Preasfințitul Teofil

Înălțarea Domnului  –  Ziua Eroilor 

S-a înălțat, dar nu S-a depărtat

Cuvânt la Sfânta Liturghie

2 iunie 2022

Hristos în mijlocul nostru!

    Aceasta este bucuria cu care s-au întors ucenicii Mântuitorului de pe Muntele Eleonului, unde L-au văzut pe Mântuitorul înălțându-Se la cer. Înălțându-Se, dar nu depărtându-Se, nu despărțindu-Se de ei. El a rămas împreună cu ei, și cu noi, cei credincioși, până la sfârșitul veacurilor.

    A rămas, întâi de toate, prin cuvântul Său. Prin cuvântul Sfintelor Scripturi. Dar și prin cuvântul pe care mereu îl descoperă sfințiților Săi slujitori și oamenilor duhovnicești, până la sfârșitul veacurilor. Spunea Sfântul Siluan că dacă Sfintele Scripturi s-ar pierde, cuvântul lui Dumnezeu nu s-ar pierde, pentru că Duhul Sfânt mereu descoperă celor credincioși voia lui Dumnezeu. Am văzut că în timpul celor patruzeci de zile petrecute de către Domnul după Înviere împreună cu ucenicii Săi, a avut această preocupare, de a le lămuri Sfintele Scripturi. Și de a-i face să înțeleagă că toate vorbesc despre El. Și că în El s-au adeverit toate proorociile Vechiului Testament. Deci mereu, în cuvântul pe care îl auzim în biserică, Îl auzim pe de fapt pe Mântuitoul Iisus Hristos, Care ne vorbește, și ne povățuiește. Fie că este citit, fie că este rostit, sau cântat, sau propovăduit, este cuvântul lui Dumnezeu, iar noi trebuie să luăm mereu aminte. Observați cât de des se aude acest îndemn la Sfintele Slujbe: Să luăm aminte să luăm aminte. Adică să ne deschidem mintea și inima să primim cuvântul lui Dumnezeu, să-l înțelegem, și mai ales să-L rugăm pe Domnul să ne dea putere să-l împlinim. Pentru că nu este suficient doar să fim ascultători ai cuvântului, ci important este să fim împlinitori.

    Domnul a rămas pe mai departe în biserică, cu toți cei credincioși, prin Dumnezeiasca Împărtășanie. La Cina cea de Taină, El nu le oferă ucenicilor o carte. Ci Se oferă pe Sine. Luați, mâncați. Acesta este Trupul Meu. Beți dintru Acesta toți, Acesta este Sângele Meu. Și în altă parte în Sfânta Evanghelie, avem acest cuvânt al Mântuitorului: Cel Ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu, rămâne întru Mine, și Eu rămân întru el. Deci iată, o legătură foarte vie, pe care o putem avea cu Mântuitorul Iisus Hristos, în Sfânta Împărtășanie.

    Și-apoi, Mântuitorul Iisus Hristos a rămas pe mai departe în Biserică și în lume prin fiecare dintre noi; prin Taina fratelui, prin Taina aproapelui. Ori de câte ori ați făcut ceva unuia dintre aceștia mai mici frați ai Mei, Mie Mi-ați făcut, zice Domnul. Se identifică cu fiecare dintre noi. Așa că să nu ne fie rușine de nimeni. Să nu disprețuim pe nimeni, pentru că tot omul este chipul lui Dumnezeu. Este icoana Mântuitorului Iisus Hristos. Și o icoană chiar dacă este deteriorată, chiar dacă este învechită, afumată, murdară, tot icoană este. Și o cinstim cu evlavie. Așa, și omul. Oricât ar fi de murdar, oricât ar fi de decăzut și de degradat, tot chipul lui Dumnezeu rămâne, și noi se cuvine să-l cinstim, și în el și prin el să-L slujim pe Mântuitorul Iisus Hristos.

    Deci Domnul este mereu aproape. Este mereu împreună cu noi, și va fi, până la sfârșitul veacurilor. S-a înălțat, dar nu S-a depărtat. Această Înălțare nu este în timp și în spațiu, ci este de fapt o mutare la un alt mod de viață; de la cele vremelnice, la cele ale veșniciei. Și noi toți suntem chemați și așteptați acolo unde este acum Domnul. Așa cum este El acum, de-a dreapta Tatălui, cu Trupul Său transfigurat și îndumnezeit, așa vom fi și noi dacă mergem pe urmele Lui. Dacă Îl slujim; dacă Îl binecuvântăm, și El ne va binecuvânta.

