Preasfințitul Teofil
Cuvânt la Sfânta Liturghie – Izvorul Tămăduirii
3 mai 2019
În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.
Preacuvioase Părinte, binecuvântată obşte şi iubiţi credincioşi,
Hristos a Înviat!
În lumina praznicului Învierii Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pomenim astăzi o minune pe care a săvârşit-o Maica Domnului în timpuri străvechi, undeva pe la începutul secolului al cincilea, când împăratul Leon al Bizanţului, încă nu era împărat, era un tânăr, care se plimba undeva la marginea unei păduri, şi la un moment dat un orb i-a cerut puţină apă, şi el a căutat, dar n-a găsit, şi la un moment dat a auzit un glas de femeie, care l-a îndemnat să meargă undeva mai în adâncul pădurii, şi acolo va găsi un izvor de apă, de unde să-i dea orbului să bea, şi după aceea să-i spele şi ochii, ca apoi el să vadă. Şi a făcut aşa, şi în semn de recunoştinţă, după ce a devenit împărat al Bizanţului, a construit pe locul acelui izvor o biserică foarte frumoasă. Bine-nţeles că apoi mulţi alţi credincioşi au avut parte acolo de minuni, de vindecări, din partea Maicii Domnului. Mai târziu, împăratul Iustinian al Bizanţului, bucurându-se şi el de mila Maicii Domnului, a construit acolo o biserică şi mai mare. Și până astăzi, izvorul acesta este o mărturie. În actualul Istambul, este o mănăstire şi o biserică la temelia căreia se află acest izvor tămăduitor, pe care l-a dăruit Maica Domnului tuturor celor ce au nevoie de milă, de ajutor şi de tămăduire.
Desigur, noi suntem conştienţi că tămăduirea vine de la Mântuitorul Iisus Hristos. El este mântuirea noastră. El este tămăduirea noastră, pentru că El este mai întâi Ziditorul nostru. Cum zice Sfântul Evanghelist Ioan: Toate prin El s-au făcut, şi pentru El. Altfel spus, El este raţiunea de a fi a întregii existenţe, şi bine-nţeles a omului, care este coroana creaţiei. Prin urmare doar El ştie şi poate să ne repare atunci când ne stricăm. El este mântuirea noastră şi tămăduitorul nostru, dar El poate să ofere această tămăduire şi prin mijlocirea altor persoane. Iată, prin mijlocirea Preasfintei Maicii Sale, a Sfinţilor Săi, a Sfinţilor Apostoli şi a altor Sfinţi, de-a lungul istoriei Bisericii ştim că foarte mulţi Sfinţi au făcut minuni şi vindecări în Numele Domnului nostru Iisus Hristos. Chiar în Apostolul care s-a citit astăzi, am văzut cum Apostolii au vindecat un olog. Și ce i-au spus: aur şi argint nu avem, dar ceea ce avem, aceea îţi dăm. În Numele lui Iisus Hristos, scoală-te şi umblă. Aşadar nu noi avem puterea de a tămădui, ci puterea de a tămădui o are Domnul Iisus Hristos; pentru că El are stăpânire peste întreaga zidire. De asemenea, şi la izvorul acesta mântuitor al Maicii Domnului, Mântuitorul săvârşea minuni prin mijlocirile Preasfintei Maicii Sale, şi la fel o face până astăzi.
Şi, vedem cum, prin mijloace materiale, nouă ni se împărtăşesc bunuri spirituale, bunuri duhovniceşti. Apa, spre exemplu, devine purtătoare de har. Motiv pentru care şi noi astăzi am sfinţit apa, şi după Sfânta Liturghie vom putea să gustăm, şi vom putea să luăm şi la casele noastre, luând cu credinţă această apă în fiecare zi spre sfinţire, iar atunci când este nevoie, spre tămăduirea bolilor, spre alungarea demonilor. De asemenea, Botezul ni se oferă prin împărtăşirea apei sfinţite. Apa este pătrunsă de Duhul Sfânt, şi în această apă fiind afundaţi de trei, ori noi suntem altoiţi pe Trupul lui Hristos, devenim mădulare ale Trupului Său.
Prin untdelemnul sfinţit şi parfumat cu mirodenii, ni se oferă pecetea darului Sfântului Duh. Pâinea şi vinul devin elemente euharistice; pâinea şi vinul pe care noi le punem înaintea lui Dumnezeu la Sfânta Liturghie, devin, prin rugăciunea întregii biserici, Trupul şi Sânge ale Domnului nostru Iisus Hristos. Aşadar prin mijloace materiale împărtăşim de la Dumnezeu bunuri spirituale. Pentru că noi suntem deopotrivă făpturi şi trupeşti, dar şi duhovniceşti. Suntem alcătuiţi din trup şi din suflet. Trupul are nevoie de hrană trupească, de hrană materială, pe care tot Dumnezeu ne-o dăruieşte, dar şi în urma ostenelilor noastre. Dumnezeu binecuvintează lucrul mâinilor noastre şi aşa ne putem bucura de pâinea cea de toate zilele, dar pâinea cea de toate zilele noi I-o aducem în dar lui Dumnezeu şi Îi mulţumim pentru ea la Sfânta Liturghie, şi El ne-o oferă înapoi ca dar de viaţă veşnică, ca pâine a vieţii celei veşnice.
