Preasfințitul Teofil

Cuvânt la Sfânta Liturghie – Sfânta Muceniţă Pelaghia

3 spre 4 mai 2019

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Preacucernice părinte, preacuvioase maici, iubiţi credincioşi,

Hristos a Înviat!

    Cu această Sfântă Liturghie încheiem Săptămâna Luminată. O numim aşa, pentru că în aceste zile ne-am bucurat cu toţii de lumina Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Lumina pe care noi am luat-o din lumânarea preotului, Îl simbolizează de fapt pe Mântuitorul Iisus Hristos. Această lumină s-a aprins şi în inimile noastre, şi este de dorit ca această lumină să strălucească în inima noastră şi pe feţele noastre nu doar în această săptămână, ci în toată vremea vieţii noastre, câtă ne-a mai rămas de trăit în această lume.

    Săptămâna aceasta se mai numeşte Luminată şi pentru faptul că în vechime, în noaptea de Paşti se botezau foarte mulţi catehumeni, adică cei care în perioada Postului Mare s-au pregătit pentru Taina Sfântului Botez. Şi atunci, la Botez, erau îmbrăcaţi toţi într-o cămaşă albă, şi primeau în mână o lumânare, şi aşa rămâneau îmbrăcaţi în toată săptămâna care urma. Iar cei care au fost botezaţi erau numiţi „luminaţi”. Și, acesta este, aşadar, un motiv, pentru care, sau un alt motiv pentru care numim această săptămână Săptămână Luminată.

    Desigur, noi toţi am fost botezaţi în copilărie, şi la fiecare Sfântă Liturghie, la fiecare sărbătoare a Învierii, noi înnoim legămintele pe care le-am făcut la Botezul nostru, în inima noastră se reaprinde şi se reînnoieşte lumina harului Mântuitorului nostru Iisus Hristos.  Cred că ne va fi de foarte mare folos să luăm aminte la cuvântul pe care l-am auzit mai devreme în Sfânta Evanghelie, cuvântul Înaintemergătorului Domnului, al Sfântului Ioan Botezătorul, care a zis: acum El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez. De vreme ce am cunoscut dragostea lui Dumnezeu, împărtăşită nouă prin Fiul Său, prin Mântuitorul Iisus Hristos, înseamnă că noi trebuie să micşorăm tot mai mult omul cel vechi, al păcatului, şi să lăsăm să crească în noi omul cel nou, după Chipul Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Lumina lui Hristos trebuie să strălucească în această lume prin viaţa noastră, prin faptele noastre, prin tot ceea ce facem, prin tot ceea ce gândim, prin tot ceea ce vorbim, în toate trebuie să strălucească Chipul lui Hristos, Lumina lui Hristos.

    Frăţiile voastre sunteţi aici o comunitate foarte mică, sunteţi la început, dar, se vede că sunteţi o comunitate mare în credinţă şi în dragoste, de vreme ce aţi venit în această vreme târzie aici la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, ca să vă întâlniţi cu Mântuitorul Iisus Hristos, să vă împărtăşiţi cu Trupul şi Sângele Lui. Și această credinţă poate să crească mereu şi mereu, şi în felul acesta puteţi fi o mărturie în lumea în care vă este dat să trăiţi. Fiecare la locul său de muncă, poate şi trebuie să fie o mărturie a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Pentru că sunt atât de mulţi oameni care nu-L cunosc. Atât de mulţi oameni care-L caută fără să ştie. Pentru că toţi oamenii caută adevărul, toţi oamenii caută dragostea, tânjesc după dragoste, şi bine-nţeles că nu le pot găsi nicăieri în chip desăvârşit, decât în Mântuitorul Iisus Hristos. El este Adevărul şi Viaţa, Care S-a descoperit, şi Se descoperă, iată, prin noi, lumii întregi. Este pentru noi aceasta o responsabilitate, s-ar putea să fie şi o povară, dar această povară este o povară dulce, o povară uşoară, pentru că tot ceea ce facem, facem din dragoste pentru Domnul nostru Iisus Hristos, dar şi din dragoste pentru fraţii noştri, pentru toţi oamenii, pentru cei care încă nu-L cunosc, dar ar avea atât de mare şi de multă nevoie de El, şi de dragostea Lui.

