Preasfințitul Teofil

Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci

Cuvânt la Sfânta Liturghie

17 septembrie 2023 

      În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Preacinstiți părinți, iubiţi credincioşi,

  Evanghelia care s-a citi astăzi la Sfânta Liturghie s-a încheiat cu aceste cuvinte ale Mântuitorului Hristos, Sunt unii dintre voi, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind cu putere.

  Atunci când Mântuitorul a rostit aceste cuvinte, El Se gândea în mod deosebit la câțiva dintre ucenicii Săi, care aveau să meargă împreună cu El pe Muntele Tabor și să aibă parte de acea minune a Schimbării la Față. În acel moment, cei trei Apostoli, Petru, Iacob și Ioan, L-au văzut pe Mântuitorul Iisus Hristos în lumina cea neapropiată. I-au văzut adevărata Lui stare, adevărata Lui identitate. Dar bine-nțeles că și ei s-au umplut de lumină în acel moment, pentru că altfel n-ar fi putut să-L vadă pe Hristos în lumină. Și-a fost un moment de mare bucurie, de mare fericire pentru ei, pe care ar fi vrut să-l înveșnicească. Și de aceea ei au zis, Apostolul Petru a zis, Doamne, cât de bine ne este nouă aici. Să facem trei colibe, una Ție, una lui Moise și una lui Ilie. Era o stare pe care o trăiau în inimă. Ei au văzut Împărăția lui Dumnezeu venind cu putere în inima lor. Au simțit bucuria prezenței lui Dumnezeu în inima lor. Și-au înțeles în cel moment că Iisus nu este nici Moise, nici Ilie, nici un oarecare prooroc, ci El este Fiul lui Dumnezeu. Însuși Tatăl a dat mărturie pentru aceasta zicând, Acesta este Fiul Meu Cel iubit, pe Acesta să-L ascultați.

  Deci Iisus este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, așa cum spunem în Crez. El S-a făcut și om, întru totul asemenea nouă afară de păcat, doar pentru ca să ne arate calea. Noi, acum, toți urmașii lui Adam, am rătăcit de la adevăr și de la viață. Suntem în umbra păcatului, și a morții. Și de aceea avem nevoie de povățuire, avem nevoie de călăuzire. Și această povățuire și călăuzire ne-o face Mântuitorul Iisus Hristos prin învățătura Sa, prin viața Sa, prin tot ceea ce a făcut El pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire.

  Prin urmare cuvântul acesta, Sunt unii dintre voi care nu vor vedea moartea până când nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind cu putere, pot să fie valabile și pentru noi astăzi. Este de dorit ca nici noi să nu vedem moartea, până când nu vom vedea Împărăția lui Dumnezeu venind cu putere în inima noastră. Să simțim cu adevărat prezența lui Dumnezeu în inima noastră. Să simțim legătura cu Dumnezeu în inima noastră, nu în afară. Câtă vreme legătura noastră cu Dumnezeu este exterioară, ne rugăm lui Dumnezeu dar ne îndreptăm privirea spre cer, sau spre icoană, sau oricum, în afara inimii noastre. Aceasta este o legătură exterioară cu Dumnezeu, și care nu este mântuitoare, nu este dătătoare de viață. Atunci când vin încercările vieții, greutățile vieții, observăm cum nu facem față, cum ne doboară crucea vieții. Dar cei care L-au cunoscut pe Dumnezeu cu inima, cei care trăiesc legătura cu Dumnezeu în inimă, orice greu ar veni asupra lor, sunt de nedoborât. Nu-i poate afecta, nici suferința, nici moartea, nici nedreptatea. Toate sunt suferințe exterioare. Așa, ușoare zgârieturi. Dar în inima lor ei sunt întăriți, sunt statornici.

  Uitați-vă la sfinții mucenici. Dacă citiți viețile sfinților mucenici, veți vedea cum ei au îndurat chinuri de neimaginat. Zâmbind. Cu seninătate. Cum era cu putință acest lucru? Doar pentru că ei aveau legătura cu Mântuitorul Iisus Hristos în inimă, cum s-a spus astăzi în Apostol, Sfântul Pavel a spus, Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Aici trebuie să ajungem. Aceasta este Împărăția lui Dumnezeu venind cu putere în inima noastră: nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și-atunci nimic nu mă mai poate vătăma, nimic nu mă mai poate clătina.

