Preasfințitul Teofil

Cuvânt la Sfânta Liturghie

Pilda lucrătorilor răi

6 septembrie 2020

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Preacuvioase părinte, preacuvioasă maică, iubiți credincioși, 

 Ori de câte ori slujește la Sfânta Liturghie un arhiereu, îl auziți că rostește la un moment dat o binecuvântare, din Psalmul 79. Doamne, Doamne, caută din cer și vezi, și cercetează via aceasta pe care a sădit-o dreapta Ta, și o desăvârșește pe ea. Și poate că în mintea multora s-ar putea să nu fie foarte limpede această rostire, la ce se referă. Chiar este o glumă în sensul acesta, se spune că la un moment dat un episcop a slujit undeva, pe un sat în România, și când a rostit această binecuvântare, Doamne, Doamne, caută din cer și vezi, și cercetează via aceasta, pe care a sădit-o dreapta Ta, cineva de acolo din strană, un bătrân, a zis, Părinte aicea la noi nu crește vie. Aicea la noi numai porumb crește. Da, oamenii au luat-o cumva în sens direct, cumva că episcopul se ruga pentru via care ar crește în zona respectivă; dar nu este așa, Evanghelia care s-a citit astăzi, Parabola cu lucrătorii viei, ne ajută să înțelegem de fapt la ce se referă acest cuvânt, Cercetează via aceasta pe care a sădit-o dreapta Ta, și o desăvîrșește pe ea.

 Via Domnului de fapt este omul. Pe om l-a sădit Dumnezeu mai întâi în rai. În grădina Edenului. Și acolo a așteptat de la el rod de viață, rod de iubire, de ascultare. De mulțumire, de recunoștință, pentru că l-a pus acolo în mijlocul multor bunătăți, și el nu trebuia decât să se desfăteze și să mulțumească, să fie recunoscător. Dar din nefericire Dumnezeu n-a putut să culeagă aceste roade, de la Adam și de la Eva, pentru că știm cu toții ce s-a întâmplat. Apoi în continuare via Domnului este așezământul Vechiului Legământ. Sunt oamenii cu care Dumnezeu a putut să țină legătura, oamenii credincioși, cu care Dumnezeu a putut să țină legătura, cărora a putut să li Se descopere. Și prin care dorea să pregătească mântuirea tuturor oamenilor, a întregului neam omenesc. Dar, din nefericire se vede că nici acolo Dumnezeu nu a putut să primească rodul pe care l-a așteptat. Pentru că s-a spus în Parabolă că acei oameni, cărora li s-a încredințat via, i-au prigonit pe slujitorii Stăpânului, adică pe slujitorii lui Dumnezeu, pe profeți, pe cei pe care Dumnezeu i-a trimis către poporul lui Israel, Israel i-a prigonit. Aproape toți profeții Vechiului Legământ au murit de moarte mucenicească. Și ultimul mare prooroc, Sfântul Ioan Botezătorul, a murit prin moarte mucenicească. Deci toți au fost lepădați; toți au fost prigoniți. Dumnezeu nu a putut să culeagă roadele pe care Și le-a dorit. Chiar undeva Proorocul Isaia se plânge de acest lucru; zice, Via Mea în loc să rodească struguri a rodit aguridă. În loc să Mă bucur de vin, iată trebuie să beau oțet, zice. Adică viața poporului lui Dumnezeu nu era o viață duhovnicească, o viață care să-L bucure pe Dumnezeu ci dimpotrivă, aveau o viață care mult L-a întristat, mult L-a mâhnit pe Dumnezeu.

 Și în cele din urmă L-a trimis pe Fiul Său. Dar știm că și El a fost prigonit, și El a fost ucis de către mai marii lui Israel. Dar, cu toate acestea, Mântuitorul Iisus Hristos a devenit acum Vița cea adevărată, de Care Tatăl nostru Cel din ceruri Se bucură. Mântuitorul chiar spune în Evanghelia de la Ioan, zice, Eu sunt Vița. Iar voi, sunteți mlădițele. Tatăl Meu este Vierul. Orice mlădiță care aduce roadă va fi curățată ca și mai multă roadă să aducă. Iar orice mlădiță care nu aduce roade va fi tăiată, va fi aruncată în foc, ca să ardă. Deci în Noul Legământ Vița cea nobilă este Însuși Domnul nostru Iisus Hristos. Prin Întruparea Sa El S-a făcut om asemenea nouă, și El a adus cu adevărat rodul de ascultare și de iubire pe care Dumnezeu Tatăl îl aștepta de la noi oamenii. Și acum noi oamenii, altoiți pe această tulpină prin Taina Sfântului Botez, și noi, mlădițe sălbatice fiecare la locul nostru, acum altoiți pe Domnul Hristos devenim și noi viță nobilă, care trebuie să aducem rod de viață veșnică. De ascultare, de supunere, de iubire. De îndelungă răbdare, de smerenie. Toată fapta cea bună pe care Bunul Dumnezeu o așteaptă de la noi. Deci noi suntem vița. Noi suntem via pentru care ne rugăm la fiecare Sfântă Liturghie, Cercetează via aceasta pe care a sădit-o dreapta Ta. Adică noi am fost botezați și altoiți așadar pe Trupul lui Hristos prin mâna lui Dumnezeu. Prin lucrarea Duhului Sfânt. Și Dumnezeu așteaptă de la noi rod de viață veșnică.

