Preasfințitul Teofil  

Cuvânt la Priveghere -Chemați să devenim temple vii ale lui Dumnezeu

16 noiembrie 2019   

Preacinstiți părinți și iubiți credincioși,

    Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru această slujbă de Priveghere pe care am săvârșit-o împreună, chiar dacă a fost mai rece, bucuria Învierii a pătruns în inimile noastre, și căldura dragostei Mântuitorului nostru Iisus Hristos ne-a învăluit pe toți și ne-a încălzit sufletul.

    Noi sărbătorim Învierea Domnului în fiecare an, într-un mod cu totul și cu totul aparte, într-un mod foarte solemn, dar vedeți că și în fiecare duminică noi înnoim acest Paznic al Învierii Domnului și de aceea noi creștinii ortodocși suntem datori să venim în fiecare duminică la biserică, să venim în fiecare duminică la Sfânta Liturghie, ca să ne bucurăm de Învierea Domnului nostru Iisus Hristos și, mai mult, să ne întâlnim cu El, să ne hrănim cu El, pentru că El deși a înviat din morți și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui, ne-a promis că va rămâne împreună cu noi până la sfârșitul veacurilor. Și El Își împlinește această făgăduință, El este mereu împreună cu noi. În fiecare duminică, sau ori de câte ori săvârșim Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, El vine în mijlocul nostru, dar dorește să pătrundă înlăuntrul nostru, să pătrundă în inimile noastre. Așa că la fiecare slujbă de Priveghere noi ne și pregătim pentru Liturghia care urmează a doua zi. Ne pregătim să ne întâlnim cu Mântuitorul Iisus Hristos, să ne împărtășim cu Trupul și Sângele Lui, de aceea, pe lângă cântările de Înviere pe care le avem la Privegherea de sâmbătă seara, avem și rugăciuni de pocăință, rugăciuni prin care ne cerem iertare lui Dumnezeu pentru toată greșeala cea de voie și cea fără de voie, și așa, în chip vrednic, să ne putem împărtăși a doua zi cu Trupul și Sângele Domnului. Vedeți că în această seară v-am citit și dezlegarea cea mare de păcate, pe care de obicei o citește arhiereul, sau duhovnicul, în împrejurări asemănătoare cu aceasta. Acum suntem și la începutul Postului Nașterii Domnului, și cred că va fi binevenită această rugăciune de dezlegare pentru toți cei care ați fost aici de față.

    Iubiți credincioși, mâine va fi, pe lângă bucuria Învierii, și bucuria sfințirii unui nou locaș, închinat Preasfintei Treimi, sfințirea unui altar, sfințirea unui biserici, unde iată se va săvârși Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Orice biserică sfințită este un semn al prezenței lui Dumnezeu în această lume. Orice biserică care se sfințește, ne cheamă pe noi pe toți să devenim, la rândul nostru, biserică și locaș viu al Dumnezeului Celui Preaînalt. Mântuitorul Iisus Hristos este viu și prezent pe Sfânta Masă, la Sfânta Liturghie, dar cum am spus, El vrea să fie viu și prezent și în inima noastră. Noi sfințim bisericile, care devin casă a lui Dumnezeu, pentru ca noi înșine să ne putem sfinți și să devenim casă vie a lui Dumnezeu. Vă amintiți un moment din Sfânta Evanghelie, când Mântuitorul zice către iudei: Dărâmați Templul acesta, iară Eu în trei zile îl voi rezidi. Și toți au rămas uimiți de acest cuvânt: cum adică un Templu care s-a zidit într-un timp îndelungat și cu așa multă osteneală, El îl va dărâma și îl va rezidi atât de ușor. Dar zice că El Se referea de fapt la Templul Trupului Său.

    În Noul Legământ, adevăratul Templu al lui Dumnezeu este omul. Este omul Iisus Hristos, este Preasfânta Fecioară Maria, pe care acum, la Praznicul care va urma, al Intrării în Biserică, o vom cinsti ca pe un preacurat Templu al Împăratului ceresc, sunt toți sfinții care din veac au bineplăcut lui Dumnezeu, toți au devenit temple vii ale lui Dumnezeu, dar iată și noi suntem chemați să devenim temple vii ale lui Dumnezeu.

***