  Mă impresionează mereu martiriul Sfântului Ștefan. Era înconjurat de o mulțime fioroasă de oameni, care vroiau să-l ucidă cu pietre, după Lege, era legal ce făceau acei oameni. Dar el, era senin. Fața îi strălucea ca soarele. Și vedea cerurile deschise. Și pe Fiul Omului stând de-a dreapta puterii, așteptându-i sufletul. Iar el se ruga pentru ucigașii săi, așa cum a făcut-o și Hristos pe Cruce. Când S-a rugat pentru noi toți, zicând, Iartă-i, Părinte, că nu știu ce fac, la fel a făcut și Sfântul Ștefan, a zis, Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta. Și la fel, toți sfinții mucenici și-au binecuvântat călăii. S-au rugat pentru ucigașii lor. Nu i-au blestemat, nu le-au dorit moartea, ci dimpotrivă, prin jertfa lor, își dorea ca și ei, în cele din urmă să cunoască dragostea lui Dumnezeu, și se și întâmpla. Adeseori se întâmpla acest lucru: jertfa lor rodea credință în inimile ucigașilor. Mucenicul punea capul pe butuc, călăul îi tăia capul, dar când călăul vedea cum creștinul își dă viața pentru Hristos, și călăul punea după aceea capul pe butuc și zicea, și eu sunt creștin. Vedeți ce forță are mărturia, credința vie? Aceasta este de fapt singura metodă de a propovădui cu adevărat, de a evangheliza această lume rătăcită. Mărturia.

  Se spunea, tot atunci, la începuturile Bisericii, ale creștinismului, că sângele martirilor era sămânță pentru alți creștini. Și-așa poate și trebuie să fie până la sfârșitul veacurilor. Și noi astăzi trăim o mucenicie. Viața creștină nu este comodă; dacă vrem să trăim viața creștină, nu este comod. Este cruce. Este răstignire în fiecare zi. Dar, am auzit cuvântul Domnului din Evanghelie, Cine va voi să-și mântuiască sufletul, și-l va pierde.

  Adică cum să-ți mântuiești sufletul și să ți-l pierzi? Da. Există un mod de a-ți slava sufletul în duh lumesc. Separat de Dumnezeu. Și toți avem această tendință, de a ne salva, de a ne îmbunătăți viața, acum și aici. Vrem toți o viață mai bună. Vrem să fim fericiți. Și e îndreptățit. Dar dacă e fără Dumnezeu, până la urmă tot pierzanie este. Oricâți bani am avea, oricâtă sănătate am avea, într-o zi vom muri. Într-o zi le vom pierde pe toate. Chiar dacă nu le lăsăm de bunăvoie, într-o zi le vom lăsa de nevoie, și atunci, cum i s-a spus bogatului căruia i-a rodit țarina, cele pe care le-ai strâns, ale cui vor fi? Ce se întâmplă cu toate lucrurile acestea pe care noi le prețuim atât de mult? Și pentru care ne dăm viața, observați? Că noi ne dăm viața și pentru cele lumești, ne cheltuim viața pentru bani, pentru fericirea aceasta lumească. Muncim, până ne îmbolnăvim, ne facem o casă și după aceea mergem în cimitir, nu mai avem timp să locuim în ea.

  Observați cum ne dăm viața pentru lucruri care nu au valoare? Așa se înțelege cuvântul, Cine va voi să-și mântuiască sufletul, și-l va pierde. Adică dorința de a ne înstăpâni, aici, pe pământ. Dar zice Hristos, Cine-și va pierde viața pentru Mine și pentru Evanghelie, acela cu adevărat o va câștiga. Adică ceea ce au făcut martirii. Au renunțat la tot, pentru că-L aveau pe Hristos în inimă. Simțeau că cea mai mare bogăție a lor este în inima lor, pe care nu le-o putea fura nimeni. Și de aceea au pus cu ușurință capul pe butuc.

  Marele nostru voievod, Constantin Brâncoveanu. Știți, cum și-a dat viața. Pentru credință. Putea cu ușurință să renunțe la tot și să aibă favoruri, din partea sultanului, dar nu. A preferat să vadă cum îi mor copii pe rând, toți au fost uciși în fața lui, și-apoi la urmă, a pus și el capul pe butuc. Vedeți? Cum a fost în stare să facă acest lucru? Doar pentru că-L avea pe Hristos în inimă. Doar pentru că simțea bucuria legăturii cu Hristos în inimă și-atunci, nimic din cele din afară nu-l mai atrăgeau, nu-l mai impresionau. Doar pentru Hristos merită să-ți dai viața. Pentru că El este Însăși Viața. El este izvorul vieții, toate s-au făcut prin El și pentru El, de la El venim și la El ne ducem, de aceea zic, dacă nu-L cunoaștem pe Iisus, dacă nu simțim bucuria legăturii cu El în inimă, să știți că totul este zadarnic. Amăgire, dezamăgire peste dezamăgire. Și-n cele din urmă întunericul cel mai dinafară.

