Preasfințitul Teofil

Cuvânt la Sfânta Liturghie

Pilda datornicului nemilostiv

5 septembrie 2021

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Preacinstiți părinți împreună slujitori, iubiți credincioși,

 Mă bucur nespus de mult că într-o duminică ca aceasta, v-ați adunat într-un număr atât de mare la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, ați venit să ne bucurăm împreună, să-I slujim împreună Domnului, și să ne hrănim cu hrana cea duhovnicească. Să primim cuvântul lui Dumnezeu, să primim Trupul și Sângele Domnului Care ne dă viață, Care pătrunde în toate mădularele noastre, în rărunchi și-n inimă și arde spinii tuturor păcatelor noastre; și-n felul acesta devenim întru totul asemănători Lui, putem să facem ceea ce El a făcut: să iubim și noi la fel ca și El, să iertăm, bunăoară, și noi la fel ca și El, pentru că Evanghelia acestei duminici ne-a pus înainte această, i-am zice noi, problemă a iertării, pentru că pentru noi iertarea este o problemă.

 Nouă nu ne vine foarte ușor să iertăm. În Parabola aceasta a Datornicului nemilostiv despre care ne-a vorbit Mântuitorul în Sfânta Evanghelie, ni se arată cum un oarecare împărat a făcut socoteală cu servitorii săi, și, chemându-i așa rând pe rând, pe unul dintre ei l-a găsit că-i este dator cu o sumă foarte mare de bani, era vorba de zece mii de talanți; o sumă imensă. Și, el a îndrăznit să cadă în genunchi înaintea stăpânului său și să-i ceară îngăduință. A zis, Mai îngăduiește-mă, și-ți voi plăti ție tot. Și stăpânul, văzând aceasta, s-a milostivit de el, i s-a făcut milă, și l-a slobozit iertându-i toată datoria. Și bine-nțeles că el s-a bucurat foarte tare, și ieșind de acolo, s-a întâlnit cu un coleg; un alt slujitor, care îi era dator lui, dar cu o sumă foarte mică. Și el l-a luat de gât și i-a zis, Plătește-mi toată datoria că dacă nu, o să te trimit la închisoare. Și colegul, de asemenea l-a rugat să îl îngăduie, dar el n-a voit. Și scena aceasta a fost văzută de către alți servitori, și știind cum el a fost iertat, s-au dus și i-au spus stăpânului. Și stăpânul l-a chemat înapoi. Și i-a zis, Te-am iertat doar pentru că m-ai rugat. Oare nu se cuvenea să faci și tu la fel, cu cel care-ți era ție dator? De bună seamă că da. Și stăpânul a zis, O să te arunc acum în închisoare, și n-o să ieși de acolo până când nu vei plăti cel din urmă ban, până când nu vei plăti toată datoria. Și-n concluzie Mântuitorul zice că așa se va întâmpla și cu noi dacă nu vom ierta din inimă aproapelui nostru.

 Am văzut că Dumnezeu iartă cu foarte multă ușurință. De ce poate să ierte cu atât de multă ușurință, pentru că Dumnezeu iubește. Doar iubirea poate să ierte. În schimb, la noi oamenii acest lucru este mult mai greu. Și noi, dacă iubim pe cineva, putem să iertăm cu foarte multă ușurință, chiar dacă este vorba de greșeli foarte mari. Și aceasta o simt în mod deosebit părinții în legătură cu copiii. Oricât de mult ar greși copiii părinților, părinții îi iartă cu foarte multă ușurință pentru că îi iubesc. Și-ați cântat mai devreme că inima de mama seamnănă foarte mult cu inima Domnului, așa este. Inima de mama poate să ierte foarte foarte mult. Nelimitat. Pentru că iubește. Dar, nu este același lucru când este vorba de dificultățile dintre soți. Dacă soțul îi greșește soției sau soția îi greșește soțului, observăm că nu se mai pot ierta cu la fel de multă ușurință. Și ce trădează acest lucru? Că în realitate nu se iubesc. Sau oricum iubirea a slăbit, chiar dacă ea a fost cândva foarte puternică, pe parcurs a slăbit. Și din această pricină nu se mai pot ierta soții cu la fel de multă ușurință, pentru că nu se mai iubesc. Deci acesta este semnul. Dacă vrem să știm că iubim sau nu iubim pe cineva, în felul acesta ne putem da seama: dacă-l putem ierta cu ușurință sau nu. Dacă iertăm cu greu, înseamnă că nu iubim. Și din nefericire aceasta este realitatea cea mai extinsă. Că iertăm cu foarte multă greutate.

 Care ar trebui să fie soluția? Iată, ne-o dă Parabola aceasta a Datornicului nemilostiv. Slujitorul acela, a fost iertat de către stăpân doar pentru că l-a rugat, iar când a ieșit afară, și l-a întâlnit pe un alt servitor care-i era dator lui, ar fi trebuit și el să facă cu aceeași ușurință; ar fi trebuit să își aducă aminte. Dar vedeți cât de repedea uitat, că stăpânul l-a iertat cu ușurință? Ar fi trebui să-și aducă aminte. Și să facă la fel. Măcar formal. Chiar dacă nu simțea el din inimă acest lucru, dar măcar formal ar fi trebuit să zică, uite, stăpânul m-a iertat, hai să fac și eu la fel. Să iert și eu.

