Părintele Teofil  Roman

Înainteprăznuirea Adormirii Maicii Domnului

Mănăstirea Nicula

13 august 2016

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Preacucernice părinte protopop, preacuvioși  și preacucernici părinți, iubiți credincioși,

    Iată, am început în seara aceasta Înainteprăznuirea Adormirii Maicii Domnului. Și în chip fericit, anul acesta slujba Înainteprăznuirii s-a cântat împreună cu slujba duminicală a Învierii Domnului. Am spus în chip fericit deoarece Praznicul Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria este în același timp și Praznicul Învierii ei. Pentru că deși a trecut prin moarte, așa cum trec toți urmașii lui Adam, așa cum Însuși Domnul a trecut, totuși, după trei zile, mormântul ei a fost descoperit gol, așa cum gol a rămas și mormântul Mântuitorului Iisus Hristos, tot după trei zile. Și acesta a fost semnul, și încredințarea pentru Sfinții Apostoli și prin ei pentru noi toți, că Sfânta Fecioară Maria a fost mutată la cer și cu sufletul, și cu trupul. Și aceasta este o bucurie mare, și pentru noi pământenii, și pentru oștile cerești. Mântuitorul Iisus Hristos a înviat din morți pentru ca toți urmașii lui Adam să aibă parte de această bucurie. Așa cum prin Adam, sau în Adam cel dintâi toți murim, așa în Adam cel de-al doilea, adică în Mântuitorul Iisus Hristos, toți vom avea parte de înviere. Sigur, Maica Domnului a fost privilegiată. Ea s-a bucurat cea dintâi de acest mare dar.  Și era vrednică de aceasta, pentru că ea, încă din această viață, s-a unit în chip desăvârșit cu Dumnezeu. A fost îndumnezeită. A fost unită cu Dumnezeu și cu sufletul și cu trupul și de aceea sufletul ei nu putea să ajungă în iad, și nici trupul ei nu putea să guste stricăciune. Și am spus că este un privilegiu pentru Sfânta Fecioară Maria, și pe bună dreptate, dar, să nu uităm că aceasta este o cale pentru noi toți.

    Toți oamenii vor învia. Ne-o spune Mântuitorul Iisus Hristos în Sfânta Sa Evanghelie. Doar că unii vor învia spre învierea vieții, așa cum a fost înviată Sfânta Fecioară Maria, iar alții vor învia spre învierea osândirii. Cine va învia spre învierea vieții? Toți cei care ca Sfânta Fecioară Maria s-au unit încă din viața aceasta cu Mântuitorul Iisus Hristos. Și lucrul acesta este cu putință doar pentru noi creștinii, pentru cei care suntem botezați în Numele Preasfintei Treimi, și suntem uniți cu Mântuitorul Iisus Hristos prin Sfintele Taine. Noi avem parte încă din această viață de învierea cea duhovnicească. Cum iarăși zice Mântuitorul în Sfânta Evanghelie, că vine ceasul, și acum este, când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și care vor auzi vor învia. Noi suntem morții care mereu auzim glasul lui Dumnezeu în biserică, prin Sfânta Evanghelie, prin glasul preotului, care ne cheamă mereu, să ne apropiem de Hristos, să ne unim cu El, să ne împărtășim cu El. Să ne bucurăm de Învierea Lui.

     În fiecare an, de Paști, ne bucurăm de Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, după ce mai înainte am postit patruzeci de zile, și apoi am petrecut și Săptămâna Patimilor, tot în post și rugăciune, și apoi, în Noaptea Învierii, toți ne bucurăm de lumina lui Hristos, care luminează în întuneric. Și atunci toate bisericile sunt invadate de credincioși, devin neîncăpătoare peste tot, Slujba Învierii se săvârșește în afara bisericii pentru că mulțimea credincioșilor este atât de mare încât nu încap în sfintele locașuri. Cred că toți știm, că această bucurie a Învierii o reînnoim în fiecare duminică, pe parcursul anului bisericesc. Dar cred că mai puțin luăm în serios acest lucru. Uităm foarte degrabă acest lucru, că fiecare duminică este Praznicul Învierii, și așa cum la Paști am pregătit Învierea cu post și cu rugăciune, la fel în fiecare săptămână trebuie să pregătim Praznicul Învierii de duminică tot cu post și cu rugăciune. În fiecare miercuri și vineri este post. Și postul de miercurea și de vinerea este în strânsă legătură cu Săptămâna Mare, cu Săptămâna Patimilor. Mă tem că lucrul acesta foarte puțini îl cunoaștem, îl știm și îl păzim, mai ales. Pentru că știu că foarte puțini sunt credincioșii ortodocși care postesc miercurea și vinerea. Cei mai mulți neglijează acest lucru și se dezleagă cu de la sine putere. Și aceasta înseamnă că nici sărbătoarea de Înviere din  fiecare duminică nu o respectă. Pentru că la fel foarte mulți creștini ortodocși își permit ca duminica să nu meargă la biserică. Cei care în noaptea de Paști au invadat și au făcut bisericile neîncăpătoare, pe parcursul anului devin foarte relaxați, și nu mai vin la biserică. Și ei spun că au o relație specială cu Dumnezeu, nu au nevoie să vină la biserică, sau nu vor să vină la biserică pentru că la biserică este multă lume și nu vor să stea în înghesuială, preferă să spună o rugăciune acasă, sau să intre în biserică să aprindă doar o lumânare, să lase un pomelnic, să spună o rugăciune și-apoi să plece acasă foarte degrabă. Aceasta este o mare neglijență și o mare neînțelegere, iubiți credincioși. Pentru că noi nu mergem la biserică doar ca să spunem o rugăciune, doar ca să trăim o emoție spirituală. Ci noi trebuie să mergem la biserică în fiecare duminică pentru a ne întâlni cu Hristos cel Înviat. Și pentru a ne hrăni cu El.

