Preasfințitul Teofil

Cuvânt la Sfânta Liturghie – Sfântul  Apostol Andrei

30 noiembrie 2018    

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Preacucernici părinţi, iubiţi credincioşi,

    Mulţumire aducem lui Dumnezeu pentru această Sfântă și Dumnezeiască Liturghie pe care am slujit-o, în cinstea şi pomenirea Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, dar şi pentru pomenirea Sfântului şi întru tot lăudatului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, şi ocrotitorul acestei sfinte parohii. De fapt, Sfântul Apostol Andrei, împreună cu Sfântul Apostol Iacob, sunt şi ocrotitorii eparhiei noastre (…).

    În Apostolul care s-a citit astăzi la Sfânta Liturghie, Sfântul Apostol Pavel îi îndemna pe credincioşii din Corint, şi îi ruga oarecum stăruitor: Fiţi-mi mie următori, precum şi eu Îi urmez lui Hristos. Şi cred eu că acest cuvânt ar dori să ni-l pună astăzi la inimă şi Sfântul Apostol Andrei. Cred că şi el ne-ar spune acelaşi lucru: fiţi-mi mie următori precum şi eu Îi urmez lui Hristos. Sfântul Apostol Andrei, în tinereţea sa, în copilăria sa, a fost un om simplu, s-a născut într-o familie de pescari, de pe țărmul mării Galileii, dar se vede că în sufletul lui, în inima lui, din fragedă copilărie, s-a născut dorinţa de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, de a se apropia de Dumnezeu, şi bine-nţeles, ca pentru orice iudeu binecredincios, binecinstitor, şi dorinţa de a-L întâlni pe Mesia.

    Evreii erau pregătiţi pentru aceasta: să-L primească pe Mesia, adică pe Unsul lui Dumnezeu, pe Cel pe care Dumnezeu Îl va trimite pentru mântuirea întregului neam omenesc. Şi, atunci când a început lucrarea Sfântului Ioan Botezătorul, la pustia Iordanului, care îndemna pe toţi la pocăinţă, și spunea: Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor, tânărul Andrei s-a apropiat de Sfântul Ioan Botezătorul. Și mergea la Iordan  împreună cu el, a devenit ucenicul lui apropiat. Şi la un moment dat, de apele Iordanului s-a apropiat şi Mântuitorul Iisus Hristos. Fiind deja la vârsta de 33 de ani, vârsta maturităţii, El putea să-Și înceapă lucrarea de propovăduire. Şi ducându-se acolo ca să fie botezat de către Ioan, Ioan L-a descoperit tuturor. L-a arătat tuturor zicând: Iată Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatul lumii. Și atunci, tânărul Andrei, împreună cu un alt ucenic al Sfântului Ioan, L-au urmat pe Mântuitorul Iisus Hristos, neştiind încă foarte bine Cine este. Au primit doar mărturia maestrului lor, a învăţătorului lor, Sfântul Ioan Botezătorul. Şi s-au dus după El. Și Mântuitorul i-a întrebat: Ce doriţi de la Mine? Şi ei au zis Rabi, adică Învăţătorule, unde locuieşti? Şi Domnul le-a zis: veniţi şi veţi vedea. S-au dus, şi cu siguranţă că au povestit multe lucruri tainice, şi apoi ei s-au întors iarăşi la învăţătorul lor, Ioan Botezătorul, s-au întors iarăşi la munca lor. Mai mult, tânărul Andrei i-a vestit şi fratelui său, Petru, această bucurie, înainte de fapt se numea Simon. Zice: am aflat pe Mesia. Şi fratele Sfântului Andrei, viitorul Apostol Petru, a voit şi el să-L vadă pe Hristos, şi, când s-a apropiat de El, Domnul i-a zis : tu eşti Simon, fiul lui Iona, iar de acum te vei numi Chefa, piatră, Petru, cum îl numim noi astăzi. Aşadar, tânărul Andrei nu a putut să ţină bucuria doar pentru el, ci a simţit nevoia să o împărtăşească şi fratelui său Petru, şi cu siguranţă că şi multor altora, despre care nu ni se vorbeşte acum în Sfânta Evanghelie.

