Preasfințitul Teofil

Cuvânt după Sfânta Liturghie – Sfânta Muceniţă Pelaghia

3 spre 4 mai 2019

   Hristos a Înviat! Mulţumim lui Dumnezeu că am încheiat împreună Săptămâna Luminată, şi pentru dumneavoastră este şi hramul tinerei parohii, Sfânta Muceniţă Pelaghia, pomenirea Sfintei Muceniţe Pelaghia. Ea a trăit cu multe sute de ani în urmă, pe vremea împăratului Diocleţian, poate că cei mai mulţi îi cunoaşteţi viaţa, şi ea poate să fie pentru noi, pentru toţi, un model de dragoste în Hristos, un model de mărturisire, pentru că ea cu adevărat a trăit cuvântul pe care l-am pomenit mai devreme, cuvântul Sfântului Ioan Botezătorul, că Hristos trebuie să crească şi noi trebuie să ne micşorăm.

   Atunci când ea L-a cunoscut pe Hristos, când a cunoscut dragostea lui Hristos, cu adevărat s-a micşorat, a renunţat la toate, la toată slava, la toată bogăţia, şi în cele din urmă a plătit chiar cu viaţa credincioşia ei faţă de Mirele Hristos. Nu ştim dacă noi vom fi puşi în situaţii asemănătoare, n-ar fi de dorit, nu trebuie să ne dorim mucenicia, pentru că s-ar putea să nu fim în stare să-i facem faţă. Dar dacă Dumnezeu va îngădui, cine ştie, vedeţi că trăim vremuri grele, şi adeseori se stârneşte prigoană împotriva credinţei creştine. Chiar și-n vremea noastră, sunt zone unde creştinii sunt omorâţi numai pentru faptul că ei cred în Iisus Hristos, doar atât. Nu se ştie dacă vom fi puşi într-o asemenea împrejurare; dar repet, dacă ar trebui să trecem prin aşa ceva, Domnul să ne dea putere, Domnul să ne întărească. Pentru că dacă El nu ne-ar întări, cu siguranţă că n-am putea face faţă unui asemenea încercări.

    M-am bucurat tare mult să fiu împreună cu frăţiile voastre la această vreme târzie în noapte, dar vedeţi cum noaptea se poate preface în zi atunci când o petrecem în rugăciune, în comuniune cu Dumnezeu şi în comuniune unii cu alţii. Am admirat felul în care v-aţi aranjat aici bisericuţa, chiar dacă este un spaţiu improvizat, dar, m-am simţit chiar ca într-o biserică autentică. Și aici cred că este întâi de toate meritul părintelui, dar şi al celor care îi sunteţi aproape, al doamnei preotese şi al tuturor credincioşilor, cred că şi maicile au contribuit cu una alta, aşa că vă felicit din toată inima pentru ceea ce faceţi şi pentru ceea ce sunteţi, şi vă doresc din toată inima să sporiţi cât mai mult în credinţă şi în dragoste, spre bucuria Domnului nostru, dar şi spre bucuria noastră veşnică. Iertaţi-mă. Hristos a Înviat!

***