Preasfințitul Teofil

Chemare, ucenicie, trimitere – Cuvânt la Sfânta Liturghie

30 iulie 2022

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Preacinstiți părinți împreună slujitori, iubiţi credincioşi,

 Cu voia Bunului Dumnezeu, am slujit astăzi împreună Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie și, în cadrul Sfintei Liturghii a fost hirotonit preot părintele diacon S., care până acum a fost la parohia A., și urmează să continue lucrarea părintelui Cosmin, care va pleca în România (…).

    Preoția, întâi de toate, înseamnă chemare. Chemare din partea Mântuitorului Iisus Hristos. Așa cum au fost chemați Sfinții Apostoli, în diferite momente, Mântuitorul S-a apropiat de ei și-a zis, Veniți după Mine; cum le-a spus primilor ucenici, Petru, și Andrei, și Ioan, Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni, și ei au lăsat toate, și L-au urmat. Într-un alt chip a fost chemat Sfântul Apostol Pavel; care, era un evreu binecredincios, râvnitor pentru datinile și legile strămoșești, dar care nu primise credința creștină, ci o considera o erezie și de aceea îi persecuta pe creștini, era împotriva lor. Totuși, Dumnezeu i-a cunoscut inima, plină de râvnă, și Mântuitorul Iisus Hristos i s-a arătat pe drumul Damascului, într-o lumină strălucitoare, și l-a întrebat: Saule, pentru ce Mă prigonești? Și atunci el a întrebat, Cine ești, Doamne? Și Domnul i-a răspuns, Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigonești. Atunci Saul a zis, Ce să fac? Și Domnul i-a spus ce să facă, și iată, din prigonitorul Saul, a devenit marele Apostol Pavel, apostolul neamurilor.

    Deci, vedem felurite chipuri de a-i alege și de-ai chema pe slujitorii Săi. Și la fel este până în zilele noastre. Domnul ne cheamă, ne alege, din rațiuni doar de El știute. Noi nu știm de ce tocmai pe noi ne cheamă și ne alege, dar El știe. Și această chemare și alegere este cred, înainte de a ne naște, Domnul deja știe traseul vieții noastre. Cum spuneau și sfinții prooroci, că din pântecele maicii lor au fost chemați și aleși de Dumnezeu. La fel, toți slujitorii lui Dumnezeu sunt chemați și aleși încă din pântecele maicii lor. Desigur, răspunsul se dă pe parcursul vieții, când simte fiecare. Personal pot să spun că din fragedă copilărie am simțit această, să-i zicem, atracție spre cele duhovnicești. De mic, joaca mea preferată era de-a popa. Și posibil că la fel, la marea majoritate a celor care au fost chemați, aleși să fie preoți, se simte acest lucru încă din fragedă copilărie. Deci Domnul ne cheamă, ne alege, din rațiuni numai de El știute.

    După aceea, preoția înseamnă pregătire. Sfinții Apostoli au petrecut ceva timp împreună cu Mântuitorul Iisus Hristos, ca după aceea, să-i trimită în lume la propovăduire. A fost necesar acest timp de pregătire. Au trecut și prin încercări, și prin căderi, ne amintim de frica pe care au trăit-o în ceasul Răstignirii, lepădarea lui Petru, vânzarea lui Iuda. Și Iuda a fost ales de către Domnul pentru că în el era ceva bun. El pe parcurs s-a pervertit și s-a-mbolnăvit cu iubirea de bani. Dar Domnul a văzut la început ceva bun. El putea să fie un vrednic slujitor al Domnlui; și poate că dacă nu s-ar fi spânzurat, ci s-ar fi pocăit, la fel cum s-a pocăit Petru, mai mult ca sigur Domnul l-ar fi repus și pe el în slujirea de Apostol din care a căzut. Deci, a fost pregătire, dar au fost și clătinări, și clătinările într-un anume fel fac parte din pregătire. La fel, și în viața noastră a preoților este un timp de pregătire.

    Acum, în ultimii ani, pregătirea se face în școli, specializate. Dar, pe lângă această pregătire în școală este nevoie și de ucenicie. Să stai, la picioarele unui părinte, să fii ucenic, să deprinzi slujirea. Părintele S., pe care l-am hirotornit astăzi, a fost foarte apropiat de părintele A., care este acolo paroh la A. Și la recomandarea părintelui A., părintele S. a făcut școala de teologie, de fapt este în curs în școala de teologie (…), deci vedem cât este de importantă și ucenicia, legătura cu un părinte duhovnicesc, în pregătirea unui preot.

    Și-apoi, preoția înseamnă trimitere. După ce sunt pregătiți, Apostolii sunt trimiși de către Domnul în lume. Mergeți și propovăduiți Evanghelia la toată făptura. Și-am auzit în Evanghelia de astăzi, Cine vă primește pe voi, Mă primește pe Mine, și pe Cel Care M-a trimis pe Mine, iar cine se leapădă de voi, se leapădă și de Mine, și de Cel Ce M-a trimis pe Mine. Deci iată, preotul este icoana lui Hristos în această lume. Este trimis să-L reprezinte pe Mântuitorul Iisus Hristos; prin viața sa, prin cuvântul său, prin fapta sa. El trebuie să propovăduiască, cu timp și fără de timp. Uneori este ascultat, și se bucură, mreaja se umple de pești, alteori este nebăgat în seamă, este ignorat, este ironizat, este lepădat, poate chiar prigonit, dar el rămâne statornic în dragostea lui față de Mântuitorul Iisus Hristos. Pentru că tot în Evanghelia de astăzi s-a spus, Cine-și iubește viața va pierde, dar cel ce-și pierde viața pentru Mine și pentru Evanghelie, acela o va câștiga.

    Deci slujirea poate să însemne și succes, și biruință, dar poate să însemne și eșec, sau înfrângere, sau lepădare, sau prigoană. Important este să rămânem statornici în dragostea noastră față de Mântuitorul Iisus Hristos. Orice s-ar întâmpla, să nu ne despărțim de Mântuitorul Iisus Hristos. Pentru că dacă-L pierdem pe El, am pierdut totul. Dar dacă-L avem pe El, chiar dacă lumea aceasta o vom pierde, dar ne dobândim, ne câștigăm sufletul, ne câștigăm mântuirea și viața veșnică.

    Acum, eu îi mulțumesc (…) părintelui C. pentru slujirea frumoasă pe care a avut-o  aici la T., pentru tot ceea ce a făcut în această parohie, se văd aici lucruri foarte frumoase, și din toată inima îi mulțumim și-l felicităm, și-i dorim o slujire la fel de frumoasă și de rodnică și acolo unde va merge în România. Și de asemenea îi dorim părintelui S. să continue cu vrednicie această lucrare care s-a început aici. Părintele S. este la început, are emoții pornind la acest drum al slujirii, dar sunt convins că întărit și susținut de rugăciunile și de dragostea dumneavoastră, el își va putea împlini slujirea, cu bucurie și cu mulțumire.

    A Domnului nostru Iisus Hristos să fie slava, împreună cu Tatăl, și cu Duhul Sfânt, de acum și până în veac, Amin.

 ***