Preasfințitul Teofil

Cuvânt la Sfânta Liturghie – Praznicul Sfintei Treimi

17 iunie 2019

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Iubiţi părinţi, preacuvioase maici, iubiţi credincioşi,

    Este o mare mângâiere să ştim acest lucru, că acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Mântuitorului Iisus Hristos, şi El este prezent în mijlocul lor. Iată noi astăzi suntem mai mult decât doi sau trei, cred că suntem vreo zece, dacă nu poate chiar mai mulţi, care ne-am adunat în Numele Lui ca să slujim Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, şi să ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Lui spre iertarea păcatelor noastre şi spre moştenirea vieţii celei veşnice. De asemenea iarăşi este mare mângâiere să ştim că El împlineşte lucrurile pe care noi astăzi I Le-am putea cere. Zice, dacă doi se învoiesc asupra unui lucru şi-l vor cere de la Tatăl în Numele Meu, se va da lor. Deci dacă noi astăzi dorim să cerem ceva, şi o facem cu credinţă, o facem din toată inima, o facem în duhul Evangheliei, să nu fie ceva care să fie în contradicţie cu Evanghelia, pentru că atunci cu siguranţă că nu ni se va da; dar dacă vom cere ceva care este în duhul Evangheliei, şi în lumina poruncilor dumnezeiești, atunci cu siguranţă se va da nouă.

    Şi mă tot gândesc ce am putea să-I cerem noi astăzi lui Dumnezeu şi să ni se dea. Şi cred eu că cel mai preţios lucru pentru noi este aici pe pământ cunoştinţa adevărului. Să cunoaştem adevărul, să trăim în adevărul lui Dumnezeu. Sigur, noi trăind în Biserică, cu siguranţă că avem parte de acest adevăr, mereu îl auzim, mereu ni se vesteşte. Dar nu ştiu dacă în chip deplin mintea noastră este luminată de acest adevăr, şi inima noastră să fie aprinsă de dragoste şi de râvnă pentru acest adevăr dumnezeiesc, care nu este un concept, nu este o ştiinţă, ci Adevărul, potrivit revelaţiei pe care ne-o face tot Mântuitorul Iisus Hristos este Persoană, este chiar El. Pliat L-a întrebat: Ce este adevărul? Şi n-a primit răspuns, poate tocmai pentru că n-a pus întrebarea cum trebuie. Ar fi trebuit să întrebe: Cine este Adevărul, şi, poate că Mântuitorul i-ar fi zis: este tocmai Cel Care stă în faţa ta. El este Adevărul. Zice: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu poate să vină la Tatăl decât prin Mine. Eu sunt Uşa. Prin Mine dacă va intra cineva se va mântui. Aşadar cunoştinţa adevărului înseamnă a-L cunoaşte pe El. Ca fiind Fiul lui Dumnezeu, venit în această lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoşi. În altă parte Mântuitorul zice acest cuvânt, că viaţa veşnică este aceasta, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care Tu L-ai trimis. Să-L cunoaştem, în limbaj biblic a cunoaşte înseamnă mai degrabă a iubi. Să-L cunoaştem, adică să-L iubim, şi pe Tatăl, şi pe Fiul. Şi-acum, iată, şi pe Duhul Sfânt, Cel Care ni S-a descoperit la acest mare praznic al Cinzecimii. Să iubim pe Sfânta Treime, din toată inima, din tot sufletul şi din toată puterea. Această cunoaştere să I-o cerem lui Dumnezeu în rugăciune. În rugăciunea pe care o facem astăzi la Sfânta Liturghie, dar nu numai. Şi în rugăciunea pe care o facem în taina inimii noastre, în taina chiliei noastre, mereu să-I cerem Domnului acest lucru. Să ne dăruiască cunoştinţa adevărului, adică să-L cunoaştem, să-L înţelegem în chip deplin cu mintea, dar şi să-L iubim din toată inima, pentru că dacă mintea nu se uneşte cu inima, atunci nu ajungem la viaţa veşnică, nu ajungem la fericirea vieţii celei veşnice. Doar în măsura în care mintea, luminată de această cunoştinţă, se uneşte cu inima, şi în inimă se aprinde dragostea fierbinte pentru Dumnezeu, atunci în sufletul nostru se naşte cu adevărat Viaţa…

