Preasfințitul Teofil

Cuvânt la Sfânta  Liturghie – Minunea înmulțirii pâinilor

2 august 2020      

 În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

 Preacuvioase  părinte, iubiți credincioși,

    Evanghelia care s-a citit astăzi la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie ni L-a arătat pe Mântuitorul Iisus Hristos în unul din cele mai frumoase momente ale slujirii Sale pământești. Era undeva într-un loc pustiu, înconjurat de mulțimi multe de oameni, propovăduindu-le cuvântul lui Dumnezeu, învățându-i toate cele ce-I sunt bineplăcute lui Dumnezeu pentru noi oamenii, și tămăduind toată boala, toată neputința.

    Ni se spune în Sfânta Evanghelie că I S-a făcut milă de popor, de acele mulțimi de oameni care mergeau după El. Pentru că erau rătăcite ca și oile care nu aveau păstor. Aveau mare nevoie de cineva care să-i povățuiască, de cineva care să-i ajute, de cineva care să-i mângâie. Și Domnul Hristos pentru aceasta a venit, în lume. Ca să ne arate calea care duce la Dumnezeu, ca să ne mângâie în întristările noastre, ca să ne tămăduiască bolile, ca să ne ierte păcatele, ca să ia asupra Lui toate neputințele noastre.

    Și, în această stare, a ajuns seară, s-a făcut seară. Și pentru că locul era pustiu, ucenicii I-au atras atenția și au zis, Doamne, locul acesta este pustiu, este foarte multă lume, și nu au ce să mănânce. Lasă-i să se ducă prin satele din împrejurimi, ca să-și cumpere mâncare. Și Domnul le-a zis ucenicilor: Nu trebuie să se ducă, dați-le voi să mănânce. Ce să le dăm, noi nu avem aici decât cinci pâini și doi pești. Și Domnul le-a zis: Aduceți-le aici la Mine și oamenilor porunciți-le să se așeze. Așa au făcut, Domnul a luat pâinile și peștii, a mulțumit lui Dumnezeu pentru ele, le-a binecuvântat, a frânt pâinea și a dat-o ucenicilor. Și-apoi ucenicii mulțimilor. Și de asemenea și peștii. Și toți au mâncat, și s-au săturat. Și la urmă, au mai adunat douăsprezece coșuri de fărâmituri. Și toți au fost părtași la o mare minune. Cu cinci pâini și cu doi pești s-au hrănit cinci mii de bărbați, cel puțin cinci mii de bărbați erau acolo, afară de femei și de copii. Toți au mâncat și s-au săturat, și-au mai rămas douăsprezece coșuri de fărâmituri.

    Sigur, minunea aceasta este pentru noi. Pentru că noi oamenii n-am putea să facem așa ceva. Dar la Domnul acesta este firescul. El poate să le facă pe toate. El poate să hrănească cinci mii de oameni cu cinci pâini și doi pești, pentru că de fapt El a făcut pâinile și peștii. Și de vreme ce El a fost în stare să facă toate cele câte sunt, înseamnă că El poate să ne și hrănească, poate să facă și minuni de felul acestea. Deci pentru Domnul, minunea este firescul. El poate să le facă pe toate câte le voiește. Dar pentru noi acestea sunt lucruri mai presus de firea noastră omenească. Noi oamenii căzuți nu suntem în stare să facem așa ceva, și de aceea suntem uimiți. Și Mântuitorul Și-a dorit acest lucru, minunea a fost, să zicem, determinată, de neliniștea ucenicilor. Ei au început să se teamă, că oamenii nu vor avea ce să mănânce, că vor muri de foame, și că li se va face rău. Și-atunci L-au rugat pe Domnul, cumva I-au atras atenția, Doamne nu vezi ce se întâmplă, lasă-i să plece acuma, nu mai propovădui așa de mult. Și-atunci Mântuitorul pentru ei, mai mult, a vrut să facă minunea. Pentru că ei îi pregătea să facă aceleași lucruri pe care El le-a făcut. Ceea ce El făcea, și ucenicii urmau să facă după ce El Se va înălța la ceruri. Și ei trebuiau să propovăduiască Evanghelia, la mulțimi de oameni, să le hrănească și din punct de vedere duhovnicesc și din punct de vedere trupesc. Să tămăduiască bolile, să ierte păcatele, aceeași lucrare pe care Domnul a făcut-o în această lume, ucenicii urmau să o continue, până la sfârșitul veacurilor. Și azi se continuă această lucrare, până în zilele noastre. Și se va face până la sfârșit, prin slujitorii rânduiți de Domnul.

