Preasfințitul Teofil

Cuvânt la Sfântul Maslu – Duminica Tomii

5 mai 2019

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Preacuvioase părinte, preacucernici părinţi, iubiţi credincioşi,

Hristos a Înviat!

    Doresc să-I mulţumim împreună Bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit şi anul acesta să petrecem în pace praznicul Învierii Domnului și, de asemenea, Săptămâna Luminată. Toată săptămâna aceasta am petrecut-o ca pe o singură zi. Arătând prin aceasta că Ziua Învierii Domnului este de fapt o icoană a veşniciei. O pregustare încă de pe acum a vieţii celei veşnice.

    Duminica de astăzi a fost prima duminică în care am înnoit praznicul Învierii Domnului. Avem aşadar sărbătoarea anuală a praznicului Învierii, dar avem şi sărbătoarea săptămânală a praznicului Învierii. Sărbătoarea anuală o pregătim întotdeauna prin cele patruzeci de zile de post, şi-apoi urmează Săptămâna Sfintelor Pătimiri. Sărbătoarea săptămânală şi ea este pregătită de cele două zile de post din timpul săptămânii, miercurea şi vinerea, care sunt oarecum în strânsă legătură cu Săptămâna Sfintelor Pătimiri. Aşadar, putem să păstrăm în inima noastră, mereu, această bucurie a Învierii, şi suntem datori, la fel ca şi Sfinţii Apostoli, şi noi să fim martori şi mărturisitori ai Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Tot ceea ce am trăit, tot ceea ce am gustat în aceste preacinstite zile, trebuie să împărtăşim şi altora, în mod deosebit celor care nu-L cunosc pe Mântuitorul Iisus Hristos.

    Evanghelia care s-a citit astăzi la Sfânta Liturghie se încheia cu aceste cuvinte: că Mântuitorul a făcut foarte multe minuni şi i-a învăţat pe oameni, a spus foarte multe cuvinte de învăţătură, încât dacă s-ar fi scris toate, dacă s-ar fi consemnat toate, nu ar fi încăput în toată lumea cărţile câte s-ar fi scris. Dar, ceea ce s-a scris, s-a scris pentru ca noi să credem că El, Iisus, este Hristosul, adică Unsul lui Dumnezeu, Trimisul lui Dumnezeu, şi crezând, să avem viaţă în Numele Lui. Acesta este motivul pentru care noi credem în Mântuitorul Iisus Hristos că El este izvorul vieţii noastre. El este dătătorul de viaţă. În afara Lui nu este decât întuneric şi moarte. Cine nu-L cunoaşte pe Mântuitorul Iisus Hristos şi nu trăieşte în lumina poruncilor Lui, nu are bucuria de a trăi. Orice ar avea şi orice ar face. Nimic nu-l bucură, nimic nu-l fericeşte.

    Să rămânem cu acest cuvânt din Sfânta Evanghelie, că noi trebuie să credem cu toată fiinţa noastră în Mântuitorul Iisus Hristos, şi crezând să avem viaţă în Numele Lui. Și mă gândesc că ar fi potrivit acum şi aici să facem distincție între ceea ce înseamnă a fi om credincios lui Hristos şi a fi om religios. Mi se pare că noi confundăm aceste două atitudini, de om credincios cu om religios. Şi ne complacem în starea de om religios. Şi a fi om religios este foarte diferit de a fi om credincios. Ce înseamnă să fi om religios? Însemnă să mărturiseşti o anumită religiozitate, cumva să-ţi arăţi un soi de preocupare faţă de Dumnezeu, faţă de cele sfinte, te duci duminica la biserică, încerci să arăţi evlavie faţă de lucrurile sfinte. Dar după ce ai plecat de acolo, tu revii la aşa-numita viaţă obişnuită. Şi care este în foarte mare contradicţie cu ceea ce noi trăim în Biserică. Este o mare diferenţă între felul în care mă port în biserică, şi felul în care mă port acasă, sau pe stradă, sau la servici… Acesta este omul religios: deci care într-un fel se comportă la biserică şi-n alt fel se comportă acasă, sau la servici, sau pe stradă, sau oriunde s-ar afla. Adică el este deopotrivă şi om religios, dar şi om lumesc; şi preferă mai mult starea omului lumesc. Merge la biserică şi se roagă dar nu din dorinţa de a dobândi viaţa şi fericirea veşnică, ci din dorinţa de a obţine beneficii aici pe pământ. Mergem la biserică şi ne rugăm pentru ca să ne dea Dumnezeu sănătate, pentru ca să ne-ajute Dumnezeu în greutăţile vieţii, şi multe altele pe care noi I le cerem lui Dumnezeu. Dacă le primim ne bucurăm, dar, bine-nţeles că tot ceea ce primim risipim după aceea prin păcate, în fiecare zi.

    Ori, Mântuitorul Iisus Hristos nu-Și doreşte astfel de slujitori şi de ucenici. Dacă noi credem în El, şi ne-am botezat în Numele Preasfintei Treimi, atunci noi trebuie să arătăm aceasta prin viaţa noastră, oriunde ne-am afla. Un om credincios lui Hristos este acelaşi, şi în biserică, şi acasă, şi pe stradă, şi la servici. Legătura lui cu Hristos este neîntreruptă. El nu poate să facă nimic care să fie în contradicţie cu Evanghelia şi cu poruncile Domnului. Și chiar dacă uneori se-ntâmplă să aibă anumite abateri sau greşeli, el se căieşte din toată inima şi încearcă cât mai repede să îndrepte greşeala pe care a făcut-o.

    Timpul care urmează de aici încolo pe parcursul anului bisericesc va fi un timp în care noi să ne întărim tot mai mult credinţa în Mântuitorul Iisus Hristos şi ataşamentul nostru faţă de El. Toate cuvintele pe care le vom auzi în Sfânta Evanghelie să dea Dumnezeu să se sădească în inimile noastre şi să aducă rod. Rod însutit de viaţă veşnică, rod bineplăcut lui Dumnezeu prin faptele credinţei, prin faptele milei trupeşti şi ale milei sufleteşti, Amin.

Hristos a Înviat!

***