Preasfințitul Teofil

Cuvânt la Sfânta Liturghie

Înălțarea Sfintei Cruci

14 septembrie 2021

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Preacuvioși părinți, iubiți credincioși, 

 Ziua de astăzi este de sărbătoare, Praznicul Înălțării Cinstitei și de Viață Făcătoarei Cruci, și în același timp este și zi de post. În orice zi a săptămânii s-ar întâmpla acest Praznic, se rânduiește să fie post. Pentru că nu putem să cinstim în alt fel Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, decât cu post și cu rugăciune.

 Dintru început, Biserica a cinstit Crucea lui Hristos, dar, sărbătoarea de astăzi, în mod deosebit, își are originea pe vremea Sfinților Împărați Constantin și Elena. După ce Împăratul Constantin a aflat biruința sa prin descoperire dumnezeiască, pentru că i s-a arătat pe cer semnul Sfintei Cruci, într-o lumină strălucitoare, și cu înscrisul În acest semn vei învinge. Și așa, a luat hotărâre să pună semnul Sfintei Cruci pe armele soldaților săi, pe drapelele de luptă, și așa, a aflat biruință asupra vrăjmașilor și a înțeles că Cel Care S-a răstignit pe Cruce, că Dumnezeul creștinilor, este adevăratul Dumnezeu. Până atunci, creștinii erau prigoniți în Imperiul Roman. Dar Constantin cel Mare, în urma acestei viziuni și a acestei biruințe prin puterea Sfintei Cruci, a dat libertate credinței creștine.

 Iar Sfânta Împărăteasă Elena, mama Împăratului Constantin, a dorit foarte mult să descopere Crucea Mântuitorului, Crucea pe care s-a adus Jertfa răscumpărătoare. Și așa, a pornit o expediție la Ierusalim, însoțită de un alai destul de mare, mă gândesc că pe vremea aceea era destul de greu să faci o asemenea expediție dar, credința și râvna ei fierbinte i-au dat curaj și putere să pornească la Ierusalim, să cerceteze și să descopere lemnul Sfintei Cruci. Și, după îndelungi cercetări, a descoperit și Crucea Mântuitorului dar și celelalte două cruci, ale tâlharilor, care au fost răstigniți împreună cu Mântuitorul pe Golgota. Acum, erau într-o oarecare nedumerire; care ar putea să fie Crucea Mântuitorului Hristos. Și s-au gândit că aceasta trebuie să fie neapărat dătătoare de viață. Și, au adus trupul unei femei muribunde, și s-a atins de cele trei cruci, și când s-a atins de Crucea Mântuitorului, ea a revenit la viață. Și-atunci s-au încredințat că aceea este cu adevărat Crucea Mântuitorului, pe care au înălțat-o spre închinarea tuturor, iar Patriarhul Macarie al Ierusalimului de pe vremea aceea, a dus-o în procesiune, în biserică, și a înălțat-o înaintea întregului popor. Ca toți să o vadă, toți să se închine. Și tot poporul a căzut cu fața la pământ, s-a închinat, și a cântat de nenumărate ori, Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne fie-ți milă de noi.

 Ceva asemănător am făcut și noi astăzi înainte de începerea Sfintei Liturghii. Am scos Sfânta Cruce în procesiune, în mijlocul bisericii, și am înălțat-o în fața întregii adunări, în fața întregului popor, și, cu toții am căzut în genunchi înaintea ei, și ne-am rugat pentru întreaga biserică, pentru întreaga lume. Pentru toți oamenii, din toate timpurile și din toate locurile, pentru cei vii și pentru cei adormiți. Ca toți să aflăm milă și har de la Bunul Dumnezeu. Toți avem nevoie de mila lui Dumnezeu. Și această milă iată se revarsă din Jertfa Sfintei Cruci.

 Pentru noi creștinii, Crucea întâi de toate, este altarul de jertfă pe care se aduce Jertfa cea nesângeroasă a Trupului și a Sângelui Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Și în Legea cea veche se aduceau Jertfe de împăcare; de iertare a păcatelor poporului. Dar erau jertfe de animale. Și erau sfințite altare, altare din piatră, pe care să se aducă aceste jertfe. În Templul din Ierusalim era un asemenea altar pe care se aduceau jertfele. Și era considerat sfânt. Acolo se simțea prezența lui Dumnezeu, și poporul se apropia cu multă evlavie. Dar toate acestea erau preînchipuiri a ceea ce avea să se întâmple prin Mântuitorul Iisus Hristos. Și când El S-a înălțat pe Crucea de pe Golgota, El a transformat acest lemn de ocară în altar de jertfă, Și de aceea noi ne apropiem cu evlavie, cu respect; cădem în genunchi înaintea Sfintei Cruci, o sărutăm. Pentru că este sfințită de Jertfa lui Hristos. De Sângele lui Hristos.

