Preasfințitul Teofil

Domnul a venit să ia chipul fiecăruia dintre noi

Facultatea de Teologie Cluj-Napoca

13 ianuarie 2024

Părintele Teofil – Cuvânt de mulțumire

   Vă mulțumesc din toată inima pentru dragostea cu care m-ați primit și m-ați înconjurat, și pentru acest dar, pentru acest chip al Mântuitorului Hristos, care este de dorit să devină chipul fiecăruia dintre noi.

    Știți că în Sfânta Evanghelie nu există un portret al Mântuitorului, nicăieri. Evangheliștii nu L-au descris cum arată, cum a arătat. Tocmai pentru că El a venit să ia chipul fiecăruia dintre noi. Dacă vă uitați pe pereții bisericii vedeți, chipurile sfinților sunt de fapt chipul lui Hristos. Toți sfinții seamănă cu Mântuitorul Iisus Hristos. Și-așa trebuie să devenim toți: chip al lui Hristos. Icoane vii ale lui Hristos. Mântuitorul a zis, Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Eu și Tatăl Una suntem. Dar despre fiecare creștin ar trebui să se spună, cine a văzut un creștin, L-a văzut pe Iisus Hristos. Știți că, la începuturile Bisericii, păgânii se converteau văzând viața sfântă a creștinilor. Aceasta era forța mărturiei primilor creștini. Viața. Legătura lor strânsă și vie cu Mântuitorul Hristos. Nu e nevoie de alte predici, și de alte cuvinte.

    Acuma, poate că mă lungesc dar, mi se pare sugestiv, pentru a întări ceea ce vreau să spun. Undeva, într-o cetate, era un tată care avea o fiică demonizată. Și, i s-a spus, n-ai altă scăpare decât la călugării care viețuiesc în apropiere, dar sigur n-o să te primească; pentru că sunt smeriți și fug de slava deșartă. Și-atunci, tatăl a făcut așa, un șiretlic. L-a chemat pe un bătrân, călugăr, la el acasă, ca să-i cumpere lucrul de mână, rucodelia, cum se spune în limbajul monahal. Și bătrânul s-a dus, și când a intrat în casă, fata demonizată l-a scuipat, i-a dat o palmă peste un obraz. Atunci el a întors și celălalt obraz. Și când a întors și celălalt obraz, diavolul a fugit, fără nici un fel de rugăciune. Fără exorcisme, fără molitvele Sfântului Vasile. Vedeți, viața trăită, Evanghelia trăită.

    Ne temem foarte mult de diavol, de vrăji. Iată arma: a trăi Evanghelia. Și diavolul nu se va putea apropia de noi. Dacă nu trăim Evanghelia, dacă facem compromisuri, atunci el are putere asupra noastră; pentru că-i dăm drept. El nu ne poate obliga. Ne poate ispiti, dar nu ne poate obliga. Așa că, revin, ceea ce am încheiat la cuvânt, să-I dăm crezare lui Hristos și să ne legăm mereu inima de El și atunci, fericiți vom fi, și în veacul acesta, și în cel ce va să fie.

    Vă mulțumesc din toată inima. Poate că ne vom vedea și mâine cu unii la Sfânta Liturghie la Catedrală, și-apoi cine știe, data viitoare. Până atunci, ne păstrăm în inimă și în rugăciune. La mulți ani tuturor!

***