    A fost apoi un moment  în care Însuşi Domnul i-a căutat ei fiind  împreună cu tatăl lor, la pescuit pe ţărmul mării Galileii. Domnul s-a apropiat de ei, şi i-a chemat laolaltă zicându-le: Veniţi după Mine şi de acum înainte veţi fi pescari de oameni. Cunoaştem cu toţii acel moment, după o noapte în care n-au prins nimic, Mântuitorul S-a apropiat de ei, şi i-a îndemnat să arunce mreaja. Petru a zis: Doamne, toată noaptea n-a prins nimic, dar acum, dacă Tu zici, aşa vom face. Şi a aruncat mreaja şi apoi a prins foarte mult peşte, şi Petru s-a speriat, a fost uimit de ceea ce s-a întâmplat, şi a zis: Du-te de la mine, Doamne, că sunt om păcătos. Şi El i-a zis: Nu te teme. De acum, tu vei fi pescar de oameni.

    Deci iată că Însuşi Domnul i-a căutat pe aceşti doi fraţi, ca să-i cheme la Sine, să-i pregătească pentru această mare şi sfântă lucrare de propovăduire a Evangheliei la toată făptura, la întreaga lume, ceea ce cei doi Apostoli, Andrei şi Petru, și împreună cu toţi ceilalţi au făcut, după Pogorârea Sfântului Duh. După ce au fost întăriţi cu Duhul Sfânt, au plecat toţi la propovăduire, la toate neamurile, aşa cum Domnul i-a îndemnat: Mergeţi şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel care va crede şi se va boteza se va mântui, şi cel care nu va crede se va osândi. Sfântul Apostol Andrei a propovăduit Evanghelia chiar în ţinuturile noastre. Se vede că a ajuns până în ţinuturile Dobrogei de astăzi, în Scitia Minor, unde a întemeiat foarte multe comunităţi de creştini. Este acolo o peşteră unde el a poposit în timp ce propovăduia Evanghelia la sciţi, şi astăzi este loc de pelerinaj, pentru foarte mulţi dintre credincioşii creştini.

    Sfârşitul vieţii Sfântului Apostol Andrei a fost în localitatea Patras. Acolo el și-a dat viaţa în Mâinile Domnului, după ce a fost răstignit pe o cruce în formă de X, aşa cum o vedem astăzi zugrăvită în icoanele Sfântului Apostol Andrei. Înţelegem că Sfântul Andrei, după ce L-a cunoscut pe Mântuitorul Iisus Hristos, după ce L-a recunoscut că este Mesia Cel promis şi trimis de Dumnezeu poporului ales, dar nu numai, ci întregii lumi, L-a urmat, cu toată fiinţa, cu toată dragostea. A lăsat toate în urmă pentru dragostea Mântuitorului Iisus Hristos. Bucuria pe care i-a adus-o întâlnirea cu Mântuitorul Iisus Hristos în inimă nu a putut să o ţină doar pentru sine, ci a simţit  nevoia să o împărtăşească şi celor care nu-L cunoşteau pe Mântuitorul Iisus Hristos. Apostolii au primit în inima lor acest dor fierbinte, această dorinţă pe care Însuşi Mântuitorul o avea, ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină. Şi de aceea mergeau din loc în loc, din cetate în cetate, ca să-L binevestească pe Mântuitorul Iisus Hristos, să spună tuturor că El este Cel în Care oamenii trebuie să-şi pună toată încrederea, toată nădejdea. Nu trebuie să-şi pună încrederea în idolii mincinoşi care nu au nici ochi, nici urechi, nici gură, nu trebuie să-şi pună încrederea nici în bogăţie, nici în putere. Ci trebuie să-şi pună toată nădejdea şi toată încrederea în Mântuitorul Iisus Hristos.