 Mai mult, Sfânta Cruce a devenit pentru noi pomul vieții. În grădina raiului, Adam și Eva, au dobândit moarte, mâncând din fructele pomului cunoștinței binelui și răului. Noi, împărtășindu-ne cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, dobândim iertarea păcatelor și viața cea veșnică. Deci pentru noi Crucea este pomul vieții. Acel pom al vieții care în grădina raiului a fost îngrădit și străjuit cu sabie de foc, așa încât omul păcătos să nu mănânce din el și să se înveșnicească în această stare de rău, de păcat. Dar acum, noi avem posibilitatea să mâncăm din pomul vieții, dar nu în stare de păcat, ci în stare de pocăință; în stare de umilință. Noi când ne apropiem să ne împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului ne recunoaștem păcatele. Lucru pe care Adam și Eva nu l-au făcut. Ei nu și-au recunoscut păcatele. S-au dezvinovățit și-au dat vina pe Dumnezeu. Noi, ne străduim să fim smeriți, și să ne recunoaștem păcatele. Ca și tâlharul, unul dintre cei doi tâlhari de pe Golgota, care a zis, Noi pe bună dreptate suntem aici. Unul dintre ei hulea. Dar unul dintre ei se smerea. Și s-a căit; și el s-a făcut pildă pentru noi toți. Noi, de fiecare dată când ne apropiem să ne împărășim cu Trupul și Sângele Domnului, spunem la fel ca și tâlharul: Ca tâlharul mărturisindu-mă strig Ție, pomenește-mă, Doamne, întru Împărăția ta. Adică, cu smerenie, cu umilință, recunoscându-ne păcatele. Și-atunci, dacă ne împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului în această stare de pocăință, și de umilință, El devine pentru noi dătător de viață. Sufletul nostru înviază. Trecem din moarte la viață. Căpătăm putere ca să facem întru toate voia lui Dumnezeu.

 Sfânta Cruce este pentru noi armă împotriva diavolului. Dacă ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci, mărturisindu-ne credința dreaptă în Sfânta Treime, și-n Întruparea Mântuitorului, atunci diavolul se depărtează de noi. Diavolul se teme de cruce. De Crucea lui Hristos. Pentru că el a crezut că răstignindu-L pe Hristos, Hristos va fi biruit. Dar în cele din urmă, răstignirea lui Hristos a însemnat biruirea diavolului. A fost doar o aparentă biruință a diavolului. Hristos s-a coborât cu sufletul la iad, cu Trupul S-a dus în mormânt, dar cu sufletul S-a dus la iad, și acolo a propovăduit tuturor libertatea, adevărul, lumina lui Dumnezeu. Cum zice Profetul Isaia, Poporul cel ce stătea în întuneric a văzut lumină mare. Adică toți cei ce au ajuns în iad din pricina neascultării, acum L-au văzut pe Hristos, Lumina lumii. Și, după trei zile Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le, celor din iad, toți cei din iad care au crezut în El s-au ridicat. Deci iată, Jertfa lui Hristos, Crucea lui Hristos, a fost biruință asupra diavolului și asupra lucrurilor lui.

 Și rămâne mereu biruință, până la sfârșit. Dacă noi credem în Jertfa lui Hristos, dacă ne împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, dacă ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci cu evlavie, și cu credință, atunci diavolul nu se poate apropia de noi. Dar se poate întâmpla ca noi să purtăm semnul Sfintei Cruci la piept, să ne facem semnul Sfintei Cruci, dar în același timp să avem o viață în contradicție cu Hristos și cu Evanghelia Sa. Și-atunci diavolul nu se mai teme. Ci mai degrabă râde de noi, devenim un fel de batjocură a lui. Că noi pe de o parte ne însemnăm cu Crucea lui Hristos, dar prin viața noastră suntem în contradicție cu Crucea lui Hristos. Batjocorim Crucea lui Hristos. Nu de puține ori mi-a fost dat, bunăoară, să fiu chemat să sfințesc mașina cuiva. Și de obicei acolo, în față, fiecare își pune câte ceva. Și în foarte multe mașini pe care am fost chemat să le sfințesc, am văzut acolo imagini pornografice bunăoară. Păi, pe de o parte îți sfințești mașina, dar tu ții acolo fotografii pornografice? Sfințenia aceea nu mai are nici o putere, nici o valoare. Sau tot așa, am fost chemat să sfințesc casele credincioșilor. Dar, pereții erau plini de imagini pornografice, de artiști dezbrăcați, de fotbaliști, de ce știu eu mai ce, și n-am văzut nici o icoană. Păi vedeți? Cum, pe de o o parte noi ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci, chemăm preotul să ne sfințească casa, dar noi avem o viață care este în contradicție cu Evanghelia. Și-atunci, crucea nu mai are putere. Și diavolul nu fuge de noi, ci dimpotrivă, se apropie, prinde putere asupra noastră. Deci aici să fim cu multă luare aminte.

 Adevărata cinstire a Sfintei Cruci înseamnă a avea o viață de cruce. O viață curată. O viață duhovnicească. Trăită în lumina Poruncilor Evangheliei, a Poruncilor dumnezeiești. La aceasta trebuie să ne străduim, și la aceasta suntem chemați, și ziua de astăzi să fie pentru noi toți un imbold, și o insuflare. Să fim cu adevărat cinstitori ai Crucii lui Hristos și următori al Lui, urmași al Lui. Să mergem pe urmele Lui. Adică să avem credință puternică, să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu, și să-l împlinim, în fiecare zi. Să ne dăruim viața, și lui Dumnezeu și oamenilor, să cultivăm dragostea, bunătatea, pacea, blândețea, îndelunga răbdare, înfrânarea poftelor. Și-atunci cu adevărat, Hristos va stăpâni asupra noastră, va fi Stăpânul inimii noastre, al minții noastre, și diavolul nu se va putea apropia de noi, ci va pleca întotdeauna rușinat.

 A Domnului nostru Iisus Hristos să fie slava, împreună cu Tatăl, și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și-n vecii vecilor, Amin. 

***