Preasfințitul Teofil        

Izvorul Tămăduirii

Cuvânt la Sfânta Liturghie

7 mai 2021      

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Preacuvioși și preacucernici părinți, iubiți credincioși,

Hristos a Înviat!

    Toată săptămâna aceasta am petrecut-o ca și cum ar fi o singură zi. În fiecare zi am cântat aceeași slujbă, Slujba Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Pentru că Duminica Învierii este prima zi a săptămânii, în tradiție ebraică, dar, pentru noi creștinii, ea devine și o pregustare a veșniciei. Un simbol al veșniciei. O icoană a zilei a opta, cum zic Părinții. Și de aceea, toată săptămâna aceasta am trăit-o în aceeași stare, în același fel, în aceeași bucurie a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.

    Astăzi, în Vinerea Luminată, atmosfera s-a schimbat puțin, pentru că astăzi pomenim o minune a Maicii Domnului, care s-a petrecut cu foarte mult timp în urmă, undeva în veacul al cincilea, pe vremea când încă Împăratul Leon al Bizanțului nu era un împărat, era doar un tânăr, care, plimbându-se la un moment dat, printr-o grădină din preajma Constantinopolului, a întâlnit un orb, care căuta cum să bea puțină apă, căuta un izvor. Îi era foarte sete. Și el ar fi vrut să-l ajute, dar nici el nu știa de unde și cum să facă, și a auzit un glas; un glas de femeie, care l-a chemat și i-a spus, Intră mai în adânc în pădure și acolo vei găsi un izvor. Și așa s-a întâmplat, a găsit izvorul, l-a adăpat pe cel orb, i-a astâmpărat setea, și viitorul împărat Leon a realizat că cea care l-a îndrumat a fost de fapt Maica Domnului. Și-atunci când a devenit împărat, el a construit pe acel loc o biserică. Și sfințirea acestei biserici o prăznuim noi de fapt în fiecare an, vineri, în Săptămâna Luminată. Bine-nțeles, pomenind și această minune pe care a făcut-o Maica Domnului atunci. Dar nu numai atunci, pentru că pe parcursul timpului Maica Domnului a mai săvârșit foarte multe minuni la acel izvor, cunoaștem că și în zilele noastre se face acolo pelerinaj și foarte mulți credincioși își află alinarea și mântuirea.

    Cred eu că este foarte potrivită această rânduială providențială, toate sunt până la urmă providențiale la Dumnezeu. Faptul că în Săptămâna Luminată o pomenim și pe Maica Domnului. Și o cinstim ca și cum ar fi un izvor de tămăduire pentru noi toți. Și pe bună dreptate. Sigur, tămăduirea pentru noi este Mântuitorul Iisus Hristos. El a venit în această lume ca să ne tămăduiască de păcatele noastre, să vindece ranele păcatelor noastre, și cele trupești, și cele sufletești. Dar, Mântuitorul a venit în această lume prin mijlocirea Maicii Domnului. Sfințenia Maicii Domnului a făcut posibilă Întruparea Mântuitorului Iisus Hristos și-n cele din urmă tămăduirea noastră, mântuirea noastră. Dar tot Maica Domnului, prin rugăciunile ei, face posibilă Întruparea Mântuitorului în viața fiecăruia dintre noi. Prin rugăciunile ei, prin mijlocirile ei, noi Îl putem cunoaște pe Mântuitorul, Îl putem iubi, și putem avea parte, iată, de minuni în viața noastră. Între Maica Domnului și Mântuitorul este o legătură foarte strânsă. Dar și între Maica Domnului și noi, cei ce credem în Mântuitorul Iisus Hristos este de asemenea o legătură foarte strânsă. Și noi simțim acest lucru. Atunci când ne rugăm Maicii Domnului, atunci când ne apropiem de icoana ei, simțim dragostea ei, și bunătatea ei, și, mulți dintre noi am avut parte de minuni din partea Maicii Domnului, prin mijlocirile ei.