    Să stăruim, aşadar, în această rugăciune, şi să facem din viaţa noastră, aş zice eu, un praznic neîncetat al Preasfintei Treimi. Pentru că ziua de astăzi este închinată Sfintei Treimi; deşi Sinaxarul a zis că facem pomenirea Sfântului Duh, Îl cinstim pe Sfântul Duh, Cel Care S-a pogorât la Rusalii. Nu cred că este o contradicţie. Pentru că Pogorârea Sfântului Duh ne descoperă Taina Preasfintei Treimi. Sau împlineşte revelaţia despre Dumnezeu, Care este o Treime de Persoane. În Vechiul Legământ s-a cunoscut doar un Dumnezeu monopersonal. Mântuitorul Iisus Hristos se descoperă pe Sine ca fiind Fiul Acestui Dumnezeu, şi a fost un mare scandal pentru iudei, nu puteau să conceapă că cineva ar putea să fie Fiul lui Dumnezeu, sau că Dumnezeu ar avea un Fiu, era de neconceput. Mai mult, Mântuitorul Iisus Hristos L-a descoperit şi pe Duhul Sfânt. Când le-a vorbit ucenicilor, înainte de Patimă, şi înainte de Înălţare. Nu vă voi lăsa orfani, vă voi trimite alt Mângâietor, Duhul Adevărului, Carele de la Tatăl purcede. Acela vă va învăţa pe voi tot adevărul. Aşadar, Mântuitorul Iisus Hristos se descoperă pe Sine ca şi Fiu al lui Dumnezeu, dar descoperă că mai este o Persoană, Duhul Sfânt, Carele de la Tatăl purcede. Deci pogorârea Sfântului Duh înseamnă revelaţia desăvârşită a lui Dumnezeu, Dumnezeu Îşi descoperă adevărata Lui faţă, adevărata Lui identitate. El nu este o singurătate absolută, ci El este o comuniune de Persoane. Dacă Dumnezeu este dragostea, dragostea nu poate să fie de unul singur. Dragostea presupune neapărat mai multe persoane, şi iată din descoperire cunoaştem că este vorba de trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.

    Praznicul Cinzecimii pe bună dreptate este numit şi praznicul Sfintei Treimi, şi aş zice şi praznicul Vieţii. Pentru că în ziua Cinzecimii S-a născut Biserica, dar Biserica ce este, decât Taina Trupului lui Hristos, decât taina tuturor celor care cred drept în Mântuitorul Iisus Hristos, sunt întăriţi şi luminaţi de Duhul Sfânt, şi aşa sunt uniţi şi cu Tatăl. Noi, prin credinţa în Iisus Hristos şi prin dragostea Duhului Sfânt, noi devenim şi noi fii ai Tatălui Celui din Ceruri. Aceasta este de fapt viaţa adevărată a omului. Să fie în unire cu Acest Dumnezeu Treimic. Şi noi în Biserică această viaţă o cunoaştem şi o trăim: credinţa dreaptă în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, şi Viaţa cea deplină, pe care El ne-o dăruieşte prin unire cu El; prin împărtăşirea cu Sfintele Taine noi primim Viaţa cea vie. Şi la sfârşitul fiecărei Sfinte Liturghii noi cântăm acest imn: Am văzut Lumina cea adevărată; am primit pe Duhul Cel ceresc, am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne. Iată, aceasta este marea bucurie pe care noi o trăim în Biserică. Că am cunoscut credinţa cea adevărată, în Sfânta Treime, dar trăim şi viaţa cea adevărată, viaţa cea deplină; mai mult decât atâta nu se poate pentru noi oamenii. Aceasta este chemarea noastră. La aceasta ne-a chemat Dumnezeu, pentru aceasta l-a zidit Dumnezeu pe om.

    Aşa că doresc din toată inima ca viaţa noastră să fie un praznic neîncetat al Sfintei Treimi, dar şi un praznic al vieţii noastre. Neîncetat să-I aducem laudă lui Dumnezeu, şi neîncetat să ne bucurăm de toate darurile pe care El le revarsă cu îmbelşugare peste sufletele noastre, Amin. Iertaţi-mă.

 ***