Preasfințitul Teofil

Începutul propovăduirii Domnului  – Cuvânt la Sfânta Liturghie

9 ianuarie 2022    

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Preacinstiți părinți împreună slujitori, iubiți credincioși,

    Evanghelia acestei duminici, prima de după marele Praznic al Botezului Domnului nostru Iisus Hristos, ne-a vorbit despre începutul propovăduirii Domnului nostru Iisus Hristos. Și legat de acest început, mi-aș dori să subliniez trei lucruri.

    Întâi de toate, pregătirea. Mântuitorul a ieșit la propovăduire după ce a petrecut mai întâi patruzeci de zile de post aspru. Fără să mănânce și fără să bea nimic, la sfârșitul acestor zile a fost ispitit de diavolul, cu o întreită ispitire. I-a zis prima dată, Zi pietrelor să se facă pâini; știind că este înfometat. Iar Domnul, l-a biruit zicându-i, Nu doar cu pâine va trăi omul ci și cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. Apoi, L-a dus undeva pe aripa Templului, și I-a zis, Aruncă-Te jos de aici, pentru că scris este că îngerilor Săi va porunci pentru Tine ca să nu se izbească de piatră piciorul Tău. Și Domnul l-a biruit tot cu un cuvânt din Sfânta Scriptură: Tot scris este, să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău. Și a mai făcut diavolul o ultimă încercare; L-a dus pe un munte înalt, și I-a arătat toate împărățiile acestei lumi, toată măreția, toată splendoarea lor, și a zis, Închină-Te mie. Și-atunci toate acestea vor fi ale Tale. Diavolul neștiind Cine este de fapt Cel Ce stă de fapt în fața lui. Că Cel Ce stă în fața lui era Făcătorul a toate. Cel prin Care și pentru Care toate s-au făcut, dar El S-a făcut și om, și diavolul nu înțelegea taina aceasta a Întrupării. Și Domnul, și ca om, l-a biruit și la această ultimă ispitire și i-a zis, Domnului Dumnezeului tău trebuie să te închini, și Lui singur să-I slujești. Și așa, l-a biruit. Și având biruință asupra lui, deci după acest timp de pregătire și de ispitire, a ieșit Domnul la propovăduire.

    Ne-am putea întreba, dar avea Domnul nevoie de pregătire? Cu siguranță că nu. El ar fi putut să-Și înceapă lucrarea de propovăduire din fragedă copilărie. Dar, în felul acesta S-ar fi prezentat lumii ca un monstru, ca ceva ieșit din comun și El nu vroia aceasta. El vroia să Se poarte întru totul ca un om. Noi oamenii avem nevoie de pregătire pentru ca să-I putem sluji lui Dumnezeu, pentru ca să putem să primim cuvântul Lui, și să-l propovăduim și altora. Noi avem nevoie de pregătire. Am văzut aceasta la Sfântul Ioan Botezătorul. O viață întreagă s-a pregătit cu post și rugăciune, pentru scurta lucrare de pregătire și de propovăduire pe care a făcut-o la apa Iordanului, în Pustia Iordanului. Așadar Mântuitorul, prin faptul că S-a pregătit, a vrut să ne arate de fapt ceea ce trebuie să facem noi oamenii. Noi trebuie să ne pregătim. Nu putem să-I slujim Domnului fără pregătire. Nu putem să ne apropiem de Dumnezeu fără de pregătire. Cel care este chemat să fie episcop, sau preot, sau diacon, deci să-I slujească lui Dumnezeu în aceste trei trepte ale preoției sacramentale, se pregătește ani îndelungați de școală, de ucenicie la un duhovnic. Și doar după aceea poate să fie hirotonit și să fie pus în fruntea unei comunități. Și chiar și a așa, vedeți că nu întotdeauna izbutim, nu întotdeauna reușim să fim cu adevărat o mărturie pentru Mântuitorul Iisus Hristos. Nu de puține ori se întâmplă ca tocmai noi preoții să fim pricină de sminteală și de tulburare pentru popor. Dar tocmai aceasta arată cât de importantă este pregătirea.

    Dar ea este necesară de fapt pentru toți cei credincioși. Toți suntem chemați să ne întâlnim cu Domnul, și să-L propovăduim pe Domnul, prin viața noastră. Și dumnevoastră aveți nevoie de pregătire. Ori de câte ori veniți la Sfânta Biserică, ori de câte ori trebuie să vă Împărtășiți cu Trupul și Sângele Domnului, să o faceți cu pregătire. E foarte bine că vă împărtășiți, mă bucur să văd că tot mai mulți credincioși se împărtășesc la fiecare Sfântă Liturghie. Dar să nu devină aceasta o obișnuință. Pentru fiecare moment de întâlnire cu Domnul, de împărtășire, este nevoie de pregătire. Prin post, și prin rugăciune. Avem cele patru mari Posturi de peste an, care sunt obligatorii pentru toți creștinii, avem miercurea și vinerea în cursul unei săptămâni, ele sunt zile de post prin care ne pregătim pentru întâlnirea noastră cu Domnul din ziua duminicii, când vom veni la Sfânta Liturghie, sau dacă se întâmplă să fie vreo sărbătoare. Întotdeauna când venim la Sfânta Liturghie trebuie să veni  în stare de ajunare. Venim pe nemâncate la Sfânta Liturghie. Pentru ca să luăm mai întâi hrana cea duhovnicească, Pâinea cea vie, Trupul și Sângele Domnului Care ne dă viață. Care ne curățește de toată întinăciunea păcatului, și ne sfințește deopotrivă și sufletul și trupul. Dacă vom veni cu pregătire și cu luare-aminte, atunci folosul va fi pe măsură. Dar dacă venim din obișnuință și cu nepăsare, atunci s-ar putea să nu vedem nici un folos din faptul că ne împărtășim, sau din faptul că venim la biserică; ne întoarcem la casele noastre în același fel în care am și venit.

