Preasfințitul Teofil

Pilda celor poftiți la cină

Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei

12 decembrie 2021

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Preacuvioase părinte stareț, preacinstiți părinți împreună

slujitori, onorate oficialități, și iubiţi credincioşi,

 La rugămintea și cu binecuvântarea IPS Părinte Mitropolit Iosif al Europei Occidentale și Meridionale, chiriarhul locului, am venit aici la dumneavoastră. Ca împreună să sărbătorim hramul parohiei, pe Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei, Făcătorul de minuni. Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru cei treisprezece ani care au trecut de la înființarea parohiei. Și sunt foarte plăcut impresionat de tot ceea ce văd aici la frățiile voastre. O comunitate atât de vie, atât de numeroasă, o atmosferă atât de plăcută. V-ați pregătit în mod deosebit, v-ați chemat pe toți cei dragi, și iată bucurie și veselie mare. Într-un anume fel, cred că tot ceea ce se întâmplă astăzi aici, ne ajută foarte mult să înțelegem mesajul Evangheliei acestei duminici.

 Evanghelia ne vorbește despre un om, care a făcut cină. A făcut o masă. Și, i-a invitat pe mulți dintre prietenii săi, dintre apropiații săi. Și când totul a fost gata, l-a trimis pe slujitorul său, ca să-i cheme. Iar, la ceasul cinei, n-a venit nici unul. Toți s-au scuzat. Unul că s-a căsătorit, altul că și-a cumpărat un ogor, altul că și-a cumpărat cinci perechi de boi, și trebuie să-i încerce, fiecare și-a găsit câte o scuză. Și, bine-nțeles că stăpânul s-a mâhnit, s-a întristat. Și, l-a trimis pe slujitorul său, spunându-i, Du-te la colțurile ulițelor și silește-i pe toți să vină, du-te la cei săraci, la cei bolnavi, pentru că îți spun că nici unul dintre cei ce au fost chemați, nu va mai gusta din cina mea.

 Așadar, nu cred că este greu să recunoaștem în Cel Care a pregătit Cina, pe Bunul Dumnezeu. El este Cel Care L-a trimis în această lume pe Mântuitorul Iisus Hristos. Ca să ne descopere tuturor Calea, Adevărul și Viața, să ni Se ofere tuturor ca viață a vieții noastre. El este de fapt Cina la care suntem chemați. Cei care au fost chemați cu prioritate, de bună seamă că au fost iudeii; poporul ales. Dar care, din pricina patimilor trupești, a iubirii de avuție, nu L-au putut recunoaște pe Mântuitorul Iisus Hristos. Și L-au lepădat. L-au respins. Și de aceea, chemarea se îndreaptă către toate neamurile; ei sunt săracii și bolnavii și șchiopii, neamurile păgâne care, necunoscându-L pe Dumnezeu, trăiau în sărăcie duhovnicească și-n suferințe de toate felurile.

 Nici unul dintre cei care au fost chemați nu vor gusta din Cina Mea. De ce? Vedem aici o mâhnire, o supărare a Stăpânului, și bine-nțeles a Bunului Dumnezeu. De ce S-a supărat așa de tare? Bunăoară dumneavoastră, dacă nu v-ar fi venit astăzi musafirii pe care i-ați chemat, dacă n-aș fi venit nici eu, așa cum m-a rugat IPS Iosif, posibil că v-ați fi mâhnit, pentru că v-ați pregătit. Pentru că ați cheltuit. Și nu v-ar fi căzut bine să rămâneți cu toate bunătățile negustate, nemâncate. Cu dragostea dumneavoastră rănită. La Dumnezeu cred că suferința este totuși de altă natură. El nu suferă pentru El. Ci El suferă pentru noi; pentru nefericirea noastră. Dacă Cina la care suntem chemați este Mântuitorul Iisus Hristos, Adevărul și Viața, înseamnă că toți cei ce resping chemarea la această Cină de fapt resping Adevărul și Viața; rațiunea de a fi a omului. Înseamnă că toți cei care refuză această chemare sub diferite pretexte, ei înșiși se leapădă de adevărata viață. De veșnicia vieții. De adevărul lucrurilor. Și de aceea Dumnezeu Se mâhnește, de aceea Dumnezeu suferă. Suferă pentru nefericirea noastră. Nici unul dintre cei chemați nu vor gusta din Cina Mea. Dar nu pentru că Dumnezeu ne leapădă. Ci pentru că noi, se poate întâmpla să Îl lepădăm, să-I întoarcem spatele.