    În noaptea de Paști, Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune tuturor că vițelul este îngrășat și toți să mănânce din El. Nimeni să nu rămână flămând. Dar același vițel care Se junghie la Sfânta Liturghie  în noaptea de Paști, Se junghie în fiecare duminică la Sfânta Liturghie și ori de câte ori se săvârșește Sfânta Liturghie, și Se dă hrană credincioșilor. Hristos nu a venit în această lume ca să aducă o nouă religie sau o nouă morală sau să schimbe orânduielile politice. Ci a venit ca să Se dăruiască lumii ca Viață. Zice: Eu sunt Pâinea cea vie Care M-am pogorât din cer ca să Mă dau hrană lumii. Trupul Meu este adevărata mâncare, și Sângele Meu este adevărata băutură. Cine nu va mânca Trupul Meu și nu va bea Sângele Meu, nu va avea viață întru el. Iată de ce trebuie să venim noi la Sfânta Biserică în fiecare duminică și la fiecare sărbătoare dacă se poate. Ca să ne hrănim cu Hristos. Să ascultăm cuvântul Lui, și acest cuvânt să-l transformăm în rugăciune, să-I mulțumim pentru toate binefacerile arătate și nearătate, știute și neștiute, pe care cu îmbelșugare le revarsă peste noi, și apoi, să primim în dar Trupul și Sângele Său Care ni Se dă nouă ca hrană, ca mâncare și băutură, spre iertarea păcatelor și spre moștenirea vieții celei veșnice.

    Auzim că la Sfânta Liturghie toți cei prezenți sunt chemați, sunt invitați: cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste apropiați-vă. Dar câți înțeleg, și câți răspund la această chemare. Pentru că cei mai mulți stăm pe loc. Ca și cum noi nu avem nevoie de această hrană. Puțini sunt cei care răspund la această chemare. Cu foarte multe biserici s-a luat obiceiul ca măcar copiii să fie împărtășiți la Sfânta Liturghie, și este un lucru lăudabil, este un lucru bun. Dar acei părinți care își duc copiii la Sfânta Împărtășanie este bine să știe că și ei ar trebui să facă același lucru împreună cu copiii lor. Nu este suficient doar să-i împărtășească pe copii, iar ei să trăiască o viață străină de Hristos. Pentru că atunci ei vor deveni o contramărturie pentru copiii lor. Una îi învață pe copiii lor, și alta fac ei ca și părinți. Și la un moment dat copiii vor fi smintiți de acest lucru. Deci și noi părinții trebuie să mergem să ne pregătim, ca împreună cu copii noștri să ne împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Să postim miercurea și vinerea, și să nu ne dezlegăm cu de la noi putere, pregătindu-ne în felul acesta pentru întâlnirea de duminică cu Mântuitorul Iisus Hristos. Și chiar și atunci când mâncăm mâncare de dulce, nu trebuie să întrecem măsura, ci trebuie să mâncăm cu mulțumire, în așa fel încât mâncarea și băutura să nu fie pentru noi o piedică în calea Sfintei Împărtășanii.

    Și astfel unindu-ne cu Mântuitorul Iisus Hristos, prezența Lui în mintea și inima noastră devine și pentru noi izvor de nestricăciune. Dacă în felul acesta ne unim cu Mântuitorul Iisus Hristos încă din lumea aceasta, atunci cu siguranță că toți vom avea parte de aceeași slavă și de aceeași cinste de care a avut parte Preasfânta Fecioară Maria. Știm că Mântuitorul Iisus Hristos, în Ghețimani, S-a rugat stăruitor Părintelui ceresc și a zis, Părinte, Mă rog ca acolo unde sunt Eu să fie și ucenicii Mei. Și Domnul S-a rugat această rugăciune cu sudori de sânge. Să nu fim nepăsători așadar la o asemenea rugăciune și la o asemenea dragoste, pe care Mântuitorul Iisus Hristos o arată pentru noi păcătoșii. El vrea ca toți oamenii să se mântuiască, și la cunoștința adevărului să vină. El vrea ca toți să ne bucurăm la masa Sa, în Împărăția Sa. Și dacă cineva va rămâne pe dinafară, lucrul acesta se va întâmpla nu pentru că Domnul ne-a lepădat, ci pentru că noi L-am lepădat pe El. El nu leapădă pe nimeni. A zis către ucenicii Săi, Eu nu am venit în această lume ca să osândesc lumea. Ci ca să se mântuiască lumea prin Mine. Așadar, să reținem lucrul aceasta, pentru că este foarte important. Nu Domnul ne leapădă, ci noi suntem cei care e posibil să-L lepădăm pe El.

    Aș fi tare bucuros dacă toți cei care suntem aici prezenți, și-ați auzit aceste smerite cuvinte, ați reține și ați pune la inimă că în fiecare duminică este Paștele Domnului. În fiecare duminică avem posibilitatea să ne hrănim cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, dacă mai înainte ne-am pregătit prin postul de miercuri și de vineri și prin înfrânarea din toată vremea și tot ceasul, prin rugăciunea neîncetată, prin strădania de a păzi neîncetat cuvântul lui Dumnezeu, poruncile lui Dumnezeu, care sunt pentru noi dătătoare de viață. Și dacă ne vom strădui să ne petrecem în acest fel timpul acesta pe care Dumnezeu ni l-a dăruit să-l petrecem în această lume, atunci să fim încredințați că în Ziua cea de Apoi vom învia cu toții, nu spre învierea osândirii, ci spre învierea vieții, Amin. Iertați-mă.

 ***