  Acum întrebarea pe care ne-am putea-o pune astăzi ar fi aceasta, ar putea să fie aceasta: oare cu adevărat Îi aduc eu lui Dumnezeu rodul pe care îl așteaptă de la mine? Cred eu că Hristos este temelia vieții mele? Pentru că tot în Evanghelia de astăzi s-a spus că Hristos este Piatra cea din capul unghiului, pe Care n-au băgat-o-n seamă ziditorii, adică cârmuitorii lumești; nici din vremea Sa, dar se vede că nici din vremea noastră. Nimeni nu-L bagă-n seamă pe Hristos. Toți cei care conduc lumea cred că ei au această putere, să stăpânească via aceasta a lui Dumnezeu, adică să-i stăpânească pe oameni, dar este o mare înșelare. Lepădându-L pe Hristos, iată El devine piatra unghiulară; adică cei care lucrează în arhitectură, în construcții, înțeleg ce înseamnă această piatră unghiulară, adică este piatra pe care se sprijină construcția, fără de care, dacă ea nu este pusă acolo unde trebuie, construcția se dărâmă. Așa, Hristos este piatra pe Care se zidește lumea aceasta, și viața omului. Dacă noi oamenii nu ne întemeiem viața pe Cuvântul lui Dumnezeu, pe Mântuitorul Iisus Hristos, ea se va dărâma. Noi nu vom aduce rod de viață. Zice Mântuitorul: Cine va cădea peste piatra aceasta, se va sfărâma, iar peste cine va cădea îl va spulbera. Adică este cu neputință a lupta împotriva adevărului. Cine se împotrivește lui Hristos, cu știință sau cu neștiință, el este cel care se rănește; și-n cele din urmă posibil se zdrobește, își distruge efectiv viața. Deci dacă omul nu trăiește după voia lui Dumnezeu descoperită prin Mântuitorul Iisus Hristos, se zdrobește, se sfărâmă; se distruge. Și vedem în jurul nostru atâtea vieți distruse. Oameni nenorociți, bolnavi; și fizic, și psihic. De ce? Pentru că nu trăiesc în logica Evangheliei, în logica iubirii. Și de aceea suferă atât de mult și se distrug în cele din urmă. Deci nu este altă soluție. Orice variantă ar căuta omul și stăpânitorii acestei lumi, altă variantă de mântuire nu este, decât Mântuitorul Iisus Hristos.

 Noi ne-am adunat astăzi aici la Sfânta Liturghie. Ne-am mărturisit credința în El, unii ne-am împărtășit cu Trupul și Sângele Lui. Fericiți suntem. Și mai fericiți vom fi dacă vom spori în credința noastră în Mântuitorul Iisus Hristos și în dragostea noastră față de El. Iată Dumnezeu așteaptă de la noi acest rod. Așa cum a așteptat de la Israel, de la Israelul cel vechi, așa așteaptă și de la noi. A zis pentru israeliți, Se va lua Împărăția de la voi și se va da neamurilor, care vor aduce roadele ei. S-a dat neamurilor păgâne, iată a ajuns până la noi credința cea dreaptă. Dar acest cuvânt poate fi, se poate, sau este posibil să se aplice și nouă. Dacă nu-I vom aduce lui Dumnezeu roadele pe care le așteaptă, va lua Împărăția de la noi. Dacă omul stăruiește în păcat de bunăvoie, cu știință, s-ar putea la un moment dat să nu mai afle pocăința. Să nu-și mai poată plânge păcatele, să nu se mai poată îndrepta. Să se împlinească cu el acel cuvânt din Parabola cu cele zece fecioare; cinci înțelepte, iar cinci nebune. Cele nebune n-au avut untdelemn în candelele lor, a venit Mirele, ușa s-a închis, și ele au bătut la ușă, Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. Și, Stăpânul a zis, Nu vă cunosc pe voi. Deci poate veni un moment în care noi să nu mai aflăm pocăința. Să nu ni se mai deschidă ușa milostivirii. Și să ne ferească Dumnezeu de o osândă ca aceasta.

 Câtă vreme suntem conștienți, câtă vreme suntem cu mintea limpede, să facem tot ce ne stă în putere pentru a ne trăi viața în lumina Poruncilor lui Hristos, în lumina Evangheliei. Și să-I aducem lui Dumnezeu rodul pe care-l așteaptă de la noi. Amin. Iertați-mă. Bunul Dumnezeu să primească sfintele rugăciuni, să vă binecuvinteze și să ne ajute tuturor. 

***