Preasfințitul Teofil   

Bunavestire,  Cuvânt la Sfânta Liturghie

25 martie 2021

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Preacuvioși părinți, iubiți credincioși,

    Atunci când am început Postul cel Mare ne-am amintit de izgonirea protopărinților noștri din raiul cel din Eden, și așa am înțeles mai bine de ce trebuie să postim.

   Sărbătoarea de astăzi, Praznicul Buneivestiri, o vom înțelege mult mai bine tot în legătură cu acest moment al izgonirii Protopărinților noștri Adam și Eva din rai. Atunci când Dumnezeu l-a blestemat pe șarpe, de fapt pe diavol, care s-a folosit de șarpe, pentru a-i ispiti pe Adam și Eva, a spus acest cuvânt: Dușmănie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei, aceasta îți va zdrobi capul, iar tu îi vei înțepa călcâiul. Și acest cuvânt se împlinește în momentul acesta al Buneivestiri.

    Sfânta Fecioară Maria este femeia despre care vorbește Dumnezeu în această profeție. Sămânța femeii este Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El este Fiul veșnic al lui Dumnezeu, născut din Tatăl, mai înainte de toți vecii, cum spunem în Crez, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, dar iată El vine și Se face om. Pentru ca în felul acesta să ne poată mântui. Vine și Se întrupează din această femeie, pe care Bunul Dumnezeu a ales-o, a găsit-o vrednică de această mare și sfântă lucrare. Și de aceea sămânța femeii, despre care vorbește proorocia, este de fapt Mântuitorul Iisus Hristos. Care, în acest moment, devine și om desăvârșit. El este Dumnezeu desăvârșit, născut din Tatăl, mai înainte de toți vecii, dar devine de acum și om desăvârșit născut din Sfânta Fecioară Maria. A luat firea noastră omenească asupra Lui, afară de păcat. Pentru ca în felul acesta să o poată răscumpăra din robia păcatului și a morții. Aceasta îți va zdrobi capul. Este vorba despre sămânța femeii. Mântuitorul Iisus Hristos este Cel Care a zdrobit capul șarpelui, adică al diavolului, prin Jertfa Sa de pe Golgota. Prin această Jertfă, puterea celui rău a fost zdrobită, a fost sfărâmată. El nu mai poate să lucreze împotriva celor care vor să se mântuiască; împotriva celor care cred drept de acum în Mântuitorul Iisus Hristos și se unesc cu El. Dar, zice, Tu îi vei înțepa călcâiul. Adică diavolul nu va înceta să se răzbune pe această situație. Vedeți, diavolul, chiar dacă noi am ieșit din stăpânirea lui, prin Taina Sfântului Botez, el nu mai este stăpânul nostru, dar el rămâne adversarul nostru până la ultima răsuflare. Și mereu înțeapă. Ne înțeapă pe noi, ca persoane, dar înțeapă, vedeți, și Biserica, lupta este foarte crâncenă, pe viață și pe moarte, pentru că el știe că timpul lui este scurt, și de aceea, cum ni se spune în Sfânta Scriptură, el umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită, de va fi cu putință chiar pe cei aleși.

    Dar, pentru noi acum este important să înțelegem aceste lucruri, că Maica Domnului este Eva cea nouă. Eva cea dintâi n-a reușit să fie mamă a tuturor celor vii, așa cum a dorit Dumnezeu când a creat-o și i-a pus acest nume de Eva, care înseamnă viață. Ea a devenit mama tuturor celor morți. Pentru că toți cei ce s-au născut din Adam erau oameni morți din punct de vedere duhovnicesc. Și la un moment dat și viața aceasta biologică, pământească, se sfârșește, trupul se întoarce înapoi din pământul din care a fost luat, iar sufletul se duce la Dumnezeu care l-a dat. Și până la venirea Mântuitorului Iisus Hristos, chiar și sufletele drepților Vechiului Testament se duceau în iad; într-o stare de întuneric și de așteptare. Deci Eva a devenit mama tuturor celor morți, iar acum Sfânta Fecioară este Eva cea nouă, este Maica Vieții, pentru că ea L-a născut pe Hristos, Viața și Mântuirea noastă, dar, devine și mama tuturor celor vii, mama tuturor celor înviați prin credința în Mântuitorul Iisus Hristos. Acolo la picioarele Crucii, când Mântuitorul îi spune ucenicului iubit Ioan, Fiule, iată, mama ta, în acel moment îi înfiază iubirii Maicii Sale pe toți ucenicii Săi iubiți. Deci toți ucenicii iubiți ai Mântuitorului, care au fost și vor fi până la sfârșit, devin și fiii Maicii Domnului. Prin urmare și frați, mai mici, ai Mântuitorului Iisus Hristos.