    Şi, din fericire, se vede că foarte mulţi au ascultat şi au primit acest cuvânt, şi iată până în zilele noastre această lucrare s-a continuat. Și de aceea noi astăzi suntem creştini, credem în Mântuitorul Iisus Hristos, pentru că Sfinţii Apostoli, şi în mod deosebit pentru noi Sfântul Apostol Andrei, au făcut această lucrare de propovăduire, de binevestire. Dacă Sfântul Apostol Andrei a cunoscut această bucurie, de a-L întâlni pe Mântuitorul Iisus Hristos, şi a vestit-o şi altora, ne punem întrebarea dacă noi am cunoscut această bucurie, de a-L întâlni pe Mântuitorul Iisus Hristos. Dacă într-adevăr noi simţim nevoia să ne punem în El toată încrederea, toată nădejdea. Noi venim la biserică, suntem creştini botezaţi din fragedă copilărie, dar oare este într-adevăr în inima noastră această bucurie, pe care a avut-o Sfântul Apostol Andrei şi bine-nţeles că toţi Sfinţii Apostoli? Bucurie care i-a determinat să meargă din loc în loc, din cetate în cetate, ca să-L propovăduiască pe Hristos, şi în cele din urmă chiar să-și dea viaţa pentru El? Oare noi am primit această bucurie, avem în inima noastră această bucurie? Simţim nevoia să-L propovăduim pe Mântuitorul şi altora? Vedeţi că în jurul nostru sunt atâţi oameni care nu-L cunosc pe Mântuitorul, care trăiesc în minciună, care trăiesc în întuneric, care trăiesc în deznădejde. Şi ar avea nevoie de această mărturie, din partea noastră. Noi la fiecare Sfântă Liturghie cântăm, am cântat acum câteva momente: Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi. Cântăm, pentru că aşa este rânduit, pentru că aşa este scris în cartea de slujbă, dar chiar simţim această bucurie? Chiar simţim că am aflat credinţa cea adevărată, că am văzut lumina cea adevărată care vine de la Dumnezeu? Cred eu că dacă am simţi şi dacă am trăi aceste cuvinte, această mărturisire, această cântare, n-am putea să o ţinem doar pentru noi. Am simţi nevoia să o mărturisim şi altora, aşa cum a făcut-o Sfântul Andrei. De îndată ce L-a întâlnit pe Mântuitorul şi a stat de vorbă cu El şi a simţit că El este Mesia, că El este Cel Căruia trebuie să-ţi dăruieşti toată viaţa, L-a vestit şi altora. În primul rând s-a dus la fratele său, Simon, şi i-a zis: am găsit pe Mesia. Şi apoi cu siguraţă că au spus şi altora, şi altora, şi aşa vedeţi cum unul din altul s-a aprins această lumină, această flacără, care a ajuns până în zilele noastre.

    Noi astăzi am venit la Sfânta Liturghie şi ne-am întâlnit cu Mesia, cu Mântuitorul Iisus Hristos, El a fost aici împreună cu noi. Viu şi prezent prin Sfintele Taine. Prin Taina Preoţiei; episcopul, preotul, este o icoană a prezenţei lui Hristos în mijlocul nostru. Sfânta Împărtăşanie este o prezenţă reală a lui Hristos în mijlocul nostru, și Care Se doreşte să fie prezent şi înlăuntrul nostru, în inima noastră. Mulţi dintre noi ne-am împărtăşit cu Trupul şi Sângele Lui, care pătrunde în mădularele noastre, în rărunchi şi-n inimă. Devenim, iată, purtători de Hristos. De vreme ce ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Lui, în inima noastră ar trebui să se aprindă flacăra iubirii, bucuria aceasta negrăită, pe care ar trebui să o vestim şi altora.

    Suntem în Postul Naşterii Domnului, nu mai este mult până la marele praznic, şi cu toţii petrecem aceste zile cu mai multă luare-aminte, cred că simţim nevoia să postim mai mult, să ne rugăm mai mult, să citim mai mult Sfânta Evanghelie şi Sfintele Scripturi, şi învățăturile Sfinţilor noştri Părinţi, adică toţi simţim nevoia să ne curăţim de toată întinăciunea trupului şi a sufletului şi de toată răutatea, ca să ne facem vrednici de dragostea lui Hristos. Fie ca această zi de sărbătoare, această zi de pomenire a Sfântului Apostol Andrei, să fie pentru noi toţi un prilej de sporire duhovnicească, să simţim nevoia să lucrăm mai mult şi mai bine în via Domnului, în ogorul Domnului. Să simţim nevoia să-I urmăm lui Hristos, aşa cum a făcut-o Sfântul Apostol Andrei.

    Să ne întoarcem la casele noastre cu această râvnă şi cu această dorire pe care să le transformăm în rugăciune fierbinte către Mântuitorul Iisus Hristos, să Îi putem spune: Doamne, uite, eu stau înaintea Ta. Eu sunt lutul şi Tu eşti Olarul. Fă din mine ceea ce Tu voieşti. Vino şi Tu Însuţi fă întru mine voia Ta cea sfântă, Amin. Iertați-mă.

***