Preasfințitul Teofil

Cuvânt la Sfânta Liturghie – Botezului Domnului

6 ianuarie 2021

 În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Preacucernice părinte protopop, preacuvioase părinte ierodiacon, iubiți credincioși,

    Aș dori să-mi încep cuvântul cu o scurtă mărturisire. Dimineață am ajuns un pic mai devreme aici la frățiile voastre, și v-am văzut cum alergați spre Sfânta Biserică, cum ați venit alergânnd, și m-a impresionat deosebit de mult acest lucru. Să alergi, la Casa lui Dumnezeu. Nu poate fi ceva mai frumos. Am văzut o împlinire a cuvântului Psalmistului: Precum dorește cerbul izvoarele apelor, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. Aceasta este setea sufletului omenesc: să-L cunoască pe Dumnezeu, să se întâlnească cu Dumnezeu, să se împace cu Dumnezeu. Pentru că simțim că între noi și Dumnezeu adeseori este un zid despărțitor, o prăpastie, care se creează din pricina păcatelor noastre, a rătăcirilor noastre. Și atunci noi simțim nevoia să ne căim, să ne cerem ieratre, să ne împăcăm cu Dumnezeu, pentru că fără de El nu putem trăi. Viața noastră fără El n-are nici un rost; venim de nicăieri și ne ducem nicăieri.

    Cred că ceva asemănător se întâmpla și la Iordan, acolo unde Sfântul Ioan Botezătorul pregătea calea Domnului nostru Iisus Hristos și-i îndemna pe oameni la pocăință. Și oamenii, tot așa, alergau acolo. Alergau la Sfântul Ioan Botezătorul, erau impresionați de cuvântul lui, cuvântul lui ajungea la inima lor, chiar dacă-i mustra. Pentru că le spunea șerpi, pui de năpârci; cine v-a învățat pe voi că veți scăpa de mânia ce are să fie. Faceți fapte vrednice de pocăință. Dar, cuvântul lui Ioan, care era cuvântul iubirii, era de fapt o mustrare a iubirii, le-a mers la inimă. Nu i-a speriat, nu i-a tulburat. Nu i-a supărat că Ioan îi certa, ci dimpotrivă, au întrebat: Ce să facem? Și el le-a spus ce trebuie să facă, fiecăruia. Să împartă hainele cu cei lipsiți, mâncarea de asemenea, soldații să nu asuprească pe nimeni, vameșii să nu ia mai mult decât este rânduit, fiecare să trăiască în bună cuviință, și după rânduiala Bunului Dumnezeu, după Poruncile dumnezeiești. Și într-o asemenea lucrare, și atmosferă care s-a creat acolo la Iordan, la un moment dat a venit și Mântuitorul Iisus Hristos. Și s-a apropiat de Ioan, ca să fie botezat. Și Ioan s-a speriat. Pentru că știa Cine este, din descoperire dumnezeiască; și-a zis: Eu trebuie să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine? Iar Domnul i-a zis: Lasă; lasă să împlinim acum toată dreptatea. Și atunci Ioan s-a smerit, și a ascultat și L-a botezat pe Domnul Hristos, și-n clipa aceea s-au deschis cerurile, și Ioan a auzit glasul Tatălui, Care a dat mărturie. A zis: Acesta este Fiul Meu Cel Iubit, întru Carele am binevoit. Și Duhul Sfânt de asemenea S-a pogorât în chip de porumbel, peste Dânsul.

    Acest moment îl sărbătorim noi astăzi cu atâta bucurie. La Botezul Domnului s-au întâmplat, aș zice, două lucruri de căpătâi pentru mântuirea noastră, pentru credința noastră. Întâi de toate, Mântuitorul Iisus Hristos, prin Botezul Său, a descoperit Taina Preasfintei Treimi. S-a descoperit pe Sine ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Și de aceea sărbătoarea de astăzi se mai numește și Arătarea Domnului. Adică Domnul Își arată adevărata Lui identitate. La Naștere, lucrurile au fost mult mai tainice, mai discrete, doar îngerii au dat mărturie păstorilor, desigur Maica Domnului știa tot prin descoperire îngerească, Dreptul Iosif de asemenea. Dar, era totuși învăluit în mare taină, în mare mister. Și așa, a crescut în casa Dreptului Iosif, îngrijit de Preasfânta Sa Maică, de Sfânta Fecioară Maria. Mai știm momentul acela de la doisprezece ani, când S-a rătăcit, cred că intenționat, la Templu, și unde stătea de vorbă cu învățații iudeilor, și toți erau mirați de unde știe atât de multe lucruri, El fiind doar un copil de doisprezece ani. Și Maica Domnului atunci L-a mustrat, și-a zis: Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Pentru că iată eu și tatăl Tău Te căutăm, și El a zis: Au nu știați că-n cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu? Dar după aceea n-a mai zis nimic ci S-a întors împreună cu ei, și zice Sfântul Evanghelist Luca că le-a fost supus din momentul acela; adică a trăit ca un copil obișnuit am zice noi, și sunt de lepădat acele speculații și afirmații care spun că Iisus în perioada aceasta a fost plecat în India sau în Egipt și acolo El Și-a agonisit înțelepciunea și puterile cu care după aceea a făcut minuni și i-a atras pe oameni la El. Este o mare rătăcire aceasta, și să nu o primiți. Pentru că, iată, ziua de astăzi, Botezul Domnului, ne arată Cine este de fapt Iisus Hristos. El nu este un simplu om. Nici măcar un mare prooroc. Ci este Fiul lui Dumnezeu Întrupat.

