Preasfințitul Teofil  

Cuvânt la Sfântul Maslu – Miluiește-ne pe noi și lumea Ta

14 decembrie 2019   

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Preacucernici părinți,  iubiţi credincioşi,

   Iată a rânduit Bunul Dumnezeu să putem sluji în această seară  Taina  Sfântului Maslu și să ne bucurăm de mila lui Dumnezeu; pentru că toți avem nevoie de această milă, de această dragoste nemăsurată a Bunului Dumnezeu. Toți suntem greșiți, fiecare în felul său este atins de întinăciunea păcatului, toți avem neputințe trupești și sufletești, și boli ale sufletului și ale trupului, și nicăieri în altă parte nu găsim alinare și vindecare decât la mila Bunului Dumnezeu.

   Așa în mod deosebit mi-a mers la suflet în această seară o imagine, aceea a preotului care stă în mijlocul credincioșilor îngenunchiați, și-i acoperă cu veșmântul, cu felonul. Și m-a dus gândul la un cuvânt al Mântuitorului îndreptat către iudeii din vremea Sa. Zicea Mântuitorul: Ierusalime, Ierusalime, care ucizi pe prooroci și-i omori cu pietre pe cei trimiși la tine. De câte ori nu am vrut să vă adun laolaltă așa precum își adună găina puii săi sub aripi. Adică iată, Mântuitorul a venit în lume cu această dorință, cu această dragoste, de a ne aduna pe toți laolaltă, de a ne acoperi pe toți cu dragostea Lui, așa cum își acoperă găina puișorii, așa cum o mamă își ocrotește copiii. Cu aceeași dragoste ne iubește Bunul Dumnezeu pe noi pe toți. Și preotul care stă așa în mijlocul credincioșilor acoperindu-i cu veșmântul, Îl închipuie pe Mântuitorul Iisus Hristos, Care ne acoperă pe toți cu mulțimea milei Sale. Și așa cred că putem înțelege și rugăciunea Psalmistului, pe care o folosim și noi la diferite slujbe. Strigă el acolo la un moment dat: Acoperă-ne cu acoperământul aripilor Tale. Depărtează de la noi pe tot vrăjmașul și potrivnicul. Împacă viața noastră, Doamne. Miluiește-ne pe noi și lumea Ta, și mântuiește sufletele noastre, ca un bun și iubitor de oameni. Simțim cu toții nevoia să fim acoperiți de dragostea lui Dumnezeu. Pentru că altfel vrăjmașul ne batjocorește, în fel și chip. Găsește posibilitate de a intra în viețile noastre și de a ne abate de la calea mântuirii. De a ne distruge efectiv, prin păcat. Pentru că păcatul îl îmbolnăvește pe om, și trupește, și sufletește. Cum zicem într-o cântare, de la Paraclis: Pentru păcatele mele cele multe mi se îmbolnăvește trupul, și deopotrivă îmi slăbește și sufletul. Așadar, numai mila Bunului Dumnezeu ne poate salva, ne poate tămădui, și ne poate ocroti de această lucrare violentă a vrăjmașului diavol, care umblă răcnind ca un leu căutând pe cine să înghită, și de va fi cu putință, ni se spune în Sfânta Scriptuă că încearcă să-i doboare chiar pe cei aleși; mai ales acolo se luptă el. Pentru că dacă reușește să-i doboare pe careva dintre cei rânduiți să-I slujească lui Dumnezeu, atunci bine-nțeles că în felul acesta poate să-i doboare pe mulți.