    Așadar, Sfânta Fecioară Maria este Maica Vieții, Maica Mântuitorului Iisus Hristos, dar și mama tuturor celor înviați. A tuturor celor ce cred drept în Mântuitorul Iisus Hristos și trăiesc în lumina Evangheliei Sale. Cum a reușit Maica Domnului să devină Maica Vieții, de ce a fost aleasă tocmai ea, o spune în cântarea ei de slăvire, pe care o înalță lui Dumnezeu după vizita pe care a avut-o la verișoara ei Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul. Îndată după Bunavestire, a simțit nevoia să meargă acolo, și după ce s-au întâlnit și și-au împărtășit fiecare taina pe care o purta, în pântece, Maica Domnului a spus, Mărește sufletul meu pe Domnul și se bucură sufletul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a căutat spre smerenia roabei Sale. Iată de acum mă vor ferici toate neamurile, pentru că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, și Sfânt este Numele Lui.

    Deci a căutat Dumnezeu spre smerenia acestei Fecioare. Pentru că ea, din fragedă copilărie, a fost închinată lui Dumnezeu, a crescut în Templul lui Dumnezeu, a fost dusă chiar în Sfânta Sfintelor, unde numai Arhiereul putea să intre o dată pe an cu jertfă de sânge, ea prin descoperire dumnezeiască a fost dusă acolo pentru că ea avea să devină o Sfântă a Sfintelor, un Templu viu al lui Dumnezeu. Și, până la vârsta de treisprezece, paisprezece ani a crescut în Templu, iar apoi a fost încredințată Dreptului Iosif, pentru că de la acea vârstă fecioarele nu mai puteau să rămână la Templu, spre purtare de grijă; a fost o logodnă acolo, în vederea unei posibile căsătorii, dar și acolo era o taină, pentru că Arhiereul care a încredințat-o pe Prunca Maria Dreptului Iosif știa cine este Prunca Maria și ce misiune avea de împlinit. Și de aceea, și când i-a fost încredințată Dreptului Iosif, i-a fost încredințată tot printr-o lucrare minunată. Au fost acolo mulți bărbați, care au pus înaintea lui Dumnezeu toiegele lor, și s-a spus că acel toiag care va odrăsli, acelui bărbat i se va încredința tânăra Fecioară. Și, toiagul lui Iosif a înflorit. Și prin acest semn, s-a arătat că el este cel ales să fie purtătorul de grijă al Sfintei Fecioare și apoi al Pruncului Iisus.

    Sfânta Fecioară Maria era deja în casa lui Iosif când a avut loc Bunavestire. Și Arhanghelul îi aduce această înștiințare din partea lui Dumnezeu că a fost aleasă să fie mama Fiului Său, și ea se întreabă, Cum va fi mie aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat. Ce putem deduce din această întrebare, că Maica  Domnului iubea foarte mult fecioria. Deși era în casa lui Iosif, totuși, nu era vorba de o viitoare căsătorie. În inima ei nu se gândea la o viitoare căsătorie. Pentru că atunci n-ar mai fi pus această întrebare. Ar fi zis, da, urmează să mă căsătoresc și din această legătură se va naște Pruncul despre Care tu îmi vorbești. Dar vedeți, ea zice, eu nu știu de bărbat, și, putem deduce că nici nu am de gând; adică nici în viitor ea nu se gândea la o căsătorie. Pentru că vedeți, sunt mulți care spun că Fecioara Maria a avut o legătură de căsătorie cu Dreptul Iosif, că au mai avut și alți copii, dar nu este așa. Ea-L iubea pe Dumnezeu din toată inima. Și-acolo nu mai era loc pentru altcineva.  

