Preasfințitul Teofil 

Cuvânt la Sfânta Liturghie – Sâmbăta lui Lazăr

11 aprilie 2020    

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Preasfinția voastră, preacuvioși părinți, preacuvioase maici,

   Doresc să vă împărtășesc câteva gânduri la această Sfântă și Dumnezeiască Liturghie, sunt tare bucuros că m-a învrednicit Dumneazeu să slujesc în această zi. De la începuturile preoției mele, am îndrăgit foarte mult Sâmbăta lui Lazăr, nu știu de ce. Este o taină a lui Dumnezeu, dar mi-a fost foarte foarte dragă, la fel ca și Sâmbăta Mare. Și cred eu că nu din alte pricini decât că în aceste zile se simte deja mireasma Învierii. Este deja o bucurie foarte mare care pătrunde în sufletul nostru, în inima noastră. Și vedeți că și Troparul Sărbătorii mărturisește acest lucru. Zice că Învierea cea de obște mai-nainte de Patima Ta încredințându-o, pe Lazăr din morți l-ai înviat. Așadar, învierea lui Lazăr este deja o încredințare a învierii tuturor.

    În această zi ne-am gândit la toți cei plecați. Și ne-am rugat cu drag și din inimă pentru toți ca Dumnezeu să le ierte toată greșeala cea de voie și cea fără de voie și tot păcatul și să-i odihnească în pacea Sa. Și de asemenea, în această zi ne-am gândit cu toții și la moartea noastră spirituală. De care toți suntem cuprinși, toți urmașii lui Adam. Și care este mult mai gravă decât moartea fizică.

    Noi venim în această lume prin voia lui Dumnezeu, nu este alegerea noastră. Și de asemenea și plecarea din această lume nu este alegerea noastră decât în foarte puține cazuri, unii aleg să se sinucidă. Dar altfel, lucrul acesta este tot  rânduit de către Dumnezeu. În schimb, învierea duhovnicească, învierea lăuntrică, este o alegere. Ține de noi. Măcar că și aceasta într-o oarecare măsură, este tot darul lui Dumnezeu și al părinților noștri, pentru că toți am fost botezați în fragedă copilărie, sau cei mai mulți dintre noi. Și-atunci nouă ne rămâne, alegerea noastră este în aceea de a cultiva darul botezului. De a ține mereu legătura strânsă cu Cel cu Care ne-am unit atunci când ne-am botezat. Astăzi la Sfânta Liturghie s-a cântat acest imn, Câți în Hristos v-ați botezat în Hristos v-ați și îmbrăcat, pentru că într-o zi ca aceasta deja se făceau botezuri.

    S-au încheiat cele patruzeci de zile de post, și de dorit ar fi ca în sufletul nostru să fie deja o stare de înviere lăuntrică. Dar, vedem că și aceasta nu este cu putință fără harul lui Dumnezeu, fără intervenția Mântuitorului Iisus Hristos. Oricât de mult am posti, oricât de mult ne-am ruga, dacă nu vine Mântuitorul Iisus Hristos și nu poruncește, ca și lui Lazăr, să ieșim din mormântul acesta al păcatului și al nesimțirii, nu se întâmplă nimic. Așa că, Mântuitorul le-a întrebat pe Marta și pe Maria dacă ele cred că El este Fiul lui Dumnezeu, că El este Învierea și Viața. Și ele au răspuns că da. Au crezut, și s-au bucurat de învierea fratelui lor. Această întrebare cred că ne-o pune și nouă astăzi. Dacă noi credem că El este Fiul lui Dumnezeu, că El este Învierea și Viața noastră a tuturor. Și funcție de răspunsul pe care-l putem da, cred că vom putea și noi trăi bucuria învierii noastre lăuntrice.

    A Domnului nostru Iisus Hristos să fie slava, împreună cu Tatăl, și cu Duhul Sfânt, acum și pururea, și-n vecii vecilor, Amin. Slavă Ție Doamne, slavă Ție Doamne, slavă Ție Dumnezeului nostru. 

 ***