    Așa că să stăruim mereu în această rugăciune, să căută mereu dragostea lui Dumnezeu, dar în același timp să învățăm și noi să oferim aceeași dragoste. Dacă Dumnezeu Se poartă așa de frumos cu noi, dacă ne iartă cu atâta ușurință și ne acoperă pe toți cu mulțimea milei Sale, atunci trebuie să învățăm și noi la rândul nostru să facem la fel. Și noi trebuie să împărtășim aproapelui nostru dragoste, și purtare de grijă. Acolo unde este boală, unde este neputință, trebuie să căutăm și noi să ajutăm, să slujim, dacă știm că sunt printre noi oameni bolnavi, care au nevoie de ajutor, să încercăm să-i ajutăm. Să le întindem brațul nostru. Și Domnul ne va răsplăti pentru aceasta, mult Se va bucura pentru asemenea gesturi de milostivire și de bunăvoință. Și orice fel de nevoie, nu doar boală. Vedeți că de multe ori se întâmplă să fim în fel și fel de împrejurări. În care nu ne putem descurca singuri, avem nevoie de ajutor. Avem nevoie de mâna întinsă a cuiva. Și este mare lucru ca noi să putem întinde mâna, să putem ajuta. Ni se spune în Sfânta Scriptură că este mai fericit a da decât a lua. Adică este mult mai fericit să putem noi să ajutăm decât să fim noi în nevoia de a fi ajutați. Dar, se vede că este o fericire și aceasta, să fii ajutat la un moment dat, să te bucuri de ajutorul cuiva, de dragostea cuiva, ca să înveți dragostea și la rândul tău să o poți împărtăși și altora.

    Și la fel, și atunci când vedem în jurul nostru păcat. Noi avem pornirea aceasta de a judeca. Foarte repede îi judecăm pe cei care greșesc, pe cei care păcătuiesc. Noi înșine fiind păcătoși. Uităm că și noi suntem păcătoși și greșiți înaintea lui Dumnezeu, și judecăm cu foarte multă asprime pe cei care greșesc și păcătuiesc. Să ne ferim de acest păcat. Este foarte grav să judeci pe cineva, câtă vreme și tu ești greșit și ai nevoie de mila lui Dumnezeu. Așa că străduiți-vă, luptați-vă din răsputeri să nu judecați niciodată pe nimeni. Orice ați vedea, orice ați auzi, Domnul știe mai bine, Domnul să miluiască, Domnul să ierte, și pe cel care am văzut eu că a greșit, într-un fel sau altul, dar să mă ierte și pe mine. Pentru că iată și eu sunt greșit înaintea lui Dumnezeu. Cum spunem în Troparele de umilință: Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns această rugăciune Îți aducem Ție, noi păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi. Doamne miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit. Nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre. Ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru iar noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale, aici am vrut să ajung, toți lucrul mâinilor Tale, și Numele Tău chemăm. Această conștiință trebuie să o avem noi creștinii dreptslăvitori. Că toți suntem lucrul mâinilor lui Dumnezeu, toți suntem zidirea lui Dumnezeu, dar iată toți suntem căzuți, toți suntem greșiți, și avem nevoie de mila lui Dumnezeu. Și prin urmare neîncetat trebuie să ne rugăm unii pentru alții, ca Dumnezeu să Se milostivească de sufletele noastre.

    Mai ales în această perioadă a Postului, când ne pregătim pentru Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, să-L întâmpinăm cu fapte bune, cu fapte de milostenie, obișnuim să facem daruri în această perioadă, dar să știți că la fel de prețioase, poate chiar și mai prețioase sunt aceste daruri duhovnicești, care nu se văd. Aceste porniri ale inimii, de a ne ruga, de a mijloci unii pentru alții, de ne acoperi unii pe alții, cu dragostea, cu rugăciunea. Și dacă vom face aceasta, într-adevăr Îl vom putea bucura pe Mântuitorul Iisus Hristos, Care Se naște mereu în ieslea Betleemului, dar mai ales în ieslea inimii noastre. Acum El vine mereu să Se nască în ieslea inimii noastre. Inima noastră trebuie să-L primească, cu bucurie. Dacă atunci El S-a născut în condiții foarte grele, El a fost nevoit să meargă în grajdul animalelor, astăzi este de dorit să nu mai fie alungat, la margine, să nu mai fie nevoit să Se ducă împreună cu dobitoacele, ci să rămână în inimile noastre, să rămână în casele noastre, să Se bucure împreună cu noi, și noi să ne bucurăm împreună cu El, și în veacul acesta, și în cel ce va să vie, Amin.

 ***