    Pentru un iudeu binecredincios era foarte important să știe și să respecte că există un singur Dumnezeu. Aceasta era prima poruncă din cele zece pe care i le-a dat Dumnezeu lui Moise. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău, să nu ai alți Dumnezei afară de Mine. Dar iată că acum, Acest Dumnezeu dă mărturie că are un Fiu. Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit. Și de asemenea apare și cea de-a treia Persoană, Preasfântul Duh, Care Se pogoară deasupra lui Iisus în chip de porumbel. Și după aceea vor fi și alte momente în care Mântuitorul Se va descoperi pe Sine ca Fiu al lui Dumnezeu. Eu și Tatăl Una suntem, va spune în altă împrejurare. Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Și lucrul acesta i-a scandalizat pe iudei. Cum se poate ca Dumnezeu să aibă un Fiu? A fost primul capăt de acuzare, când a auzit Caiafa și-a rupt veșmintele. Cum adică, Te numești pe Tine Fiul lui Dumnezeu? Dar, Mântuitorul n-a comentat. Doar a mărturisit. Aceasta este realitatea. Și aceasta este marea descoperire pe care o face El lumii. Că Dumnezeu nu este o singurătate absolută, nu este o autoritate supremă Care Se impune doar prin lege. Ci Dumnezeu este dragoste. Care ni se pune la dispoziția noastră, în slujire. Dumnezeu este Cel Care Se jertfește, iată, pentru noi. Nu ni Se impune. Ci doar ne cheamă la Sine, ni Se desoperă. El vrea ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină.

    Dacă Dumnezeu este dragoste, și toți suntem de acord cu acest adevăr, dragostea nu poate să fie de unul singur. Dragostea presupune comuniune de persoane. Și iată, Mântuitorul descoperă că Persoanele sunt trei: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Deși sunt trei Persoane, mărturisim Un singur Dumnezeu. Și omul, de asemenea, a fost creat după icoana acestui Dumnezeu Treimic. Și ni se spune în Cartea Facerii că Dumnezeu l-a făcut pe om, bărbat și femeie l-a făcut. Deci iată, l-a făcut pe om, singular, bărbat și femeie, plural, după aceea au apărut copiii. Deci chiar dacă sunt mai mulți oameni, Dumnezeu ne-a gândit ca pe un singur om. Într-o unitate desăvârșită. Dar această unitate din nefericire s-a stricat, din pricina neascultării primilor oameni, care n-au ținut cont de sfatul lui Dumnezeu, de îndrumarea Lui. Și atunci în firea noastră s-a produs stricăciunea și moartea, ne-am dezbinat lăuntric în primul rând, mintea s-a despărțit de inimă, cuvântul de faptă, una gândim, alta simțim, alta spunem și alta facem. Aceasta este marea nenorocire care l-a cuprins pe om, după înstrăinarea lui de Dumnezeu. Și acum noi nu ne mai sințim uniți unii cu alții, ci dimpotrivă, ne simțim dezbinați. Iată Mântuitorul Iisus Hristos a venit în lume ca să refacă această unitate. Și acesta este al doilea lucru pe care-l cunoaștem noi la Botez, că Iisus Hristos este Calea Mântuirii noastre. Pe El trebuie să-L ascultăm, pe El trebuie să-L urmăm. El a venit în această lume ca să ne arate și să ne ajute cum să dobândim starea noastră cea dintru început; această unitate a firii umane, dar și comuniunea noastră deplină cu Dumnezeu. Doar în El și prin El putem să dobândim toate acestea. Și aceasta este semnificația Botezului nostru, a Botezului creștin, care este diferit de Botezul pe care-l făcea Ioan, în Iordan. Ioan îi boteza pe oameni în semn de convertire, dar le spunea, Vine Altul după mine Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintelor. Acela vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc. Și când a venit, L-a arătat lumii întregi și a zis, Iată Mielul lui Dumnezeu Carele ridică păcatele lumii. El trebuie de acum să crească iară eu, să mă micșorez. Și așa s-a întâmplat. Ioan s-a smerit pe sine, în cele din urmă a primit moarte mucenicească, făcându-se Înaintemergător al Domnului chiar și la iad, cu sufletul său, iar Domnul Și-a început lucrarea Lui de propovăduire și i-a chemat pe toți oamenii la mântuire, a zis: Eu sunt Calea, Adevărul și viața. Nimeni nu poate să vină la Tatăl decât prin Mine. Eu sunt Ușa. Prin Mine dacă va intra cineva se va mântui. Și noi, când ne botezăm, de aceea ne botezăm, pentru că vrem să ajungem la Tatăl nostru Cel din ceruri. Vrem să fim și noi copii iubiți ai Părintelui ceresc. Vrem să fim și noi acolo unde este El. Și de aceea ne botezăm, și ne lepădăm de satana, și de toate lucrurile lui, de aceea alergăm în fiecare duminică și sărbătoare la Sfânta Biserică, la Sfânta Liturghie, ca să ne împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului, spre iertarea păcatelor și spre moștenirea vieții veșnice. Pocăința noastră deschide întotdeauna cerul. Dacă ne căim și ne recunoaștem păcatele, iată Dumnezeu Se coboară la noi, Dumnezeu Se unește cu noi în Sfânta Taină a Împărtășaniei. Și ne recunoaște pe toți ca fii iubiți ai Săi.