Să sporim în noi această credinţă, că Mântuitorul Iisus Hristos este viaţa noastră, este Mântuitorul nostru, este tămăduitorul nostru, şi El, până la sfârşitul veacurilor se face tuturor toate, prin mijlocirea Preasfintei Maicii Sale, a Sfinţilor Apostoli şi a tuturor Sfinţilor, şi iată, uneori şi prin mijlocirea unor elemente materiale. Prin izvoare tămăduitoare, prin mijlocirea icoanelor făcătoare de minuni, a sfintelor moaşte, Mântuitorul Iisus Hristos împărtăşeşte harul Său, cel care întotdeauna pe cele neputincioase le vindecă, şi pe cele cu lipsă le împlineşte.
A Lui să fie slava, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea, şi-n vecii vecilor, Amin. Hristos a înviat!
***
Preasfințitul Teofil
Cuvânt după Sfânta Liturghie – Izvorul Tămăduirii
3 mai 2019
Hristos a Înviat!
Mulţumim lui Dumnezeu că ne-a îngăduit să slujim astăzi împreună Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la acest praznic al Maicii Domnului, praznicul Izvorul Tămăduirii, şi să rămânem cu această convinge, că Hristos este doctorul sufletelor şi al trupurilor, El este singurul Care ne poate tămădui cu adevărat, şi pe dinafară, şi pe dinlăuntru, dar El poate să facă acesta iată şi prin mijlocirea sfinţilor, şi prin mijlocirea persoanelor sfinţite, a preoţilor, a celor care slujesc în Biserica Sa, şi cum am spus în cuvântul de învăţătură, prin mijlocirea lucrurilor materiale: a apei, a untdelemnului, a pâinii şi a vinului, prin toate acestea El ne împărtăşeşte harul Său cel vindecător.
De asemenea, aş vrea să reţinem din Sfânta Evanghelie că Mântuitorul a arătat acolo foarte multă mâhnire pentru ceea ce se petrecea în Templul din Ierusalim. El a fost transformat dintr-o casă de rugăciune a lui Dumnezeu într-o casă de negustorie, într-o peşteră de tâlhari. Înfricoşător lucru. Şi Mântuitorul Şi-a arătat mâhnirea şi i-a alungat pe toţi afară. Înseamnă că în casa lui Dumnezeu nu se poate face altceva decât slujbă lui Dumnezeu, decât rugăciune neîncetată. Dar în Noul Legământ, adevăratul templu al lui Dumnezeu este omul. Mântuitorul Iisus Hristos a devenit Templul cel viu al lui Dumnezeu. Pentru că zis: Dărâmaţi Templul acesta, adică Templul de zid, iar Eu în trei zile Îl voi ridica, şi se referea la Templul Trupului Său. Maica Domnului, şi ea a devenit un templu viu al lui Dumnezeu, aşa o cinstim la Sărbătoarea Intrării în Biserică: Bucură-te, preacurat templu al Dumnezeului celui Viu. Deci iată, omul devine templu al lui Dumnezeu. Și cuvântul acesta a lui Hristos este valabil şi pentru templul acesta care suntem noi. Deci nu trebuie să transformăm acest templu al lui Dumnezeu într-o peşteră de tâlhari. Adică mintea şi inima noastră trebuie să aducă neîncetat slujbă lui Dumnezeu. Aşa cum am spus, sau cum spunem la sfârşitul Sfinte Liturghii, în perioada cealaltă a anului; acum în Săptămâna Luminată cântăm Hristos a Înviat, dar în cealaltă perioadă spunem: Să se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, toată ziua să ne învăţăm dreptatea Ta. Deci iată, mintea şi inima noastră trebuie să fie într-o legătură neîntreruptă cu Dumnezeu. Altfel, acolo unde nu este prezent Dumnezeu, este prezent diavolul. Când omul nu se roagă, atunci de cele mai multe ori vorbeşte cu cel rău, sau vorbeşte lucruri deşarte, care-l transformă într-o peşteră de tâlhari. Să fim cu luare-aminte la acest cuvânt al Mântuitorului, şi la această mâhnire. Îi producem mâhnire şi suferinţă atunci când transformăm casa Lui, care suntem noi, care este inima noastră, într-o peşteră de tâlhari.
Atunci când conştientizăm aceasta şi ne dăm seama, să ne cerem iertare, şi să stăruim în rugăciunea neîncetată, în pomenirea neîncetată a Numelui Său cel sfânt şi sfinţitor: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pre noi şi lumea Ta şi mântuieşte sufletele noastre, ca un bun şi iubitor de oameni. Amin. Hristos a Înviat! Iertaţi-mă.
***