    Deci ucenicii trebuiau să se întărească în această credință, că Hristos este Stăpânul întregii făpturi. Că El este Cel Care dă hrană la toată zidirea, la toată făptura. Prin urmare că împreună cu El nu trebuie să se teamă niciodată de nimic. Nici de foame, nici de sete, nici de alte suferințe, pentru că El  are stăpânire peste toate. Trebuie doar să ne punem încrederea în El, să ne punem nădejdea în El. Când Domnul le-a zis: Dați-le voi să mănânce, prin acest cuvânt de fapt El deja făcea aluzie la mandatul pe care urma să li-l ofere înainte de a Se înălța la cer, când le-a spus: Mergeți și propovăduiți Evanghelia la toată făptura. Cel care va crede și se va boteza se va mântui, iar cel care nu va crede se va  osândi. Adică, Apostolii urmau să hrănească iată lumea întreagă cu cuvântul lui Dumnezeu, cu învățătura dreptei credințe, dar nu numai atât: chiar și cu Pâinea vieții celei veșnice. Cele cinci pâini pe care Domnul le-a înmulțit, și cu care a hrănit mulțimile, făceau aluzie la Sfânta și Dumnezeiasca Împărtășanie, la Trupul și Sângele Domnului. Cele cinci pâini, sunt cele cinci prescuri din care se pregătește Sfânta Împărtășanie. Cele cinci pâini fac aluzie la cele cinci simțuri ale omului. Mântuitorul Iisus Hristos a venit să ne hrănească din toate punctele de vedere. Să ne dea lumină ochilor, să ne dea grai, să ne dea adevăratul auz. Să ne tămăduiască așadar toate simțurile prin care să-L putem cunoaște, și să ne putem bucura de El pentru veșnicie.

    Cei doi pești, sunt simbol de fapt al lui Hristos. În primele veacuri Mântuitorul Iisus Hristos era simbolizat printr-un pește. În vechile catacombe se găsește acest simbol al peștelui. În limba greacă, cuvântul pește este ihtis, și în aceste litere care alcătuiesc cuvântul pește în limba greacă găsim de fapt inițialele cuvântului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. Iisus, în limba greacă, Iisus Hristos Theos Iios Sotir. Deci peștele este simbolul lui Hristos, Care a venit să mântuiască lumea. Sunt cei doi pești, pentru că Domnul a făcut această lucrare și cât a fost în această lume, dar El continuă să facă această lucrare de mântuire și după ce S-a înălțat la cer, prin ucenicii Săi. Așadar, această minune pe care Domnul a săvârșit-o, a avut în vedere credința ucenicilor, bine-nțeles, Domnul Și-a dorit și să-i hrănească pe acei oameni, să nu moară de foame, dar, ne-a avut în vedere pe noi pe toți. Și noi astăzi suntem o mulțime destul de mare de oameni, care am venit aici, ca să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu. Să primim în dar hrană spirituală, și cele pe care le-am văzut acolo la înmulțirea pâinilor oarecum se repetă la fiecare Sfântă Liturghie.

