Preasfințitul Teofil

Cuvânt după Sfânta Liturghie

6 spre 7 martie  2019

    Mulțumim lui Dumnezeu că ne-a îngăduit, în acest miez de noapte, să-I slujim și să ne arătăm dragostea noastră, atâta câtă este, față de El, și dorința de a putea fi cu El, și în veacul acesta și în cel ce va să fie. Așa cum încercam să vă spun în cuvântul de învățătură, nu este altă cale pentru om. Hristos este singura Cale pentru noi. Și pe aceasta trebuie să ne străduim să mergem chiar dacă uneori este grea, chiar dacă întâmpinăm dificultăți, trebuie să ne ostenim, și osteneala noastră să știți că nu va fi zadarnică. Osteneala noastră întotdeauna va fi însoțită și susținută de harul lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu e tocmai acolo, intervine, acolo se apropie, unde vede dorință și unde vede osteneală. Altfel, dacă omul nu-și dorește, Dumnezeu nu Se impune nimănui. El doar Se propune, dar așteaptă cumva din partea noastră mai multă stăruință. El nu vrea să ne silească în vreun fel, dar, se bucură dacă noi Îl silim pe El, dacă noi insistăm la poarta Lui. Așa că, în toată vremea aceasta care urmează, în vremea postului, să ne străduim, să ne ostenim, să insistăm cât mai mult spre cele duhovnicești, să ne apropiem de Domnul, cum zice psalmistul, și Domnul se va apropia de noi.

    Și cred că ceea ce reușim să dobândim și să deprindem în vremea aceasta a postului trebuie să fie de fapt pentru toată vremea vieții noastre, câtă ne-o îngăduie Dumnezeu în această lume. Nu doar în post trebuie să fim aproape de Dumnezeu și când se termină postul revenim la cele ale lumii, aceasta este o schizofrenie, aș zice, o nebunie. Dacă în vremea postului noi ne străduim să ne apropiem de Dumnezeu și reușim să facem aceasta, atunci trebuie să continuăm și în Ziua de Paști. Am cunoscut, așa, multe situații și multe cazuri, persoane care să zicem în toată vremea postului au renunțat la fumat, sau au renunțat la băutură, și-n Ziua de Paști s-au apucat iarăși. Atunci n-avem nici un folos. Nu doar în perioada postului trebuie să ne abținem și să renunțăm. Ci pentru toată vremea vieții noastre. Noi de fapt trebuie să renunțăm la tot ceea ce ne-ar putea despărți de dragostea lui Hristos. Și aceasta trebuie să fie o luptă pe care o ducem până la ultima răsuflare.

    Dintr-o anumită perspectivă și în Ziua de Paști este post. Chiar dacă mâncăm de dulce, dar trebuie să mâncăm cu mulțumire, trebuie să mâncăm cu măsură, trebuie să primim întotdeauna mâncarea ca pe un dar al lui Dumnezeu și ea nu trebuie să afecteze în vreun fel relația noastră cu Dumnezeu. Și la fel, toate darurile pe care ni le dă Dumnezeu, ele trebuie să fie motive de a-I mulțumi, și de a ne împărtăși de El, nu pricină de sminteală și de depărtare față de El.

    Așa că, să ne ajute Dumnezeu să petrecem cu înțelepciune aceste zile ale postului, și, cum am zis, toată vremea vieții noastre, până la ultima răsuflare, să o petrecem cu înțelepciune și cu frică de Dumnezeu, întru paza poruncilor Lui. Amin.

***