    Deci să reținem că este foarte importantă pregătirea, pentru a ne întâlni cu Domnul. Prin post și prin rugăciune. Și printr-o viață curată, printr-o viață neprihănită. Dacă sunt păcate pe suflet, întotdeauna trebuie să ne spovedim, și să aducem înaintea lui Dumnezeu pocăință pentru păcatele noastre. Pentru că dacă noi nu ne pocăim pentru păcatele noastre și ne împărtășim în stare de păcat, atunci să știți că păcatul se întărește în noi. Nu scăpăm de el. Deci să nu fim neglijenți. Și mai mult, și noi trebuie să-L propovăduim pe Domnul. Fiecare acolo unde sunteți, trebuie să fiți o predică vie. Că Dumnezeu este viu, că Dumnezeu este prezent în mijlocul nostru, în viața noastră. Trebuie să dăm această mărturie pentru cei care nu-L cunosc pe Domnul.

    Al doilea lucru pe care aș vrea să-l evidențiez, să-l subliniez. Unde S-a dus Domnul să propovăduiască, să-Și înceapă propovăduirea? În Galileea neamurilor. Era un ținut unde locuiau fel și fel de neamuri, de religii și de culturi. Oameni bogați, oameni săraci, comercianți, nu cei mai religioși, nu cei mai curați din punct de vedere religios. Dar tocmai de-acolo Domnul a binevoit să-Și înceapă propovăduirea, pentru că al Lui este cuvântul care zice, Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să-i mântuiesc pe cei drepți, ci pe cei păcătoși. De aceea s-a dus Domnul în Galileea neamurilor. Ca să fie aproape de cei care au mai mare nevoie de El, adică de cei păcătoși, de cei căzuți. Sigur că până la urmă toți avem nevoie. Și cei care erau aproape de Ierusalim și de Templu, și ei aveau nevoie de Hristos. Dar se vede că tocmai ei L-au respins cel mai vehement.

    Și-apoi, al treilea lucru. În ce-a constat propovăduirea Mântuitorului, care a fost mesajul? Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor. S-a apropiat Împărăția cerurilor, adică S-a apropiat Dumnezeu de om. Dumnezeu S-a făcut om. Dumnezeu S-a unit cu omul. Dumnezeu este în maximă apropiere față de noi, oriunde ne-am afla. Fie că suntem drepți, fie că suntem păcătoși, iată Domnul este aproape de noi. Trebuie ca și noi să fim aproape de El. El Și-a arătat dorința de a fi cu noi prin faptul că S-a întrupat. Trebuie și noi să ne arătăm dorința de a fi cu El. Nimeni nu este lepădat. În orice stare s-ar afla. Oricât ar fi de păcătos, oricât ar fi de căzut, iată Dumnezeu Se apropie de El. Dumnezeu vrea să-l mântuiască. Și sunt nenumărate cazuri, mii și mii de oameni, care au cunoscut această dragoste, această bunătate a Mântuitorului. Au simțit că Dumnezeu este bun, că Dumnezeu este milostiv, că Dumnezeu nu leapădă pe nimeni și din mari păcătoși au devenit cei mai mari sfinți. Și aceasta pentru că s-au pocăit. Adică și-au schimbat mintea. Și-au schimbat viața. Au început să vadă, și să înțeleagă altfel lucrurile. Și dacă până la momentul acela s-au pus pe ei în centrul atenției, din momentul în care L-au întâlnit, L-au cunoscut pe Mântuitorul Iisus Hristos, I-au adus Lui neîncetat toată slava, cinstea și închinăciunea. Pentru că aceasta este de fapt rațiunea de a fi a omului. Să-L cunoască pe Dumnezeu, să-L iubească, și să-L slujească, din toată inima.

    Duminica aceasta în care s-a pomenit Începutul Propovăduirii Domnului să fie și pentru noi un început bun. Să-I mărturisim Domnului dorința de a fi cu El, și aici, și în veșnicie, și să-L mărturisim pe Domnul și celor care nu-L cunosc: prin faptele noastre, prin cuvintele noastre, și prin viața noastră, Amin. Iertați-mă. Dumnezeu să primească sfintele rugăciuni, să vă binecuvinteze și să vă ocrotească pe toți, întru mulți și fericiți ani.

 ***