiți în dragoste. Încă Duhul Sfânt nu a rodit aceste roade despre care ne vorbește Sfântul Pavel. Și, întrebarea pe care ne-o putem pune cu toții e ce-i de făcut. Pentru că toți avem această mâhnire, inclusiv eu; nu văd încă în mine aceste roade. Și mă întreb mereu, și mă gândesc că împreună trebuie să ne întrebăm ce trebuie să facem.

    Și cred eu că răspunsul este tot în Epistola către Galateni a Sfântului Pavel, acea pricopă pe care o auzim la Sfântul Maslu. Cei ce sunt ai lui Hristos, și-au răstignit trupul împreună cu patimile și cu poftele lui. Câtă vreme ne îndulcim de mângâierile acestea pământești, și ne îndulcim făcând din ele scop în sine, nu putem să ne învrednicim de mângâierea Duhului Sfânt. Pentru că noi ne facem idoli. Din mâncare, din băutură, din plăcerile trupești, devin idolii noștri, dumnezeii noștri. Zice Mântuitorul, Unde este comoara voastră, acolo este și inima voastră. Și noi vedem cum inima noastră se lipește de mâncare, de băutură, de plăcerile trupești, de toate ale lumii acesteia. Și nu-L mai caută pe Dumnezeu.

    Vedeți, după Praznicul Pogorârii Sfântului Duh urmează deîndată o perioadă de post. Care în tradiție a căpătat numele de Postul Sfinților Apostoli. Dar postul nu este legat de Sfinții Apostoli, nu este o pregătire pentru sărbătoarea Sfinților Apostoli. Acest post este legat de fapt de Pogorârea Sfântului Duh. Darurile Sfântului Duh nu pot să fie în noi dacă nu postim, dacă nu ne răstignim trupul, împreună cu patimile și cu poftele. Nu simpla renunțare la mâncare, aceasta nu este mântuitoare. Are și ea partea ei. Dar, pe lângă renunțarea aceasta la mâncare trebuie să înțelegem că de fapt noi trebuie să renunțăm la a face din plăcere scop în sine. Adică eu nu mănânc pentru plăcerea de a mânca. Ci mănânc pentru ca să îmi întrețin viața. Viața aceasta biologică. Și atunci trebuie să mănânc așa încât să-mi întrețin viața. Și sigur, mâncarea este însoțită și de senzația de plăcere. Dumnezeu a rânduit așa. Dacă n-ar fi, n-am mai mânca. Dacă n-am avea și plăcerea gustului. Dar nu trebuie să facem scop în sine din plăcerea gustului. Acesta este un mijloc; care ne determină să ne întreținem viața biologică și să le facem până la urmă și cele duhovnicești, pentru că viața biologică este un suport al vieții duhovnicești. Așa cu sfeșnicul este un suport al lumânării. La fel, trupul, este un suport al duhului, al sufletului. Așa că și cele trupești pe care le facem, sunt tot în direcția vieții duhovnicești.

    Așa trebuie să înțelegem aceste zile de post. Și, în rânduiala Bisericii Ortodoxe Române a apărut o schimbare în ultimii ani, se putea întâmpla ca în anumiți ani Postul acesta, de după Praznicul Sfântului Duh, să fie foarte scurt. Doar de o zi, cum ar fi fost și anul acesta. Regula era să înceapă întotdeauna luni, după Duminica Tuturor Sfinților, și să țină până la sărbătoarea Sfinților Apostoli. De aceea se numește Postul Sfinților Apostoli. Dar nu este, repet, nu este o pregătire pentru sărbătoarea Sfinților Apostoli. Ci, este un mijloc de a dobândi în sufletul nostru roadele, darurile Duhului Sfânt. Și anul acesta ar fi fost o singură zi de post. Luni, pentru că marți deja este sărbătoarea Sfinților Apostoli. Și-atunci, în rânduiala Bisericii Ortodoxe Române s-a hotărât totuși să nu fie niciodată acest post mai scurt de șapte zile. Și de aceea s-a intrat în săptămâna aceasta, care de obicei este o săptămână de harți, săptămâna de după Rusalii. Nu se postește miercurea și vinerea, dacă vă uitați în calendarele vechi, miercuri și vineri apare ca fiind harți. Ei, deja de câțiva ani, se întâmplă ca atunci când s-ar putea să nu fie decât o singură zi, atunci să se lungească așa încât să fie minim șapte zile. Dar, această rânduială trebuie să o privim cu bunăvoință, pentru că este spre binele nostru.

    Noi toți căutăm bucuria, și pacea. Și ne întrebăm de ce nu le avem în suflet. Și iată de ce nu le avem; pentru că nu postim cu adevărat. Nu avem o viață de post. Și post în adevăratul sens al cuvântului, nu doar abținerea de la mâncare. Ci de renunțarea de la tot ce ne-ar putea despărți de dragostea lui Hristos. Tot ceea ce se pune între noi și Hristos trebuie răstignit. Și pe lângă aceasta, Sfântul Pavel ne-a mai arătat câteva lucruri esențiale. Dragostea dintre noi. Zice, să nu ne facem supărare unii altora. Să nu fim iubitori de slavă deșartă, supărându-ne unii pe alții. Purtați-vă sarcinile unii altora și așa veți împlini legea lui Hristos. Noi toți suntem un singur trup, dacă trăim în Biserică. Toți suntem mădulare ale Trupului lui Hristos, care este Biserica. Fiecare are darul lui. Nu toți le avem pe toate. Darurile sunt împărțite. Dumnezeu dă fiecăruia cu măsură, și potrivit cu personalitatea fiecăruia. Dar tot ceea ce are fiecare este și pentru ceilalți. Și de aceea este important să fim uniți unii cu alții. Pentru ca să ne putem împărtăși unii de la alții; fiecare cu darul lui. Dar dacă noi ne supărăm unii pe alții, și creăm prăpăstii între noi, atunci ne lipsim și de darurile pe care ceilalți le au și noi nu le avem. De aceea este foarte important să fim în unire unii cu alții. Să nu ne supărăm unii pe alții, să ne ajutăm unii pe alții, să ne slujim unii pe alții, așa încât să ne împărtășim de darurile pe care le are fiecare. Și să sporim aceste daruri. Spre bucuria și mântuirea noastră.

   Și, din acestă perspectivă, nu doar câteva zile trebuie să postim sau câteva săptămâni. Acum poate că doar trebuie să conștientizăm mai mult și să înțelegem de ce trebuie să postim. Dar din această perspectivă toată viața noastră este, sau trebuie să fie o zi de post, sau o viață de post. Dacă vrem să ne bucurăm de Domnul și să avem bucurie neîncetată în inima noastră, atunci trebuie să ne răstignim; mereu trebuie să îndepărtăm din viața noastră tot ceea ce ne desparte de dragostea lui Hristos.

   A Lui să fie slava, împreună cu Tatăl, și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și-n vecii vecilor, Amin. Bunul Dumnezeu să primească sfintele rugăciuni, să vă binecuvinteze și să vă ajute tuturor.

 ***