 Așa, și cu noi. Ori de câte ori cineva ne supără, și ne vine foarte greu să iertăm, să ne aducem aminte cât de mult ne-a iertat Dumnezeu, fiecăruia dintre noi. Pentru că toți suntem păcătoși. Toți suntem greșiți înaintea lui Dumnezeu, nici unul dintre noi nu este fără de prihană. Și știm că Dumnezeu ne-a iertat cu ușurință, atunci când ne-am spovedit, când ne-am mărturisit păcatele cu sinceritate, am ieșit de acolo de la spovedanie zburând. Bucurându-ne că Bunul Dumnezeu ne-a iertat. Chiar dacă a fost vorba de păcate multe și grele. Trebuie să ne aducem aminte de acel moment. Sau de acele momente, că au fost mai multe. Nu doar o dată am păcătuit și după aceea ne-am spovedit; ci de nenumărate ori am păcătuit și ne-am spovedit și Dumnezeu ne-a iertat de fiecare dată: De șaptezeci de ori câte șapte, cum zice Mântuitorul către Petru. Care-L întreabă, De câte ori să iert aproapelui meu, zice, oare de șapte ori ar fi de ajuns? Vedeți, gândirea aceasta matematică, care iarăși trădează lipsa de iubire. Și-a zis Domnul nu de șapte ori, ci de șaptezeci de ori câte șapte, adică la nesfârșit. Zice ori de câte ori îți cere cineva iertare, tu iartă-l; din toată inima. Și dacă ne vine greu, iată să ne aducem aminte, cât de repede și cât de ușor am fost iertați de către Preabunul și Preamilostivul Dumnezeu.

 Maica Domnului, care este ocrotitoarea dumneavoastră, al cărei hram îl anticipăm cu câteva zile, sărbătoarea va fi miercuri, în opt septembrie, dar noi ne-am întâlnit astăzi, Maica Domnului ne arată că se poate ajunge la dragoste. Ea s-a născut, ca noi toți, din părinții săi, Ioachim și Ana. A moștenit și ea urmările păcatului strămoșesc, dar s-a desăvârșit în dragostea ei față de Dumnezeu, ea chiar a ajuns să-L iubească pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul și din toată puterea. Și de aceea a fost aleasă ca să fie mamă a Fiului lui Dumnezeu, să-L întrupezepe Fiul lui Dumnezeu. Și ce vedem la ea? Că ne iartă și ea cu la fel de multă ușurință, pentru că ne iubește pe toți, cu aceeași dragoste cu care-L iubește pe Dumnezeu, pe Fiul ei Iisus Hristos, cu aceeași dragoste ne iubește și pe noi. Ea i-a iertat pe toți răstignitorii Fiului său. Oare, ce mamă, sau ce femeie ar putea să ierte cu ușurință pe ucigașii copilului său? Poate că sunt. Am auzit cazuri, dar sunt foarte rare. Dar sunt cazuri care ne arată că se poate. Deci Maica Domnului ne arată că se poate, mamele care și-au sfințit viața ne arată că se poate ajunge la dragoste. Se poate să ajungi să dobândești harul lui Dumnezeu în inimă, să ai o inimă plină de har, și atunci când ai harul lui Dumnezeu în inimă, atunci poți să ierți cu ușurință. Tuturor toate. Din inimă.

 Sfântul Ștefan, întâiul mucenic, întâiul martir, cum s-a rugat pentru ucigașii săi. A zis, Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta. Ce-a făcut el? Același lucru pe care l-a făcut și Mântuiroul Iisus Hristos, pe Cruce. Și-a apărat răstignitorii, și-a zis, Părinte, iartă-i, că nu știu ce fac. Vedeți ce înseamnă să iubești? Găsești scuze. Aperi. Chiar pe ucigașii tăi. Aceasta este dragostea. Și la aceasta suntem chemați noi toți.

  Dacă nu dobândim această dragoste, atunci să știți că sufletul nostru va fi închis în temniță. Acea temniță de care vorbește Parabola, din care nu vom ieși, până când nu vom plăti cel din urmă ban, adică până când nu vom ierta tuturor toate din inimă. Neiertarea este o înlănțuire a inimii noatre. Noi înșine ne închidem în ea; nu ne închide nimeni. Deci câtă vreme nu iertăm, noi înșine ne închidem sufletul în temniță. Va fi un suflet chinuit, un suflet nefericit, acel suflet care nu poate să ierte, sau care nu vrea să ierte. Acel suflet care nu își aduce aminte de mila lui Dumnezeu care s-a revărsat asupra lui, și se revarsă mereu, și cu îmbelșugare. Deci să fim cu multă grijă, cu multă luare aminte. În iad, vom ajunge nu pentru că ne va trimite cineva acolo. Ci pentru că noi înșine ne trimitem acolo. Prin faptul că nu iertăm. Sau cel puțin nu ne străduim să iertăm. Că și dacă nu poți să ierți din toată inima; dar dacă cel puțin te chinui, o faci, formal. Dumnezeu prețuiește și această nevoință Și această nevoință poate să atragă harul lui Dumnezeu. Dacă eu mă străduiesc, dacă eu mă chinui, pot să zic, uite Doamne, eu nu simt dragoste, nu simt iubire în inimă, dar pentru că Tu mi-ai arătat atâta dragoste, pentru că Tu îmi poruncești, îmi poruncești să îl iubesc aproapele ca pe mine însumi, îmi poruncești să-mi iubesc vrăjmașii, iată mă străduiesc, să iert și să uit. Ajută-mă. Dă-mi Tu această putere, care mie îmi lipsește. Și așa rugându-ne, inima noastră se va îmblânzi, se va înmuia, și acolo se va aprinde focul iubirii.

 Să o rugăm și pe Maica Domnului, ocrotitoarea noastră, să ne ajute, și să ne dea acest curaj, de a iubi, și de a ierta, din toată inima, tuturor toate, Amin. Iertați-mă. 

***