    În Maica Domnului putem vedea împlinirea desăvârșită a Poruncii lui Dumnezeu, Să-L iubești pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul, și din toată puterea. Și Maica Domnului aceasta a fost: L-a iubit pe Dumnezeu din toată inima. Iar iubirea nu poate să fie decât smerită. Dumnezeu iubește foarte mult smerenia pentru că și El este smerit. De aceea ni se spune că celor smeriți le dă harul Său. Iar Maica Domnului, fiind desăvârșită în smerenie, a fost umplută de harul lui Dumnezeu. Arhanghelul i-a zis, Bucură-te, ceea ce ești plină de har, pentru că era și desăvârșită în dragoste și în smerenie.

    Acum noi suntem în perioada aceasta a Postului Mare. Și cred că această Sărbătoare ne ajută, iarăși, foarte mult să înțelegem de ce trebuie să postim. Pentru că și noi vrem să-L primim pe Mântuitorul Iisus Hristos. În ființa noatră, în inima noastră. Așa cum L-a primit Maica Domnului. Și dacă ea L-a primit, a putut să-L primească, pentru că a fost curată, pentru că a fost smerită, pentru că l-a iubit pe Dumnezeu, înseamnă că și noi trebuie să mergem pe aceeași cale. Noi nu putem să ne mândrim că suntem curați, că suntem neprihăniți, că-L iubim pe Dumnezeu din toată inima. Noi știm că suntem păcătoși. Dar ne căim pentru aceasta. Ne recunoaștem păcatul, ne plângem păcatele. Și Dumnezeu iubește, și prețuiește, și pe desfrânata care plânge la picioarele Lui, la fel ca și pe fecioara neprihănită. Au aceeași valoare. Deci noi chiar dacă suntem păcătoși, dar dacă ne plângem păcatele, ni le recunoaștem, ni le mărturisim, încercăm să luptăm împotriva lor, încercăm să mergem și noi pe calea smereniei și a virtuții, așa cum vedem la Maica Domnului și la toți sfinții, atunci Bunul Dumnezeu binevoiește și asupra noastră. Duhul Sfânt Se revarsă și peste noi. Vedeți, începem, la Taina Sfântului Botez, noi atunci Îl primim pe Duhul Sfânt ca dar, în Taina Mirungerii, și-apoi, la fiecare Sfântă Liturghie Duhul Sfânt Se revarsă peste noi. El vine, peste noi, și peste darurile de pâine și de vin ce sunt puse înainte, ele sunt prefăcute în Trupul și Sângele Domnului, și-apoi, noi le primim ca hrană; ca mâncare și băutură. Deci Același Hristos, pe Care L-a primit Sfânta Fecioară în pântecele ei, Îl primim și noi, de fiecare dată când ne împărtășim.

    Maica Domnului a fost mereu aproape de Fiul ei Iisus Hristos, pe tot parcursul vieții ei pământești, și al vieții Mântuitorului, cât a fost în această lume, a fost în strânsă legătură. De asemenea și în Patimă, și-n moarte, dar și în Înviere. Ea este prima care s-a bucurat de darul Învierii. Și i s-a dat și ei un nume mai presus de orice nume. La fel și noi. Dacă rămânem aproape de Mântuitorul Iisus Hristos, în toate cele ale vieții acesteia pământești, și în bucurie, și în întristare, și-n ceasul morții dacă ne încredințăm Lui, ne abandonăm în mâinile Lui, nădăjduim că vom avea și noi parte de bucuria învierii, și acolo unde este Mântuitorul, acolo unde este Maica Domnului, acolo unde sunt sfinții, acolo vom fi și noi, și ne vom bucura în veșnicie, împreună unii cu alții, Amin.

 ***