 Noi la fiecare Sfântă Liturghie suntem chemați la această Cină a Domnului. La fiecare Sfântă Liturghie iese diaconul sau preotul sau cel care slujește și rostește, Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste apropiați-vă. Și m-am bucurat nespus de mult să văd astăzi că atât de multă lume s-a apropiat. S-a împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor, și spre moștenirea vieții celei veșnice. Dar sunt cred că la fel de mulți, poate că mult mai mulți, cei care nu se apropie, cei care, așa ca și ce din Evanghelie, găsesc fel și fel de scuze, de motive. Sunt foarte mulți care n-au venit astăzi aici, sau în altă parte unde se slujește Sfânta Liturghie, pentru că sunt obosiți, pentru că sunt înlănțuiți de patimi și de pofte trupești, pentru că sunt înlănțuiți de grijile acestei vieți, de plăcerile ei, și-atunci, nu vin la Sfânta Liturghie. Poate și pentru că nu înțeleg îndeajuns că aici la Sfânta Liturghie nu este doar un ceremonial religios. La care dacă vrem venim și dacă nu vrem nu venim, și oricum nu pierdem nimic. Nu este așa. Nu este același lucru nici măcar dacă ascultăm cu evlavie Sfânta Liturghie transmisă la radio sau la televizor, sau pe internet. Putem să trăim emoții sfinte, să ne rugăm. Dar nu vom primi esențialul. Nu ne vom putea împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului.

 Dumneavoastră, astăzi, pentru cei dragi, pentru musafiri, ați pregătit masă. Și cum ar fi să meargă musafirii acasă, și, să se uite la bucate, și la urmă să zică, mulțumim că am mâncat și ne-am săturat. Vi s-ar părea firească, normală o asemenea atitudine? Cu siguranță că nu. La fel este și cu cei care, bunăoară, vin la Sfânta Liturghie, dar nu se împărtășesc, iar la urmă mulțumesc lui Dumnezeu că s-au împărtășit. Și zic, Drepți primind dumnezeieștile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele lui Hristos Taine, dar de fapt n-au primit nimic. Sau, cei care se mulțumesc cu a asculta Sfânta Liturghie la radio sau pe internet, sau să privească la televizor. Nu este același lucru. Nu primim ceea ce suntem chemați să primim, iubiții mei.

 Mântuitorul Iisus Hristos nu a venit în această lume ca să aducă o nouă religie; sau o nouă morală. Nu a venit să schimbe orânduirile politice ale acestei lumi. Nicidecum. Ci El a venit în lume ca să Se dăruiască ca Viață. Zice, Eu sunt Pâinea cea vie Care M-am pogorât din cer, ca să Mă dau Hrană lumii. Cine nu va mânca Trupul Meu și nu va bea Sângele Meu, nu va avea viață întru El. Iar la Cine cea de Taină, observăm că Mântuitorul nu le dă ucenicilor o carte, cu care să-i trimită la propovăduire; din care să-i învețe pe oameni. Ci Se dă pe Sine. Zice, Luați, mâncați. Acesta este Trupul Meu. Beți dintru Acesta toți. Acesta este Sângele Meu. Aceasta să faceți spre pomenirea Mea. Deci iată, pentru ce trebuie să venim noi de fiecare dată la Sfânta Liturghie, și de ce trebuie să venim pregătiți, așa cum încercam să vă spun aseară. Nu oricum. Ci iată, în stare de rugăciune, de pocăință, de ajunare. Ca să dăm prioritate hranei duhovnicești, și apoi să ne ducem acasă și să luăm și bucatele cele trupești, și așa, să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru toate.

 Deci, așa trebuie să înțelegem mesajul Evangheliei de astăzi. Dumnezeu ne cheamă pe toți. Dumnezeu ne dorește pe toți în casa Sa, la masa Sa, în Împărăția Sa. Nu face deosebire între împărați și slujitori, între bogați sau săraci. Pe toți ne iubește și ne dorește deopotrivă. Dovadă este Sfântul Spiridon, ocrotitorul dumneavoastră. Un om simplu; un păstor de oi, dar care a devenit și păstor de suflete. Și-a devenit sfânt. Cu moaște. Și deși a trăit la începutul veacului al patrulea, el este atât de viu, atât de prezent în viețile noastre. Moaștele lui se pare că mai ies din când în când din raclă și fac minuni. Papuceii cu care sunt încălțate sfintele moaște, adeseori se arată uzați. Plini de nisip sau de iarbă, pe unde o fi umblat Sfântul Spiridon. Acestea sunt lucruri reale, nu sunt închipuiri ale noastre. Și o pereche dintre acești papucei purtați de Sfântul Spiridon, a sosit și aici la parohia dumneavoastră, spre binecuvântare.

 Și spre încredințare că toți putem să devenim sfinți. Sfințenia nu aparține unei elite. Ci sfințenia este un dar al lui Dumnezeu pentru întreaga Biserică. Pentru toți cei care, iată, cred în Mântuitorul Iisus Hristos, trăiesc în lumina Evangheliei Sale și se împărtășesc mereu cu Trupul și Sângele Lui.

 A Lui să fie slava, împreună cu Tatăl, și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și-n vecii vecilor, Amin. Iertați-mă.

***