    Mare binecuvântare este aceasta pentru noi. Și dacă ziua de astăzi o sărbătorim cu atâta solemnitate, cu atâta bucurie, cred că este de dorit să facem la fel și cu ziua Botezului nostru, iubiții mei. Nu știu câți dintre noi cunoaștem ziua în care am fost botezați, data Botezului. Dacă nu o cunoaștem, să încercăm să o aflăm. Și așa cum ne sărbătorim ziua de naștere după trup, așa cum ne sărbătorim onomastica, poate chiar mai mult să acordăm atenție zilei noastre de naștere pentru veșnicie. Și în această zi să căutăm dacă se poate să mergem la Sfânta Biserică, să ne spovedim, să ne împărtășim, să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru acest mare dar al mântuirii. Acesta este cel mai prețios lucru pe care-l putem avea. În rest, toate celelalte să știți că ni se risipesc. Putem să avem toată lumea la picioarele noastre, nu înseamnă nimic. Dacă nu-L cunoaștem pe Domnul, și dacă nu suntem uniți cu El, într-o zi pe toate le vom pierde. Dar dacă suntem uniți cu El, atunci cu adevărat avem stăpânire peste întreaga făptură. Le spune Domnul Apostolilor, înainte de a Se înălța la cer, Mi S-a dat toată puterea în cer și pe pământ. Această putere va fi și a noastră dacă credem în Domnul Iisus Hrisos, dacă ne unim cu El, dacă păzim Poruncile Lui, dacă ne trăim viața așa cum Și-a trăit-o și El când a fost în această lume. Cred că ziua de astăzi este o zi în care trebuie să ne reînnoim făgăduințele pe care le-am făcut la Botez; să ne reamintim ce am promis atunci. Am fost întrebați, prin nașii noștri, pentru că cei mai mulți am fost copii, când am fost botezați, dar nașii noștri au răspuns pentru noi: Te lepezi de satana? Mă lepăd. Te unești cu Hristos? Mă unesc. Și crezi Lui? Cred Lui, ca Unui Împărat și Dumnezeu. Să facem aceasta în fiecare zi pe care ne-o dăruiește Dumnezeu; în fiecare zi să ne lepădăm de satana și de toate lucrurile lui și de toți slujitorii lui și de toată trufia lui, în fiecare zi să ne mărturisim credința în Mântuitorul Iisus Hristos și să-L rugăm să ne întărească să ducem lupta cea bună și să mergem pe calea Lui până la ultima răsuflare.

    Apa aceasta pe care am sfințit-o astăzi este la fel de sfințită ca și apa Iordanului, în care a intrat Domnul Hristos, ca și apa în care noi am fost botezați, și o primim ca un ajutor și ca o binecuvântare în această luptă pe care trebuie să o ducem în fiecare zi. Să o folosiți cu încredere. Așa cum ați auzit la rugăciune: este spre iertarea păcatelor, spre tămăduirea sufletului și a trupului, spre izgonirea demonilor, și spre tot folosul de trebuință, să nu o duceți acasă și să o puneți în vitrină până la anul, și după aceea să o aruncați ca să luați alta nouă, nu așa. Să o luați acasă și să o folosiți. Ori de câte ori simțiți nevoia. Într-o zi în care ați postit, în care v-ați rugat lui Dumnezeu, luați pe nemâncate. Dacă vă simțiți rău, dacă sunteți bolnavi, dacă simțiți că sunteți ispitiți de satana, dacă aveți tulburări mari, luați această apă, și veți vedea deîndată ajutorul lui Dumnezeu și binecuvântarea Lui. Și toate aceste mijloace pe care le avem în Biserică, să vă folosiți de ele, să vă întăriți, ca să mergem neclătinați pe calea care duce către Împărăția lui Dumnezeu, Amin.

  ***