Preasfințitul Teofil

Hristos, Lumina lumii   

Cuvânt la Botez   24 mai 2025     

Facultatea de Teologie Cluj-Napoca 

                                                                          Hristos a Înviat!

  Mă bucur tare mult că a rânduit Bunul Dumnezeu în așa fel lucrurile încât să pot să fiu astăzi împreună cu dumneavoastră la botezul micuței Anastasia, care a venit în această lume ca un dar al lui Dumnezeu pentru părinții ei și pentru familia extinsă, pentru bunici, pentru nași și pentru toți cei apropiați, dar astăzi ea este întoarsă înapoi în dar lui Dumnezeu prin Taina Sfântului Botez. Aceasta se întâmplă, ori de câte ori săvârșim botezul cel care este botezat este oferit lui Dumnezeu, este consacrat lui Dumnezeu, devine o persoană consacrată. Și ar fi bine să reținem acest lucru: nu doar preoții, nu doar episcopii, nu doar călugării sunt persoane consacrate. Ci toți cei botezați.

  Dacă ați fost cu luare aminte la rugăciunile care s-au citit și tot ce s-a întâmplat aici, ați văzut ce înseamnă să fii creștin. Să devii o lumină aprinsă din lumina lui Hristos. De aceea s-a oferit lumânarea și s-a spus, Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor încât, văzând faptele voastre, să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. Iată ce înseamnă să fii creștin. Când i s-a dat semnul Sfintei Cruci, pe care de acum este datoare Anastasia să-l poarte pe pieptul ei până la ultima răsuflare s-a spus, A zis Domnul, de voiește cineva să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie. Iată ce înseamnă să fii creștin: să-I urmezi lui Hristos întru toate. Noi nu mai putem avea amestec cu lumea aceasta. Dacă încercăm să facem compromisuri între Duhul lui Dumnezeu și duhul lumii, nu vom reuși. Pentru că Dumnezeu nu susține, Dumnezeu poate că tolerează compromisurile, dar nu le binecuvintează. Și nu le susține. Și-atunci, oricine încearcă să facă compromisuri între Duhul lui Dumnezeu și duhul acestei lumi, să vrea să fie și cu Dumnezeu și cu lumea, cu siguranță nu va reuși. Mai devreme sau mai târziu se va nărui totul.

  Ați văzut cum începe botezul, printr-o rânduială de exorcizare. Și apoi este întrebat cel ce vrea să se boteze, Te lepezi de satana? Mă lepăd. De trei ori. Te-ai lepădat de satana? M-am lepădat. Te unești cu Hristos? Mă unesc. Te-ai unit? M-am unit. Și crezi Lui? Cred Lui ca Unui Împărat și Dumnezeu. Iată rațiunea de a fi a unui creștin. Și ferice de noi că am fost prezenți la slujba acestui botez, ca împreună cu micuța Anastasia și noi să ne reîmprospătăm făgăduințele pe care le-am făcut atunci când am fost botezați. Și cred că ar fi bine să știm că în fiecare noapte de Paști, atunci când venim să ne aprindem lumânările din lumânarea preotului, noi nu facem altceva decât să actualizăm botezul nostru. Nu este o lumină magică pe care o ducem acasă ca să ne meargă bine. Nu. Nu aceasta înseamnă lumânarea din noaptea de Paști, sau lumina pe care o primim în noaptea de Paști. Ci în acel moment, noi ne readucem aminte de ceea ce s-a întâmplat la botez. Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca văzând faptele voastre, să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. Și vedeți că în fiecare noapte de Paști noi iarăși aprindem lumânarea din lumânarea preotului, care-L închipuie pe Mântuitorul Iisus Hristos, Lumina lumii. Și noi atunci devenim o mare de lumină. Dar să dea Dumnezeu să fie și la propriu, o mare de lumină. Adică noi toți, prin viața noastră, să fim o lumină care luminează în întunericul acestei lumi.

  Este nevoie de această mărturie, iubiții mei. Pentru că vedeți, avem senzația că întunericul are putere mai mare decât lumina. La ceea ce se întâmplă în lumea noastră, avem această senzație, că totul se năruie, că răul este mai puternic decât binele. Și aceeași senzație a fost și la răstignirea Domnului. Că s-a terminat totul. Luca și Cleopa au zis, ne-am pus speranța în El dar de trei zile este în groapă. Și totuși. Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le. Biruința nu a fost a răului: nu a fost nici a lui Pilat, nici a lui Irod, nici a lui Caiafa, nici a lui Iuda. Ci biruința a fost a lui Hristos, a binelui, a luminii, și așa va fi mereu, până la sfârșit. Adevărul învinge numai prin simplul fapt că există. El nu luptă, de aceea uneori avem senzația că nu are nici o putere. Dar a Lui este puterea. Și va, a învins deja. Mântuitorul ne-a asigurat. A zis, Îndrăzniți, Eu am biruit lumea. Noi nu așteptăm o biruință, ea este deja. Hristos a biruit răul, a biruit întunericul. Cum se spune în Prologul Evangheliei de la Ioan că Lumina luminează în întuneric iar întunericul n-a cuprins-o, n-a biruit-o. Pentru că nu poate. Pentru că întunericul, răul, nu are o consistență, nu are o esență în sine. Răul nu este decât o pervertire a binelui.

  Așa că, să nu ne descurajăm, oricâtă impresie ar face răul, oricât zgomot, să știți că biruința deja este a Mântuitorului Iisus Hristos. Rămâne ca noi să ne punem mereu încrederea în El. Și să trăim mereu în Lumina Lui, în lumina Poruncilor Lui, în lumina Evangheliei Lui. A Lui să fie slava, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, de acum și până-n veac, Amin. Hristos a înviat!

                                                                                  ***