    Vedem aceleași gesturi care se repetă la fiecare Sfântă Liturghie. Noi punem înaintea lui Dumnezeu pâinile, pregătite acolo la Prescomidie, toate prescurile pe care dumneavoastră le aduceți la altar, noi preoții scoatem părticiele din ele, pomenim pe cei vii și pe cei morți de pe pomelnicele dumneavoastră, și le punem acolo în jurul Sfântului Agneț, adică o bucată de pâine pe care se găsesc însemnele Iisus Hristos NIKA, adică Iisus Hristos Biruitorul. Acea bucată de pâine, prin rugăciunea întregii biserici, se va preface în Trupul Domnului. Și vinul pe care-l punem înainte se va preface în Sângele Domnului, cu Care apoi cu toți ne vom hrăni, ne vom împărtăși. Înainte de momentul Împărtășaniei, preotul spune această rugăciune, Ia aminte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, din sfânt locașul Tău, și pe Tronul Slavei Împărăției Tale și vino ca să ne sfințești, Cela Ce sus împreună cu Tatăl șezi, și aici în chip nevăzut împreună cu noi ești. Și ne învrednicește, prin mâna Ta cea puternică, a ni se da nouă preoților Preacuratul Tău Trup și Scumpul Tău Sânge, și prin noi, la tot poporul. Așa cum s-a făcut la Minunea înmulțirii pâinilor. Mai întâi Mântuitorul a dat pâinile ucenicilor, și-apoi ucenicii mulțimilor. La fel facem la fiecare Sfântă Liturghie. Mai întâi ne împărtășim noi preoții, cu Trupul și Sângele Domnului, și apoi ieșim și împărtășim pe toți cei care se apropie, cu frică de Dumnezeu, cu credință, și cu dragoste. Și de dorit este ca noi toți să ne putem apropia, să fim pregătiți. Pentru acesta, în mod deosebit pentru aceasta, trebuie să venim la fiecare Sfântă Liturghie, ca să ne împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului.

    Și așa, uniți cu Mântuitorul Iisus Hristos, hrăniți cu El, putem să devenim și noi asemenea Lui. Putem să devenim și noi hrană, pentru cei flămânzi, apă pentru cei însetați, îmbrăcăminte pentru cei goi. Toate aceste fapte de milostenie suntem chemați să le facem, de vreme ce ne-am unit cu Mântuitorul Iisus Hristos. Și noi trebuie să facem aceeași lucrare ca El, pe care El a făcut-o, și noi trebuie să devenim o pâine a vieții celei veșnice. Se spune despre un om bun, că este ca și pâinea caldă. Zice că este așa de bun ca o pâine caldă. Da. Așa a fost Mântuitorul Iisus Hristos, asemenea bunătate a arătat Mântuitorul Iisus Hristos față de toți oamenii. El nu a neîndreptățit pe nimeni. Toți care au venit la El s-au bucurat de mila Lui. La fel trebuie să fie și cu noi. Oricine se apropie de noi, trebuie să se bucure de noi ca de o pâine caldă. Fiecare creștin trebuie să fie o inimă milostivă pentru toți oamenii.

    Atunci când întâlnim la un creștin răutate, sau mânie, sau vorbă urâtă, toate acestea sunt deosebit de smintitoare, pentru cei necredincioși. Pentru că ei spun: Cum se poate, ca un om care merge la biserică, care se roagă, care se împărtășește cu Trupul și Sângele Domnului, să fie atât de rău? Cum este cu putință acest lucru? Și pe bună dreptate, aceasta este o mare sminteală. Înseamnă că, noi nu ne împărtășim cu inimă curată. Înseamnă că ceva este în neregulă cu credința noastră. Cu felul nostru de a ne apropia de Hristos. Înseamnă că nu o facem cu toată inima. Și de aceea noi pe de o parte venim la biserică și suntem evlavioși, dar acasă suntem plini de răutate și de mânie. Înseamnă că noi nu ne-am unit cu adevărat cu Domnul. Cine s-a unit cu adevărat cu Mântuitorul Iisus Hristos, acela nu poate să facă rău. El va fi asemenea Domnului, plin de milă, plin de bunătate, față de toți oamenii. Nu va judeca și nu va disprețui, pe nimeni.

    Iată noi astăzi am fost părtași la această împărtășire cu Domnul, ne-am apropiat de El, chiar dacă nu ne-am împărtășit cu Trupul și Sângele Lui, iată ne-am apropiat de El cu smerenie. Să-L rugăm să ne ierte păcatele, să ne tămăduiască mintea și inima, trupul și sufletul, pentru ca și noi să putem fi asemenea Lui, și-n veacul acesta, și în cel ce va să fie, Amin.

 ***