  În Duminica dinaintea marelui Praznic al Înălțării Sfintei Cruci, am văzut că pentru Iisus Crucea nu a însemnat altceva decât semnul iubirii Sale față de Tatăl, dar și față de noi. Când El suferea nu Se gândea la răutatea oamenilor. Nu Se gândea nici la Pilat, nici la Caiafa, nici la Iuda. Ci El Se gândea la Tatăl. El pe toate le primea din mâna Tatălui. Zice, Au doară nu voi bea paharul pe care Tatăl Mi l-a dat să-l beau? Și-n Ghețimani, El Se ruga Tatălui, Părinte, de-i cu putință treacă de la Mine paharul, dar nu cum vreau Eu; ci cum Tu voiești. Iar pe Cruce, ultimele cuvinte au fost, Părinte, în mâinile Tale încredințez duhul Meu. Deci legătura era cu Tatăl. El suferea, dar suferea din dragoste. De aceea, răutatea pe El nu L-a afectat. Și El a biruit răul și moartea prin dragoste.

  Dar se vede că tot crucea este și semnul iubirii noastre față de Dumnezeu. De voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie. Toate suferințele care vin asupra noastră, toate nedreptățile și greutățile acestei vieți pământești, sunt o cruce. Uneori foarte grea. Sigur că noi facem tot ce ne stă în putere ca să îmbunătățim și să îndreptăm lucrurile, dar dacă totuși nu se schimbă după tot efortul, înseamnă că e o cruce pe care trebuie să o purtăm până la ultima răsuflare, și trebuie să o purtăm, așa, ca din mâna lui Dumnezeu. A zis Mântuitorul către Pilat, N-ai avea nici o putere asupra Mea dacă nu ți-ar fi fost dat ție de sus. Deci tot ce ni se întâmplă e îngăduința lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu este autorul răului dar răul nu se poate manifesta dacă Dumnezeu nu îngăduie, dacă nu dezleagă. Când L-au prins pe Iisus, a zis Domnul, Acesta este ceasul vostru, și puterea întunericului. Adică o dezlegare din partea lui Dumnezeu. Altfel, n-ar fi putut să-L prindă. Așa cum a fost la început, când a fost prigoana lui Irod. L-a trimis în Egipt. I s-a zis Dreptului Iosif, Du-te în Egipt și stai acolo până când Te voi chema înapoi. Vedeți, Îl salvează. Dar acum la sfârșit nu-L mai salvează. Zice, Acesta este ceasul vostru, și puterea întunericului.

  Deci răul se manifestă cu îngăduința lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu ar îngădui, răul nu s-ar putea manifesta. De aceea noi putem spune că toate sunt de la Dumnezeu; nu pentru că El este autorul, ci pentru că le îngăduie; respectând libertatea făpturilor sale spirituale, îngeri, demoni și oameni. Și înseamnă că tot ceea ce se întâmplă este, în mare măsură, responsabilitatea noastră. Răul ține de alegerea omului. Și are consecințe, observați? Adam și Eva au păcătuit, și iată, toți urmașii lor suferă. Păcatul lor a afectat întreaga umanitate. Înseamnă că și păcatul meu afectează întreaga umanitate. Foarte mulți oameni păcătuiesc zicând, nu afectează pe nimeni. Este doar problema mea. Nu știe nimeni. E o mare amăgire. Tot ceea ce fac, afectează pe toți oamenii. În primul rând pe mine, și pe cei din maximă apropiere cu mine, familia mea, în duh vor suferi în primul rând, dar posibil că și în trup.

  Deci păcatul nu este fără consecințe. Produce răni. Să nu ne amăgim. Mic sau mare, păcatul produce răni în sufletul și în trupul nostru. De aceea, nu trebuie să găsim scuză la păcat. Ci trebuie să căutăm să luptăm împotriva lui, să ne pocăim, așa încât Domnul să vindece ranele păcatelor noastre.

  Deci iubiții mei, tot crucea trebuie să fie și semnul iubirii noastre față de Dumnezeu. Și noi trebuie să arătăm față de Dumnezeu atâta dragoste, încât să putem să lăsăm toate în urmă pentru Numele Lui, pentru cuvântul Lui, pentru Evanghelia Lui, pentru El ca Persoană. Esențial pentru El ca Persoană. Trebuie să-L iubim ca Persoană. Nu doar ajutorul Lui. Legătura cu El nu trebuie să fie doar din interes, ci pur și simplu de drag. Pentru că dacă noi nu-L cunoaștem pe Dumnezeu, încă o dată zic, totul este zadarnic.

  Deci nu este suficient doar să beneficiem de ajutorul Lui. Ci este important să-L cunoaștem ca Persoană. Să simțim ceea ce a simțit Sfântul Pavel, că nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și-atunci, orice s-ar întâmpla, pe toate le primesc cu seninătate, cu liniște, ca din mâna lui Dumnezeu, și pot să-I aduc mereu slavă lui Dumnezeu pentru toate, Amin. Iertați-mă.

                                                                                         ***