Preasfințitul Teofil  

Cuvânt la Sfânta Liturghie – Catedrala Mitropolitană Cluj-Napoca 

19 mai 2021         

Preacuvioși și preacucernici părinți, iubiți credincioși,

Hristos a Înviat!

    Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru aceste zile binecuvântate, pe care le-am petrecut împreună cu frățiile voastre, Îi mulțumesc că mi-a dat prilejul să revăd oameni dragi sufletului meu, dar pe care-i port mereu în inima mea, și în rugăciunile mele. Îi mulțumesc din toată inima pentru această Sfântă Liturghie de astăzi, pentru împreună slujirea cu părinții slujitori ai Catedralei, cu părinții diaconi, și cu toți cei ce am fost astăzi aici împreună adunați în Numele Domnului nostru Iisus Hristos, ascultându-I cuvântul și bucurându-ne de părtășia împreună cu El prin dumnezeieștile Taine. Îi mulțumesc din toată inima Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Andrei că a binecuvântat această împreună slujire.

    Aș vrea să rămânem, din Sfânta Evanghelie care s-a citit astăzi la Sfânta Liturghie, cu două învățăminte aș zice eu fundamentale pentru viața noastră duhovnicească. A zis Mântuitorul, Eu sunt Pâinea Vieții. Pâinea este hrana noastră. Fără de care nu putem trăi, nu putem avea viață din punct de vedere biologic. Înseamnă că, la fel, dacă nu Îl cunoaștem pe Mântuitorul Iisus Hristos, nu-L iubim și nu-I păzim cuvântul, suntem morți din punct de vedere duhovnicesc. Și ne și spune, în altă parte în Sfânta Evanghelie de la Ioan, Cine nu va mânca Trupul Meu și nu va bea Sângele Meu, nu va avea viață întru el.  Auziți? Nu va avea viață întru el. Deci cine nu-L cunoaște pe Mântuitorul Iisus Hristos și nu se hrănește cu dragostea Lui, nu se hrănește cu Trupul și Sângele Lui, înseamnă că este un om mort din punct de vedere duhovnicesc, chiar dacă, din punct de vedere biologic încă funcționăm.

    Dar dacă Mântuitorul ni Se oferă nouă ca hrană, ca mâncare și băutură, înseamnă că și noi, la rândul nostru, trebuie să facem la fel. Și noi trebuie să fim hrană, unii pentru alții, în dragoste. Când auzim la Sfânta Liturghie cuvintele Domnului, Luați, mâncați, Acesta este Trupul Meu, beți dintru acesta toți, Acesta este Sângele Meu, aceste cuvinte sînt valabile și pentru noi. Înseamnă că și noi trebuie să ne oferim trupul și sângele ca hrană. Să ne jertfim, în dragoste. Zice Mântuitorul, Nu este iubire mai mare decât să-ți dai viața pentru cel iubit. Și a-ți da viața pentru celălalt se poate face în felurite chipuri. Important este să conștientizăm acest lucru.

    Și-apoi, al doilea lucru pe care aș vrea să-l reținem, un alt cuvânt al Mântuitorului, din Evanghelia de astăzi, Pe cel care vine la Mine nu-l voi scoate afară. Ce cuvânt mângâietor, ce cuvânt încurajator. În altă parte spune, Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni pe voi. Nu am venit în această lume ca să se osândească lumea prin Mine, zice Domnul, ci ca lumea să se mântuiască prin Mine. La un moment dat, au trecut, Mântuitorul cu ucenicii Săi, pe lângă o cetate, care nu i-a primit. Ci i-a alungat. Și atunci Apostolii s-au supărat, foarte tare. Și au zis, Doamne, n-ai vrea să ne rugăm să se coboare asupra lor foc din cer, așa cum a făcut Ilie? Și Domnul le-a zis: Oare nu știi fiii Cărui Duh sînteți? Fiul omului nu a venit în această lume ca să se piardă lumea prin El, ca să se osândească lumea, ci a venit în această lume ca lumea să se mântuiască prin El.  Înseamnă că Domnul vrea ca toți oamenii să se mântuiască. El ne cheamă pe toți, ne așteaptă pe toți, ne dorește pe toți. Nu respinge pe nimeni. Dacă cineva nu se va mântui, dacă cineva va ajunge în iad, aceasta va fi doar pentru că el nu a răspuns la chemarea Mântuitorului. Fie în veacul acesta, fie în cel ce va să fie, pentru că și în Ziua Judecații va fi, am putea spune, o chemare. Mai ales pentru cei care n-au avut șansa să-L vadă în această lume, să-L cunoască. Îl vor vedea atunci, și vor putea spune da, sau nu. Iadul va fi, repet, pentru cei care Îi spun nu lui Dumnezeu. Și aici, și-n veșnicie.

    Spunea cineva că iadul este refuzul absolut al iubirii. Pe cât de absolut a fost de împărtășită de către Domnul, pe atât de absolut poate să fie refuzată de către oameni, de către îngerii răi, și acesta este iadul. Dar iadul nu este un loc creat de Dumnezeu în care să-i tortureze pe oameni după gravitatea faptelor. Ci este o stare, pe care noi ne-o creăm, în primul rând prin refuzul acesta al iubirii, și, iată, o stare care se poate înveșnici, dacă ne mutăm în această stare, din această lume, la cele veșnice. De aceea trebuie să fim cu foarte multă grijă, și timpul acesta pe care Dumnezeu ni-l dăruiește în această lume să fie cu adevărat un timp al mântuirii, adică un timp în care să cultivăm dragostea. Și față de Dumnezeu, și față de aproapele. Să fim cu adevărat hrană unii pentru alții. Hrană și pentru Domnul, pentru că și Domnul vrea să Se hrănească cu noi. Când a zis pe Cruce, Mi-e sete, nu-I era sete de apă, ci Îi era sete de dragostea noastră. Și la fel Îi este foame de dragostea noastră. În limbajul iubirii există această expresie: mi-e așa de drag că l-aș mânca. Simți nevoia să-l mănânci pe cel iubit. Iată lucrul acesta este posibil, și-n relația cu Dumnezeu, în Sfânta Taină a Împărtășaniei, dar și în relația dintre noi.

    Să ne dea Dumnezeu acest duh, și această putere de a ne iubi unii pe alții, și de a ne sluji unii altora, așa cum Domnul ne-a arătat și ne-a învățat.

    A Lui să fie slava, împreună cu Tatăl, și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și-n vecii vecilor, Amin. Hristos a Înviat!

 ***