    Să ne rugăm aşadar, la această Sfântă şi Dumnezeiască Liturghie, să ne întărească Domnul pe noi pe toţi, să mergem pe calea Lui, şi să fim, pentru toţi aceia pe care Domnul ni-i scoate în cale, sare şi lumină. Sare care dă gust vieţii, şi lumină care luminează în întuneric.

    A Domnului nostru Iisus Hristos să fie slava, împreună cu Tatăl, şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea, şi-n vecii vecilor, Amin. Hristos a Înviat!

***

Preasfințitul Teofil

Cuvânt după Sfânta Liturghie – Sfânta Muceniţă Pelaghia

3 spre 4 mai 2019

    Hristos a Înviat! Mulţumim lui Dumnezeu că am încheiat împreună Săptămâna Luminată, şi pentru dumneavoastră este şi hramul tinerei parohii, Sfânta Muceniţă Pelaghia, pomenirea Sfintei Muceniţe Pelaghia. Ea a trăit cu multe sute de ani în urmă, pe vremea împăratului Diocleţian, poate că cei mai mulţi îi cunoaşteţi viaţa, şi ea poate să fie pentru noi, pentru toţi, un model de dragoste în Hristos, un model de mărturisire, pentru că ea cu adevărat a trăit cuvântul pe care l-am pomenit mai devreme, cuvântul Sfântului Ioan Botezătorul, că Hristos trebuie să crească şi noi trebuie să ne micşorăm.

    Atunci când ea L-a cunoscut pe Hristos, când a cunoscut dragostea lui Hristos, cu adevărat s-a micşorat, a renunţat la toate, la toată slava, la toată bogăţia, şi în cele din urmă a plătit chiar cu viaţa credincioşia ei faţă de Mirele Hristos. Nu ştim dacă noi vom fi puşi în situaţii asemănătoare, n-ar fi de dorit, nu trebuie să ne dorim mucenicia, pentru că s-ar putea să nu fim în stare să-i facem faţă. Dar dacă Dumnezeu va îngădui, cine ştie, vedeţi că trăim vremuri grele, şi adeseori se stârneşte prigoană împotriva credinţei creştine. Chiar și-n vremea noastră, sunt zone unde creştinii sunt omorâţi numai pentru faptul că ei cred în Iisus Hristos, doar atât. Nu se ştie dacă vom fi puşi într-o asemenea împrejurare; dar repet, dacă ar trebui să trecem prin aşa ceva, Domnul să ne dea putere, Domnul să ne întărească. Pentru că dacă El nu ne-ar întări, cu siguranţă că n-am putea face faţă unui asemenea încercări.

    M-am bucurat tare mult să fiu împreună cu frăţiile voastre la această vreme târzie în noapte, dar vedeţi cum noaptea se poate preface în zi atunci când o petrecem în rugăciune, în comuniune cu Dumnezeu şi în comuniune unii cu alţii. Am admirat felul în care v-aţi aranjat aici bisericuţa, chiar dacă este un spaţiu improvizat, dar, m-am simţit chiar ca într-o biserică autentică. Și aici cred că este întâi de toate meritul părintelui, dar şi al celor care îi sunteţi aproape, al doamnei preotese şi al tuturor credincioşilor, cred că şi maicile au contribuit cu una alta, aşa că vă felicit din toată inima pentru ceea ce faceţi şi pentru ceea ce sunteţi, şi vă doresc din toată inima să sporiţi cât mai mult în credinţă şi în dragoste, spre bucuria Domnului nostru, dar şi spre bucuria noastră veşnică. Iertaţi-mă. Hristos a Înviat!

***