    Am văzut că Domnul S-a înălțat la cer binecuvântând. Și El continuă să binecuvânteze. El este într-o continuă stare de binecuvântare. El nu blesteamă pe nimeni. El nu dorește răul nimănui. El nu vrea pierzania nimănui. El vrea ca toți oamenii să se mântuiască. Deci El neîncetat ne binecuvântează și ne dorește tot binele. Ne dorește nouă tuturor viața și fericirea veșnică. Și, am văzut că îngerii care s-au arătat la Înălțare le-au spus ucenicilor: Așa cum L-ați văzut înălțându-Se, așa Se va întoarce înapoi. Adică tot în stare de binecuvântare. Și la A Doua Venire, când noi Îl așteptăm ca Drept Judecător, El va veni de fapt tot binecuvântând. Pentru că ce va fi Judecata? Nu altceva decât că faptul că Domnul îi va binecuvânta pe cei ce L-au binecuvântat. Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția pregătită vouă. Pentru că gol am fost și M-ați îmbrăcat, flămând și Mi-ați dat să mănânc, în temniță și M-ați cercetat. Deci, Domnul și atunci îi va binecuvânta pe cei ce L-au binecuvântat. Iar cei care nu se vor împărtăși de această binecuvântare nu este pentru că Domnul îi blesteamă. El va zice atunci, Mergeți de la Mine blestemaților, dar nu blestemații Tatălui Meu. Vedeți, când e vorba de cei credincioși, zice binecuvântații Tatălui Meu. Dar când este vorba de cei blestemați, este pur și simplu, Mergeți de la Mine blestemaților, adică ei se blesteamă singuri. Așa cum au făcut-o iudeii, în vremea Răstignirii. Au zis, Sângele Lui asupra noastră și asupra copiilor noștri; singuri s-au blestemat. Măcar că Domnul Și-a vărsat Sângele pentru iertarea tuturor; și a lor. Dar ei, L-au cerut ca osândă și blestem.

    Și-așa, sunt foarte mulți oameni care-L resping pe Mântuitorul Iisus Hristos. Nu au încredere în El. Și atunci, la sfârșit ei nu se vor bucura de vederea lui Hristos. Pentru că, și atunci vor fi într-o stare de respingere și de lepădare. Și dacă vorbim de un iad veșnic, este doar pentru că oamenii pot ajunge într-o asemenea stare, de respingere totală. Așa cum Domnul S-a oferit în mod absolut, Luați mâncați, acesta este Trupul Meu, beți dintru Acesta toți, Acesta este Sângele Meu, ceva mai mult nu se poate, la fel de absolut omul poate să-L respingă. Și să spună, nu vreau. Nu mă interesează.

    Deci Domnul, și acum ne binecuvintează pe toți, și la sfârșitul veacurilor îi binecuvintează pe toți cei care își deschid inima spre El și-L recunosc ca Domn și Mântuitor. Vedeți, El a venit în această lume ca să ne adune pe toți, așa cum își adună găina puii săi sub aripi, zicea undeva în Sfânta Evanghelie. Ar vrea să ne cuprindă pe toți. Și pe cei vii, și pe cei adormiți. Dar, depinde foarte mult și de dorința noastră, și de deschiderea noastră.

    Vedeți, noi ne rugăm cu încredere și pentru cei adormiți. Pentru că avem încredere în iubirea milostivă a Mântuitorului Iisus Hristos; ne-am rugat astăzi pentru eroii neamului nostru românesc. Și o facem întotdeauna la această Sărbătoare a Înălțării, de foarte mulți ani. Și de ce facem aceasta? Pentru că, deși nu avem încredințare că ei sunt sfinți, sau mucenici, ei nu și-au dat neapărat sufletul pentru credința în Dumnezeu, dar și-au dat viața pentru neam, pentru popor. Ei seamănă foarte mult cu Mântuitorul Iisus Hristos. Este o legătură foarte strânsă între ei și Mântuitorul Iisus Hristos. Și de aceea îndrăznim să ne rugăm pentru ei, și să cerem milostivirea lui Dumnezeu asupra lor.

    Nu ne putem închipui în ce stare au murit mulți dintre ei. În ce singurătate. În ce tristețe. Și totuși, au avut acest curaj: de a duce lupta până la capăt. Și datorită lor, noi putem să ne bucurăm de libertate, și de bunăstare; atâta cât pot să fie în lumea în care noi trăim, pentru că vedem că lucrarea răului se continuă, și se va continua până la sfârșitul veacurilor. Dar noi, trebuie să fim statornici în credință și recunoscători lui Dumnezeu, și recunoscători față de înaintașii noștri, față de eroii noștri, care și-au dat viața, care și-au vărsat sângele pentru binele nostru.

    Și zice Mântuitorul că nu este iubire mai mare, decât să-ți dai viața pentru cel pe care-l iubești. A Domnului nostru Iisus Hristos să fie slava, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și-n vecii vecilor, Amin.

***