    Așa cum Maica Domnului, purtându-L în pântecele ei pe Mântuitorul Iisus Hristos, s-a făcut pentru noi toți izvor de tămăduire, așa, orice om credincios, la rândul lui, poate să devină un izvor de tămăduire pentru cei care nu-L cunosc pe Mântuitorul. Vedem cum, împăratul Leon a devenit un izvor de tămăduire pentru orbul care căuta să-și astâmpere setea. Și, el, se vede că era un om bun la suflet. Și-a simțit nevoia să-l ajute pe acel orb neputincios. Și Maica Domnului, văzându-i bunătatea și dragostea, s-a apropiat de el și l-a îndrumat, i-a arătat ce trebuie să facă și cum să facă; și așa, el a devenit un izvor de tămăduire, o bucurie, un sprijin pentru acel om, și apoi, prin marea biserică pe care a construit-o deasupra acelui izvor făcător de minuni, el a devenit un mare ctitor. Și, iată, peste ani, noi toți îl binecuvântăm și-l fericim pe împăratul Leon.

    Dar, la fel, orice om credincios poate să devină un izvor de tămăduire, de mângâiere, de bunătate, de sprijin. Toți cei ce au avut parte de ajutorul lui Dumnezeu, de tămăduire din partea Lui, de iertare din partea Lui, la rândul lui poate să devină sprijin și o bucurie pentru alți oameni. Și Domnul chiar Își dorește acest lucru, când ne spune, Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru Cel ceresc Milostiv este. Domnul Își dorește să-I fim întru totul asemănători. Și-n mod deosebit pentru noi preoții dorește acest lucru. Noi suntem chemați să avem o inimă milostivă, pentru toți cei care se apropie de noi, și ne cer ajutorul și sprijinul. Mă gândesc că tânărul Părinte Andrei, pe care l-am hirotonit astăzi, și care peste puțin timp va fi hirotonit tot aici în catedrală preot, preot misionar, pentru protopopiatul acesta, va fi un izvor de tămăduire pentru toți aceia care vor veni către el. Și, m-am rugat din toată inima să se întâmple acest lucru. Ca el, având parte de milostivire din partea lui Dumnezeu, revărsându-se asupra lui harul lui Dumnezeu în Taina Hirotoniei, el la rândul lui să fie mângâiere și sprijin pentru alții. Pentru toți aceia pe care Domnul îi va scoate în cale. Aceasta este menirea noastră, a preoților. Și bine-nțeles, nu numai noi preoții ci toți credincioșii; fiecare la locul lui, poate să fie un izvor de tămăduire și de milostivire. Știți că despre un om bun, despre un om milostiv se spune că este așa, ca și un ulei de pus pe rană. Adică e ca un medicament, ca un pansament, când întâlnești un om bun. Un om milostiv. Un om care îți zâmbește, un om care-ți vorbește frumos; un om care te iartă, un om care nu te judecă. Este o mare bucurie și mângâiere. Și în lumea noastră este mare lipsă de asemenea oameni. Și cine ar putea să fie astfel de oameni decât noi, cei care iată venim la biserică, și avem parte aici de milostivirea lui Dumnezeu.

    În Evanghelia care s-a citit astăzi, la Sfânta Liturgie, L-am văzut pe Mântuitorul cum a răsturnat mesele vânzătorilor de animale din Templul din Ierusalim, și ale schimbătorilor de bani, și le-a zis, Casa Tatălui Meu casă de rugăciune se va chema, pentru toate neamurile. Iar voi, ați făcut din ea peșteră de tâlhari. Deci casa lui Dumnezeu este casă de rugăciune. Aici la biserică venim să ne rugăm, venim să ne tămăduim de bolile noastre sufletești și trupești, pentru ca noi înșine, la rândul nostru, să devenim casă vie a lui Dumnezeu. În inima noastră să Se sălășluiască Dumnezeu, și, prin noi, să Se reverse asupra celor care nu-L cunosc, dar care au nevoie de dragostea Lui, și de bunătatea Lui.

    Bunul Dumnezeu să ne întărească pe toți, vă ne ocrotească și să ne binecuvinteze, întru mulți și fericiți ani.

Hristos a înviat!

***