Preasfințitul Teofil

Cuvânt la Sfânta Liturghie

1 decembrie 2018

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

 Preacuvioşi şi preacucernici părinţi, iubiţi credincioşi,

    Şi noi Îl lăudăm pe Dumnezeu, şi noi Îl slăvim astăzi pentru toate binefacerile arătate şi nearătate, ştiute şi neştiute pe care le revarsă cu îmbelşugare peste sufletele noastre, Îi mulţumim pentru acest cuvânt pe care-L avem astăzi în Sfânta Evanghelie. Înţelegem aşadar că tainele lui Dumnezeu nu se iscodesc, ci tainele lui Dumnezeu se descoperă celor smeriţi, celor curaţi cu inima. Da, Părinte, căci aşa a fost înaintea Ta bunăvoinţa Ta. Să descoperi tainele Împărăţiei Tale nu celor cu cugetarea semeaţă, ci celor cu inimă înfrântă şi smerită, celor cu inimă umilă. Este foarte important să înţelegem acest lucru, că tainele lui Dumnezeu se trăiesc, se celebrează, sunt pricină de uimire şi mulţumire şi nicidecum nu sunt pricină de iscodire. Dacă noi iscodim tainele lui Dumnezeu, niciodată nu vom ajunge la un răspuns bun, la un răspuns odihnitor, ci mai degrabă vom fi mereu tulburaţi, şi nefericiţi.

    Inimă înfrântă şi smerită vom putea avea în măsura în care vom cere mereu aceasta de la Dumnezeu, aşa cum spunem în Psalmul 50. Inimă înfrântă şi smerită dăruieşte-mi mie Dumnezeule, inimă curate zideşte întru mine Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.

    Ucenicii Mântuitorului s-au bucurat că demonii se pleacă înaintea lor. Dar Mântuitorul le-a zis că nu pentru aceasta trebuie să se bucure. Ci trebuie mai degrabă să se bucure pentru că numele lor s-au scris în ceruri, s-au scris în Cartea Vieţii.

    Niciodată nu trebuie să ne mândrim cu nimic şi pentru nimic, pentru că tot ceea ce avem este darul lui Dumnezeu. Tot ceea ce este bun în noi, dacă se întâmplă ceva bun cu noi, nu este meritul nostru ci este lucrarea lui Dumnezeu, este darul lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel zice în Epistola către Romani: Mântuirea nu este din fapte, ci din credinţă, aşa încât nimeni să nu se poată lăuda cu nimic. Dacă este ceva bun în noi, dacă se întâmplă ceva bun în noi, dacă demonii se pleacă înaintea noastră, se pleacă nu pentru vreo putere de-a noastră, ci se pleacă pentru că noi suntem ucenicii Mântuitorului Iisus Hristos, pentru că noi credem în El, pentru că El sălăşluieşte în noi şi se odihneşte în noi. Dacă demonii se tem de noi, se tem pentru că Hristos este întru noi. Nu de noi şi de puterea noastră se tem demonii. Deci niciodată, pentru nimic, să nu ne mândrim. Ci pentru toate să-i dăm slavă lui Dumnezeu şi mai ales pentru aceasta, că numele noastre s-au înscris în ceruri. Omul nu se înveşniceşte nici prin copii, nici prin opere de artă, prin capodopere, prin carieră, nu. Omul se înveşniceşte doar în măsura în care s-a unit cu Dumnezeu; în măsura în care numele lui s-a scris în Cartea Vieţii. Copiii, mai devreme sau mai târziu, ne uită, operele noastre, lucrările noastre, mai devreme sau mai târziu se degradează şi urmaşii noştri le uită, şi nu mai ştiu cine le-a făcut. Dar, Domnul niciodată nu uită. Dacă noi ne-am lipit inima de El, dacă noi ne-am unit cu El, atunci cu siguranţă că prin aceasta ne vom înveşnici, vom fi fericiţi veşnic în Împărăţia lui Dumnezeu.

    Şi încă un cuvânt pe care ar trebui să-l punem la suflet din Evanghelia de astăzi: nimeni nu vă va putea vătăma. Să nu ne temem de rău. Răul nu are putere decât atât cât îi îngâduie Dumnezeu şi cât îi îngăduim noi. Pilat Îi spunea lui Hristos: nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să Te eliberez? Şi Mântuitorul zice: n-ai avea nici o putere asupra Mea dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus. Mântuitorul n-ar fi putut fi prins, dacă nu ar fi dezlegat acest lucru, a zis: Acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului. Mântuitorul a fost prigonit şi când s-a născut, dar n-a fost prins. Pentru că Domnul l-a trimis pe îngerul Său la Iosif şi a zis: ia Pruncul şi pe mama Lui şi du-te în Egipt, până când îţi voi porunci. Apoi, la timpul potrivit, iarăşi a trimis pe înger să-i spună lui Iosif: ia Pruncul şi pe mama Lui şi îi du înapoi  în Ţara Sfântă.

    Aşadar, nu se poate întâmpla nimic rău decât atât cât Domnul îngăduie. Şi răul nu ne poate vătăma înlăuntrul nostru dacă noi suntem uniţi cu Mântuitorul Iisus Hristos. Tot ce poate să facă răul este o suferinţă exterioară, dar care nu ne vatămă pe dinlăuntru. Dar dacă noi nu suntem uniţi cu Mântuitorul Iisus Hristos, atunci răul ne poate vătăma şi pe dinlăuntru. De aceea zice Mântuitorul: Nu vă temeţi de cei care vă ucid trupul, ci temeţi-vă mai degrabă de Acela care poate şi trupul şi sufletul să le arunce în Gheena.

    Să nu ne temem aşadar de nici un fel de rău, pentru că nu ne poate vătăma, dacă noi ne-am alipit inima de Domnul nostru Iisus Hristos, a Căruia să fie slava, împreună cu Tatăl, şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi-n vecii vecilor, Amin.

***